2,209 matches
-
nordul Bucovinei aflăm din Povestea Aniței Nandriș din Bucovina. Emblematic și emoționant este cazul Aniței Nandriș din satul Mahala. La începutul anului 1941, cîteva sute de locuitori din satul Mahala vor încerca să treacă granița în România. Erau așteptați de grănicerii pregătiți cu mitralierele, cu farurile îndreptate spre ei, cu cîini dresați și, în momentul în care s-au apropiat, au tras în plin fără somație (6-7 februarie 1941, masacrul de la Lunca). Au murit atunci aproape patru sute de oameni. Cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîini dresați și, în momentul în care s-au apropiat, au tras în plin fără somație (6-7 februarie 1941, masacrul de la Lunca). Au murit atunci aproape patru sute de oameni. Cei care nu au murit au fost omorîți cu lopețile de grăniceri și de oamenii lor și au fost îngropați aproape de vii. Stau mărturie documentele păstrate de fiul ultimului primar român din Mahala, dr. Gheorghe Nandriș, și cartea unei țărănci, soră cu tatăl doctorului, Ana, Anița Nandriș, căsătorită Cudla. Va fi deportată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tracasări. După ani de insistențe (uneori și de intervenții occidentale, sau, mai sigur, contra cost), cel plecat Își aducea și soția sau soțul și copiii... Se trecea și clandestin peste graniță (În Iugoslavia sau Ungaria). Și se și murea, fiindcă grănicerii trăgeau. Idealul pentru cine voia să plece era să aibă rude În străinătate, care-l puteau solicita cu insistență sau cumpăra. Regimul Ceaușescu s-a specializat În negoțul cu oameni (sursă prețioasă de devize!). Emigranții români au Împânzit lumea, din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Fălticeni, după executarea unui marș de noapte, În deplasare din tabăra de la Fântâna-Mare. De aci Batalionul 4 comandat de Maiorul Balmez (primul din rând, stânga) s-a deplasat la Broșteni pe Bistrița. Deplasarea s-a executat pe acolo secret față de grănicerii austrieci de la Cornul Luncii (granița de atunci) Stânișoara. Celelalte 3 batalioane - Comandantul Regimentului fiind Col. Ghelemé - le-am deplasat la Ciumulești pe Valea Moldovei spre a nu fi prea aproape de granița de la Bunești. Aci a rămas Regimentul și după lăsarea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
zile ale periplului nostru literar - între 14 și 17 iulie -, și vom putea vedea destule lucruri interesante. Până atunci, ne pregătim să intrăm în Polonia, după lungi ore de mers monoton. Vremea e mahmură. Plouă des, aproape fără pauză. Apar grănicerii nemți pentru controlul pașapoartelor, semn că părăsim spațiul Schengen. Sunt foarte meticuloși și răbdători. Poate că au motive. În fine, controlul trece... Privesc la pădurile de pini înalți, încărcați de ploaie, de pe ambele părți ale drumului. Apoi, o schimbare bruscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
breloc cafeniu din lemn, cu o gravură complexă pe una din fețe. În mână ține un bețișor bine lustruit, un fel de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în țara sa... La frontiera poloneză, grănicerii ne țin trenul în loc vreo jumătate de oră. Dincolo începe Rusia, iar prima escală e Kaliningradul (Königsbergul) - un alt „loc (rănit) al memoriei” germane. 24 iunie, sâmbătă Kaliningrad VITALIE CIOBANU: Intrăm pe teritoriul rus. Peisaj cunoscut, pe care îl revăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e diferită față de cea a Moscovei cu două ore, în timp ce Kaliningradul are ora Europei de Est, identică orei României. Un fus orar decis politic, ca, pe vremuri, în Basarabia sovietizată. La frontiera lituaniană staționăm mai mult timp pentru controlul pașapoartelor. Grănicerii sunt foarte riguroși, verifică datele din pașaport cu cele trecute pe o listă pe care au primit-o, bănuiesc, din timp. Pentru „nedumeriri” sunt consultați oamenii din stafful german. Procedura durează, dar îi înțeleg perfect pe vameși și pe grăniceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Grănicerii sunt foarte riguroși, verifică datele din pașaport cu cele trecute pe o listă pe care au primit-o, bănuiesc, din timp. Pentru „nedumeriri” sunt consultați oamenii din stafful german. Procedura durează, dar îi înțeleg perfect pe vameși și pe grăniceri: au o sarcină destul de dificilă la frontiera cu enclava rusă Kaliningrad. E cald și deschidem fereastra vagonului... O lituaniancă se apropie și ne oferă în pungulițe brânză de vaci și miere de albine. I se mulțumește în mai multe limbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Vilnius spre seară, pe la 17.30, așa că am timp