2,243 matches
-
emoției. Will mă târâse la Bergdorf după brunch cu o zi În urmă și insistase să-mi cumpere superba rochie Chaiken. Era o rochie tip crinolină miraculoasă, care făcea ca mijlocul meu să pară inexistent, cu o fustă care cădea grațios până la genunchi. Niciodată nu mai avusesem nici măcar un articol atât de superb sau atât de scump; din momentul În care o pusesem pe mine cu o oră În urmă, am știut că va fi o noapte deosebită. Expresia lui Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Împreună. Citisem de atâtea ori această poveste În romanele mele Încât nu-mi venea să cred că trăiam În sfârșit versiunea ei reală. Sigur, sună excelent. Și Înainte să se poată răzgândi sau să mai spună ceva, am trecut fâlfâind grațios (speram) pe lângă el, mi-am deschis singură ușa și am alunecat În camera plină. Ora unu a sosit surprinzător de repede. Am profitat de buna mea dispoziție ca să fac turul sălii, flecărind mai Întâi cu Elisa și Davide și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pe reții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar fi părăsit însemnările, dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care s-o iubesc... și să simt într-adevăr ce-i scriu! Le urmăream cu priviri duioase pe toate fetele din cursul superior de la Carmen Sylva și de la Moteanu, când se-ntorceau de la școală și treceau prin fața porții mele. Frumușele, grațioase și pline de un farmec pe care numai ele, dragele de școlărițe-l au: în șorțurile de uniformă pepite sau negre, cu gulerașe albe, cu pantofi și ciorapi negri, care dau piciorului o distinsă eleganță; treceau în grupe de câte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sumă modestă, se Înfruntau cu Înverșunare În aplauzele mulțimii. Tânărul urmărise atent mișcările lor și găsise unele deosebiri față de tehnicile de luptă fără arme practicate În Japonia. Unde japonezii acționau scurt și cu forță maximă, chinezii se mișcau larg și grațios. Dar esența rămânea aceeași. Ștefănel rămăsese trei zile În fermecătorul Luoyang. Gerul nu dădea semne că se va Îmblânzi. Dar se afla Încă prea departe de locurile În care simțea că trebuie să ajungă. Chiar dacă punctul final nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite. Mini se săltă spre doamna Eliza, care, acum grațioasă de plecare, îi exprima încurcat și peltic sentimente de simpatie. Lina sau Nory trecuseră, desigur, pe acolo cu vreo biografie amicală. Ca să nu plece cu grupul, Mini rămase încă pe loc. Când ieși din birou peste un minut, ca să-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând diversitatea fațadelor noi; iar pentru un viitor poate că iminent - așa erau de repezi prefacerile - apăreau imobilele mari de raport, se proiectau disproporționate și ponderoase pe armonia grațioasă a restului, azvârlite pe proiectul unor străpungeri, unor exproprieri și artere, totodată probabile și problematice. Mini fu cuprinsă de fizionomia Cetăței. - Ce fală de treabă Eliza asta! Nici n-aș fi crezut! zise Lina. - Da! răspunse Mini distrat. Lina se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Doru, cu fățișa intenție ca Doru să fie cit mai atent, cât mai plin de solicitudine pentru vara lui: "Ai lovit pe Eliza. . ." "Ajută Elizei". . . "De ce nu spui Elizei?. . ." "Șezi mai bine de partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și sperios în faldurile adinei ale fustei mătăsoase. ... Și mai erau azi, într-un colț, un domn și o doamnă drept orice vizitatori. . . O pereche după toate aparențele. . . și când Mini se uită mai bine. . . o pereche deloc banală: Doru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby face un pas înapoi și salvează o valiză mică, pe care i-o întinde (ridicându-și pălăria) unei doamne în vârstă. Este răsplătit cu un zâmbet grațios. — O, vă mulțumesc, sunteți foarte amabil. Nu este nevoie să-mi mulțumiți. Acum ați sosit? — Da, cu Viceroy. Și dumneavoastră? Nu v-am văzut pe punte. — Nu, eu îmi aștept sora. Am crezut că vine cu acest vapor, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fuseseră adresate vorbele, ci unei mici făpturi de pe plantatorul din fața lor, ale cărei petale strălucitoare sunt colorate galben cu roșu. — Ophrys apifera, cunoscută sub denumirea de Orhideea Albină. Da, draga mea, tu ești aceea. Cu alcătuirea ta de albină femelă grațioasă, cu parfumul tău incitant. Destul de bună ca să-l ademenească pe bietul bondar, lovit de pasiune. Destul de frumoasă ca să-l atragă iremediabil. Noble se apleacă spre Jonathan, care adună cioburile de pe podea. Noi nu ne-am născut, domnule Bridgeman. