1,864 matches
-
ne conducă și să ne judece conform obiceiurilor noastre". De aceea ei au mers peste mări până la varegi, la rusi. Acei varegi anume se numeau rus", așa cum alții se numeau "suedezi", iar alții se numeau "normanzi" și "angli", iar alții "goți"... Ciudii, slavii, krivicii și vesianii le-au spus "rusilor": "Țara noastră este vastă și bogată, dar nu este ordine în ea. Vino și domnește ca prinț, condu-ne! " Trei frați cu rudele lor s-au oferit voluntari. Ei au luat
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
Iulius Philippus o statuie cu inscripția "nostro divino domino". În anul 250, Decius a fost celebrat ca "restitutor Daciarum" de către Colonia Nova Apulensis, iar Ulpia Traiana i-a ridicat o statuie din bronz ca mulțumire că a apărat Dacia de goți și carpi. În ultimele două decenii ale dominației romane s-a resimțit criza prin care trecea imperiul și în Dacia și în metropola ei. Astfel că în timpul lui Gallienus (253-268), circulația monetară pe teritoriul Sarmizegetusei scade. Pe fondul atacurilor "barbare
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei postromane, care, după retragerea romană aureliană, a fost frecvent teritoriu de tranzit pentru numeroase etnii migratoare, începând cu goții. După invazia hunilor (375 - 453), gepizii, împreună cu ostrogoții, au devenit vasali și mercenari în oastea lui Attila. După moartea acestuia, gepizii s-au revoltat împotriva foștilor stăpâni, hunii, slăbiți de înfrângerile suferite în ultimele raiduri de pradă și jaf prin
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
Tisei) și vestul Daciei postromane. Existența unei părți a regatului panonic al gepizilor în Transilvania de vest și nord-vest a fost interpretată de unii istorici ca restabilire a relațiilor federale ale Daciei postromane cu Imperiul Roman de Răsărit, existente pe timpul goților. Așezările gepizilor în vestul Daciei au fost multiple și făceau parte din regatul gepid panonic. Localitățile erau concentrate mai ales pe văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
bătălia de lângă Histria. După victoria lui Crassus, bastarnii au pierdut șansa de a se menține în prim planul istoriei regionale. De aici înainte, hegemonia lumii „barbare” de la nord de Dunărea de jos, a aparținut pe rând dacilor, sarmaților, carpilor și goților. În cele din urmă, în jurul anului 282 d.Hr. împăratul Probus i-a învins pe bastarni și a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Aceasta este ultima menționare a bastarnilor în izvoarele istorice
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
arheologice și numismatice enumerate mai sus dovedesc și argumentează continuitatea populației locale în perioada stăpânirii romane din Dacia, menținerea legăturilor cu lumea romană și bizantină, precum și continuitatea populației autohtone în perioada migrației popoarelor. Contactul vremelnic cu triburile migratoare ale sarmaților, goților, hunilor, slavilor, mongolilor, tătarilor etc. a rămas fără urme demne de luat în seamă în viața și obiceiurile autohtonilor-prezente doar în riturile funerare sau în predispoziția pentru unele obiecte de podoabă. Deși reduse ca număr, cele câteva izvoare istorice descoperite
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
apartenența confesională. Primele dovezi istorice referitoare la zona comunei sunt din anii 340 - 353 p.Chr. (după Ammianus Marcellinus, istoric roman din sec. IV; autorul operei Istoria romana, se pare că ar fi vorba de anul 376) datorită prezenței vizigoților (goții din vest; popor germanic păgân) conduși de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric). Acesta a dezlănțuit o persecuție împotriva confraților săi vizigoți, care îmbrățișaseră religia creștină; a poruncit să se construiască un șanț de apărare, cunoscut ca valul lui Athanaric. C.