să-mi notez în jurnal și să citesc din Ivan Klima, The Spirit of Prague. VITALIE CIOBANU: „Ai avut probleme cu pașaportul?”, mă întreabă Corinne Desarzens, după minute bune de la rondul grănicerilor, luând loc pe bancheta din fața mea. „Se pare că puseseră lituanienii ochiul pe tine.” „Le-am părut suspect, un potențial infractor, lipsit de un document «blindat», ca al tău, elvețian, sau ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme, o pățise, la fel, și Lasha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, din care cauză, plecarea de la hotel a fost destul de frisonantă. Or, situația lui Anchevski e mult mai disperată. Va trebui să coboare - grănicerii beloruși sunt de neînduplecat - și să se întoarcă după pașaport. Ce oroare! Vom continua drumul fără bosniac, care speră (și noi, odată cu el) să ni se alăture la Varșovia. Istoriile acestea cu pașapoartele dispărute, uitate, abandonate la hotelul Belarus din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orb prea nerăbdător a fost avut în vedere de către autorități: oricum, nu cred că așa ceva se întâmplă prea des. Pe celălalt mal, la vreo douăzeci de metri, o construcție "în oglindă", aproape aceeași estacadă dar mai solidă: un post al grănicerilor israelieni, impecabil, sub tencuiala albă. Cele două drapele naționale sunt față în față. Sârmă ghimpată de ambele părți. Încă nu putem vorbi de prietenie. Organizația Friends of the East susține că Iordanul și-a pierdut 97% din volumul originar de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care are buna inspirație să nu se amestece în intimitatea sufletelor îndepărtate, degenerează mai lesne decât surorile ei gemene într-un fel de autism mai mult sau mai putin asumat. Și atunci, cine va fi mai de temut, misionarul sau grănicerul? Egocentrismul clerical al formulei "nu există mântuire în afara Bisericii", sau egoul național al ritosului "pământul acesta e al meu și al nimănui altcuiva"? E imposibil de dat un răspuns în absolut unei astfel de dileme, fără a ține cont și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
simte că va evolua spre starea de suflet a lui Irimescu. Vameș e Niculescu, un om molâu, care are o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița are o soră. O dragoste între această soră și locotenentul de grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe care le îndură fata, așa de mari, încât deși nu e un suflet ales, totuși se înnobilează prin suferință. Ura primarului asupra bătrânului înțelept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lângă țărm. Departe, la miază noapte, în ceață, se vede Caliacra. Acolo ne ducem. Drum îndărăt. Mori de apă la marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct la Cavarna, pe deasupra Balcicului. Orășel cu bună gospodărie. Primar, un bulgar harnic, om nalt, brun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
final al procesului inițiatic, când flăcăul învingător devine mire în ipostaza cea mai înaltă: cea de împărat. Alaiul lui care merge la casa miresei dezvăluie originea și protecția solară sub care stă acțiunea eroică: „Mari oaste-o adunat:/ Două sute de grăniceri,/ O sută de feciori de boieri/ Din cei mai mari,/ Nepoți de generali,/ De lângă mare,/ De unde soarele răsare.” (Berezeni - Vaslui). Exteriorizare a capacităților eroului, suita regală definește statutul de inițiat al flăcăului. Oastea adunată din est are puterea lui Sol
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
județul Izmail (azi, Ucraina). Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea din Bolgrad în 1940. Urmează școala de ofițeri și obține gradul de sublocotenent. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca ofițer în cadrul trupelor de grăniceri unde a ajuns la gradul de colonel. IANCOV Nicolae Id. S-a născut la 5 mai 1914 în orasul Luțk- Rusia. A decedat la Iași la 15 mai 1986. Stud. Absolvent al liceului de băieți Regele Carol al II-lea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
secția literară (umanistă), din Bolgrad, pe care o absolvă în anul 1939. Din cauza evenimentelor politice internaționale, examenul de bacalaureat îl susține în septembrie 1943 în orașul Chișinău. În perioada 1939-1940 a fost recrutat, satisfăcând serviciul militar la Regimentul 2 Grăniceri din Cernavodă (Dobrogea). Studiile superioare le urmează la școala Politehnică din București, Facultatea de Industrie Ușoară, obținând titlul de inginer textilist, spacialitatea țesătorie, în anul 1950. Stabilit în România, este pentru prima oară angajat, încă student, în cadrul Ministerului Industriei Ușoare