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-ar fi părăsit însemnările, dispărând în altă odaie, apoi o spinetă, vase cu floarea-soarelui, o harpă fără corzi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care scapă din încă o capcană. Timp de jumătate de secol am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă. În fața mea se află o perdea din voal - un ecran transparent care separă în mod simbolic femeia de bărbat. Ca să mă păzesc de critici, ascult, dar vorbesc puțin. Școlită temeinic cu privire la sensibilitatea bărbaților, înțeleg că o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mama mi-a povestit mai târziu că orhideele fuseseră de asemenea subiectul preferat din picturile în cerneală ale tatălui meu. Îi plăcea faptul că planta rămâne verde în toate anotimpurile și că floarea sa are o culoare elegantă, o formă grațioasă și un parfum dulce. Pe tata îl chema Hui Cheng Yehonala. Când închid ochii, îl văd stând în halatul gri din bumbac. Era zvelt, cu trăsături de confucianist. Din înfățișarea sa delicată e greu de imaginat că strămoșii săi Yehonala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iau o gură și apoi dau cupa mai departe. — O, îți mulțumesc foarte mult. Fata care stă lângă mine ia cupa. E zveltă și are fața ovală. Ochii ei adânci, cu pleoapă dublă, sunt luminoși. După accent și după mișcările grațioase bănuiesc că provine dintr-o familie bogată. Rochia-i de mătase e brodată cu modele foarte sofisticate, iar diamante îi atârnă din cap până la picioare. Podoaba ei de cap e făcută din flori de aur. Are gâtul lung și postura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Sa, Marea Împărăteasă, doamna Jin le cheamă pe... Înălțându-și glasul, eunucul-șef Shim cântă câteva nume: ...și Nuharoo și Yehonala! 4 Aud sunetul scos de legănatul podoabei mele de cap și al cerceilor. Fetele din fața mea se unduiesc grațios în robele lor magnifice din mătase și pantofii-platformă. Eunucii merg înainte și înapoi în jurul grupului nostru, alcătuit din șapte fete, răspunzând constant semnelor făcute cu mâna de către eunucul-șef Shim. Trecem prin nenumărate curți și uși arcuite. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre mine. Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace din argint. În curând, masa se umple cu vase. Le număr. Sunt nouăzeci și nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă cac de una singură! — Aici nu e vorba de căcare, doamnă, șoptește An-te-hai de parcă ar avea gura plină de mâncare. — Dar despre ce e vorba atunci? E vorba despre grație, doamnă. — Grație? Cum poate cineva să se cace grațios? Să mi se machieze fața, să mi se aranjeze părul și să mi se pună rochia pe mine, iar apoi să-mi fie strânsă în jurul pieptului, doar pentru a fi dată jos după-amiaza devine nu doar plictisitor, ci și obositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu o superbă magnolie, își execută salutul, îndoindu-și ușor genunchii. Nu mă pot abține să nu-i admir frumusețea. Dacă aș fi bărbat, aș dori-o fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu hrănirea papagalului Confucius. Pasărea își încearcă noua replică, pe care tocmai a învățat-o: „Felicitări, doamnă!“. Sunt încântată. Orhideele de prin grădină sunt încă în floare. Lujerii lungi și subțiri ai florilor se apleacă elegant, iar frunzele au poza grațioasă a dansatorilor care își țin mânecile ridicate. Petale albe și albastre se întind în afară, sărutând parcă lumina soarelui. Catifelatele inimi negre ale orhideelor îmi amintesc de ochii pisicii mele, Zăpada. An-te-hai mi-a spus că doctorul Sun Pao-tien a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care s-au tras alaltăieri? ― Fondul e depus la casa de depuneri, dar poate cineva să le-ncaseze și prin noi. Aveți vreun bilet cîștigător? ― Am... două câștigătoare, răspunse fără afectare d. Popescu, și arată de departe două bilete, ținîndu-le grațios între două degete. ― Sunt câștiguri mari? ― Măricele... Am amândouă câștigurile mari! Bancherul deschide niște ochi plini de admirație și zice, dând să ia biletele: ― Dați-mi voie, mă rog. Dar d. Lefter retrage încetinel mâna, dezdoiește biletele și întreabă: ― N-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
corecta, dîndu-și seama că, pentru noi, exagerarea rămîne viciul cel mai însemnat. Deși fermecătoare, inconștiența nu e mai puțin vinovată decît alte rele. Cu toate că pentru ele au tras în jug toți exploatații Franței, marchizele Mariei Antoaneta nu erau mai puțin grațioase. Doar pentru că acestea au fost puține, iar prostimea numeroasă trebuia oare să li se taie gîtul? - Dacă era necesar ca ele să dispară, ce importanță are cum s-a întîmplat? ricană Aizic. - Pentru marchize, probabil una foarte mare. - Trebuia să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]