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
geto-dacă aflată în partea nordică a Tabiei, alte monezi din aceeași veac escavate fortuit chiar spre centrul satului. Nu se știe mai nimic despre felul în care așezarea a reușit să dăinuie de-a lungul năvălirilor barbare. Pare probabil ca goții, gepizii și hunii să fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de asemenea de identificat cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Țarova“, Relations Thraco-Illyro-Hellêniques, Actes du XIVe Symposium National de Thracologie (à participation internationale). Băile Herculane (14-19 septembre 1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I. Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu știm însă care dintre aceste triburi a sălășuit, fie și numai temporar, pe valea Dobridorului. I.I. Russu precizează că
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
1992). (București, 1994) ș.a. ("Romanizarea Munteniei", 1974) și Ioan I. Russu ("Etnogeneza românilor", Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981): „Aurelian încheie un tratat cu goții, cedându-le Dacia ca unor federați ai Imperiului Roman. Așadar, găsim în Dacia următoarele triburi de goți: Taifalii și Victoalii”. Nu știm însă care dintre aceste triburi a sălășuit, fie și numai temporar, pe valea Dobridorului. I.I. Russu precizează că „perioada de vreo 5-6 veacuri - între anii 600 și 1100, când lipsesc ori sunt dubioase urmele documentare
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
stăpânire Dacia, având se pare consimțământul romanilor, Imperiului roman de Răsărit. Longevivul regat al gepizilor în Transilvania (circa 475-675 e.n.) a fost interpretat de unii istorici ca „restabilire” a raporturilor federale ale Daciei cu Imperiul Roman de Rasarit, existent pe timpul goților. Așezările gepizilor în Dacia au fost multiple, concentrate mai ales pe văile râurilor Criș, Mureș, Bega și Timiș, extinzându-se pe văile Someșului și Arieșului în imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care a servit drept capitală
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
extins, treptat, sfera de influență spre vest, dincolo de Munții Carpați, până în Câmpia Panoniei. Câțiva ani mai târziu, în anul 400 hunii conduși de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul și se implică de partea romanilor în luptele cu goții lui Gainas, stabiliți în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), în Peninsula Balcanică. Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare (408-450), Imperiul Roman de Est devine ținta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
anului 271 împăratul roman Aurelian a fost obligat să protejeze cursul mijlociu al Dunării împotriva lor. Au făcut pace și s-au stabilit în vestul Daciei și Pannoniei. Potrivit scierii "Getica" a lui Iordanes, hasdingi au intrat în conflict cu goții în timpul domniei lui Constantin cel Mare. În timp, vandalii au trăit în ținuturile locuite mai târziu de gepizi, în cazul în care acestea au fost înconjurați la est de goți, în vest de marcomani, în nord de hermanduri și în
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
Getica" a lui Iordanes, hasdingi au intrat în conflict cu goții în timpul domniei lui Constantin cel Mare. În timp, vandalii au trăit în ținuturile locuite mai târziu de gepizi, în cazul în care acestea au fost înconjurați la est de goți, în vest de marcomani, în nord de hermanduri și în sud de Istru (Dunărea). Vandalii au fost atacați de regele got Geberic, iar regele lor Visimar a fost ucis. Vandalii, apoi au migrat în Panonia, în cazul în care, după
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
trăit în ținuturile locuite mai târziu de gepizi, în cazul în care acestea au fost înconjurați la est de goți, în vest de marcomani, în nord de hermanduri și în sud de Istru (Dunărea). Vandalii au fost atacați de regele got Geberic, iar regele lor Visimar a fost ucis. Vandalii, apoi au migrat în Panonia, în cazul în care, după Constantin cel Mare (aproximativ 330) li s-au acordat terenuri pe malul drept al Dunării, unde au trăit pentru următorii șaizeci
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
după Constantin cel Mare (aproximativ 330) li s-au acordat terenuri pe malul drept al Dunării, unde au trăit pentru următorii șaizeci de ani. În jurul acestei date, hasdingii fuseseră deja creștinați. În timpul domniei împăratului Valens (364-378) vandalii au acceptat, precum goții, arianismul, o credință care era în opoziție cu hotărârile luate la Niceea. Cu toate acestea, au existat, de asemenea, unii vandali care u acceptat credința creștină niceeană, printre care se afla și celebrul "magister militum" Stilicon, ministrul șef al împăratului