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de icoane, picta de asemenea și biserici, era o prezență plăcută în taberele noastre de artă naivă. Avea Rita un amic în Moldova Nouă, nu mai știu cum îl chema, știu doar că era maistru militar la o unitate de grăniceri din oraș, și era poreclit nea Oblete, fiind un pescar renumit în zonă. Oblete ăsta era o sugativă teribilă la alcool, și de aici mi s-a tras și o ceartă mare cu Rita din cauza lui. Noi aveam o rație
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
inclusiv pe digurile de protecție de pe malurile Dunării. Astfel că am putut cu ajutorul acestei mașini, poreclită Marița, să-i duc pe pictorii naivi din tabără să viziteze diverse obiective turistice din zonă. Împreună cu Măric Ion, la Pescari, în fața postului de grăniceri. Se poate remarca dincolo de apă, o cetate a Mariei Tereza, pe o colină de pe malul Dunării. Aiud La Aiud am fost în două tabere, în 1997 și 1998. Prima dată am fost cazați în curtea liceului Bethlen Gabor, un liceu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
România, dați-mi un telefon”. A fost acolo și un moment vesel, un cunoscut din Brașov care avea un nume tipic german, se întorcea împreună cu soția (medic specialist în TBC) dintr o excursie din vest. După ce le-au controlat actele, grănicerul a strigat către colegii lui în uniformă: „veniți bă, să vedeți, Brenndörfer se întoarce din Austria, ha, ha, ha!” Dar despre pățaniile mele la revenire în țară, altă dată. Doamne-ajută. Badea Gheorghe Asta este situația În fiecare an vizitez România
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Asemănările cu organizarea politică din Imperiul Otoman sînt evidente. Ocîrmuirea habsburgică îi dădea populației sîrbe asigurări și referitor la biserica ortodoxă. Frontiera Militară era avantajoasă pentru stat prin faptul că asigura o sursă ieftină de forță umană pentru organizarea graniței. Grănicerul nu era plătit cu un salariu, fiind întreținut de familia lui. Pentru coloniști, condițiile erau net superioare celor din provinciile învecinate, unde, în general, țăranii voiau și ei să se stabilească pe graniță. Soldatul nu era șerb; el era om
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
habsburgi pentru a o îmbunătăți, nu exista absolut nici o prosperitate economică. Regiunea continua să fie una dintre cele mai sărace din întregul imperiu. Corupția și ineficiența subminau instituția militară. La toate acestea se adăuga faptul că țăranii în uniformă de grănicer erau greu de controlat și de disciplinat. Inițial, ei își avuseseră partea din prăzi, dar continuau să jefuiască chiar și teritoriile ai căror locuitori îi sprijineau. Bandele care bîntuiau în zonele de frontieră erau și ele cauza unor revolte și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
trei săptămîni, iar scrisorile și mărfurile erau dezinfectate prin mijloacele primitive ale epocii. Presiunile dietelor croată și maghiară de a deține controlul asupra regiunii au continuat pe tot parcursul secolului al optsprezecelea. Nemulțumirile și neliniștea erau evidente și în rîndul grănicerilor. Din cauza resentimentelor provocate de faptul că majoritatea ofițerilor erau germani, a fost emisă în 1754 o reglementare care prevedea ca două treimi din brevetele de ofițer să fie acordate coloniștilor militari, de preferință catolici sau uniați. A fost astfel creat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ungurii au venit în Transilvania în secolul al zecelea, iar regiunea a devenit parte integrantă a Regatului Ungariei. Secuii, care erau înrudiți îndeaproape cu ungurii și vorbeau aceeași limbă ca și aceștia, au sosit mai tîrziu; la început, ei erau grăniceri și proprietari liberi ai pămînturilor lor. Sașii erau imigranți germani din ținutul Rinului și au venit în secolul al doisprezecelea. Atît secuii cît și sașii primiseră hrisoave de la regele Ungariei care le confirmau privilegiile și le garantau dreptul la autoguvernare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ochii ei de angoră și surprin zându-i temerile sperioase pe chipul ei rotund) „Ai să te duci unde te duci, dar ești o proastă, ai Înțeles? dacă te-i da În lături de la calea vreunui pădurar sau chipeș sublocotenent de grăniceri.“ M-a ascultat! Dar sângele, sângele ei milenar, trist și obosit, a biruit asupra ei și asupra noastră, curând și neînduplecat. BĂRBATUL POSEDĂ (CÂND LE POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le subestimează, le disprețuiesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]