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Apahida (reședința), Bodrog, Câmpenești, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Sub Coastă. Pe teritoriul comunei Apahida s-au făcut importante descoperiri arheologice, între care cimitirul celtic din sec.III-II. î.C. și mormintele goților din sec.V d.C. Au fost descoperit două tezaure: primul, găsit în 1889, constă dintr-un sicriu conținând trupul unui bărbat care purta numele de Omharus, fiind una dintre căpeteniile gepizilor. Mormântul conținea numeroase obiecte ornamentale specifice gepizilor. Un al
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
în etimologia numelui său, au transpus această semnificație în lucrările sale despre papa Grigore. Se știe foarte puțin despre copilăria sa. În această perioadă, conform datelor istorice, Italia a fost recucerită de împăratul roman răsăritean, Iustinian I cel Mare, de la Goți, acest război fiind după anul 552. În 554, o invazie a francilor a fost învinsă, după care a urmat o perioadă de liniște în Italia, care, deși era condusă de puterea romană din Constantinopol, era unită într-o singură țară
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
s-a demonstrat istoric descendența dintr-o familie patriciană din Republica Romană, nu se poate ști din ce arbore genealogic al unei familii nobile derivă. Un străbun al lui Grigore a fost Felix al III-lea, papă nominalizat de regele got Theodoric cel Mare. Familia sa a avut și locuit o vilă suburbană pe Colina Caelius din Roma. Strada unde a fost acea casă se numește astăzi Strada Sf. Grigore (it. "Via di San Gregorio"). În nord, strada merge spre Colosseum
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
proprietăți cu lucrători în jurul Romei și în Sicilia, unde probabil Grigore și părinții săi - Gordian și Silvia - s-au retras în perioada războiului de redobândire a Italiei, în care forțele adversare au fost conduse de generalul bizantin Belisarie și regele goților italici, Totila. Tatăl lui Grigore, Gordian, deținea funcția "regionarius" în Biserică (nu se cunoaște nimic despre această funcție). Mama lui Grigore, Silvia, avea în Sicilia o soră măritată, Patricia. Călugării de la Sf. Andrei, vechea vilă a papei, aveau imprimată înfățișarea
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
reputație de invincibilitate, si triburile germanice părea incapabile să le reziste. Populațiile a fugit din calea hunilor care s-au mutat din Germania în Imperiul Român, în vest și sud, și de-a lungul malurile Rinului și Dunării. În 376, goții au traversat Dunărea, pentru a-i sprijini pe români, dar s-au răzvrătit împotriva împăratului Valens, care a fost ucis în Bătălia de la Adrianopol, în 378. La 31 decembrie 406, pentru a scăpa de huni, un număr mare de vandali
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
de Răsărit a cumpărat pacea în schimbul unui tribut anual de 700 de kg de aur în 435, ajungând la kg în 442. Între timp, hunii au luptat că mercenari în armată română de Vest împotriva burgunzilor (în 436) și a goților (în 439). În 445, Bleda a murit brusc. Că și în cazul Rua, nici o cauză de deces nu este înregistrată, dar sursele române de la acea dată și istoricii moderni presupun că Attila l-a ucis. În 449, la Constantinopol, a
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
Cei care l-au îngropat au fost imediat uciși pentru a nu se află locul unde e inmormantat.Attila a fost succedat de fiii săi: Elak, Denghizik, Emnedzar, Uzindar, Geisen și Ernak. Doar la un an după moartea lui Attila, goții i-au învins pe huni în bătălia de la Nedao, alungandu-i din Pannonia. Elak a fost ucis în luptă, iar Dengizich a devenit rege . Dengizich a fost determinat să întoarcă Imperiul hunilor înapoi la zilele de glorie. În 469, el
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
romane târzii au folosit etnonimul sciți pentru a s referi la slavii răsăriteni. Între secolele I AD și al IX-lea, regiunea a fost locuită vremelnic sau tranzitată de diverse popoare germanice, iranice și turcice, între care cele mai cunoscute goții, hunii, avarii și ungurii. Deși unele dintre aceste populații i-au subjugat pe slavii așezați în zonele sus-numite, cuceritorii au lăsat puține urme durabile. În această perioadă, mult mai importantă a fost expansiunea slavilor în regiune. Ei se ocupau cu
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
fie mai probabil în castrul de la "Platei Pegiae", vizigoții fiind atunci "foederati" ai romanilor (castrul se găsește pe teritorul actualei comune Dunavățu de Jos). Prima apariție a lui Alaric pe scena politică a fost ca liderul unei trupe mixte de goți și popoare aliate care au invadat Tracia în 391, când au fost opriți de generalul roman jumătate vandal, Stilicho. Aderând mai târziu în armata romană, și-a început cariera sub comanda gotului, Gainas. În 394 Alaric a condus o forță
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]