1,348 matches
-
Acum, de aproape, Graham îl recunoscu, deși trecuseră câțiva ani de când îi văzuse fotografia care ilustra un articol într-o revistă despre vânzările ilegale de arme din Africa de Sud. — Nici o problemă, spuse el, punând capacul pe obiectivul camerei. Apoi întinse mâna. Graham Packard, Packard Promos. Străinul îi luă mâna și i-o strânse cam fără voia lui. — Mark Winshaw. Vanguard Import-Export. — Încântat de cunoștință. Se întoarse spre domnul Riley. Se întrevede un nou contact? întrebă el blând. Domnul Riley își umflă pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cunoștință. Se întoarse spre domnul Riley. Se întrevede un nou contact? întrebă el blând. Domnul Riley își umflă pieptul și spuse cu un amestec de mândrie și lingușire: — Sper să fie începutul unei lungi și rodnice relații. În acel moment, Graham luă mai multe decizii foarte repede. Dacă Ironmasters făcea afaceri cu Mark Winshaw, asta nu putea înseamna decât că își vor lăsa mașinile, cu știrea sau fără știrea lor, să fie folosite pentru producția de muniție, probabil în Irak, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fie văzut și, doar cu obiectivul ieșind peste pervazul ferestrei, transfocă pe cei doi bărbați în timp ce discutau și își strângeau mâinile lângă BMW-ul roșu al lui Mark. Munca la capodopera lui începuse deja. 1990 — Baza de la Qalat Saleh, spuse Graham, conținea douăsprezece hangare subterane de beton întărite, suficient de mari pentru a adăposti două duzini de avioane, care vor decola de pe o rampă subterană, cu frânele apăsate și luminile din coadă aprinse. Ascultându-și vocea în cască, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
departamentului de actualități de la una dintre cele mai mari companii de televiziune fuseseră foarte încurajatoare: Beamish spusese că atâta timp cât era el în postul respectiv, va face tot ce-i stă în putință ca să fie susținut filmul. Începea să se întunece. Graham aprinse lumina și trase perdelele. Cabina de montaj - de fapt dormitorul din spate al casei lor din Edgbaston - era chiar deasupra bucătăriei și o auzea pe Joan mișcându-se dedesubt, făcând ultimele finisaje la masa de seară. — Pistele de 3000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oglindă care nu reflectau decât albastrul adânc al cerului. Dar Mildred rămase pe loc și după un minut sau două, îngenunchie din nou și își reluă plivitul.Când își ridică din nou privirea, bărbatul plecase. Septembrie 1988 Pe măsură ce cercetările lui Graham înaintau, începu să simtă nevoia să afle ceva despre trecutul familiei lui Mark și își aminti că era cineva care-l putea ajuta. Numele lui Michael Owen dispăruse din paginile de cultură ale ziarelor în ultimii ani, romanele lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Michael Owen dispăruse din paginile de cultură ale ziarelor în ultimii ani, romanele lui nu se mai găseau în librării și cartea lui despre familia Winshaw urma să apară. Poate că proiectul nu se materializase; dar la fel de posibil era, raționa Graham, să mai lucreze la el și, în acest caz, să fi obținut probabil acces la orice cantitate de informațiii din interior (nu că ar ști ce să facă din ea, de vreme ce naivitatea lui politică fusese evidentă din cele câteva conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
facă din ea, de vreme ce naivitatea lui politică fusese evidentă din cele câteva conversații avute cu el). Merita măcar să dea câteva telefoane. Primul telefon i l-a dat lui Joan. Trecuseră doi sau trei ani de când nu mai ținuseră legătura și Graham nici măcar nu știa dacă mai locuia în Sheffield, dar răspunse la al treilea zbârnâit și era clar după voce că era încântată. Da, avea aceeași slujbă. Nu, nu mai închiria camere studenților. Nu, nu se căsătorise și nu-și întemeiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
închiria camere studenților. Nu, nu se căsătorise și nu-și întemeiase o familie sau altceva de genul ăsta. Da, o să încerce să ia legătura cu Michael, deși nu avea adresa lui actuală. Ciudat, dar se gândise să-l sune pe Graham în următoarele săptămâni, dar urma să se țină o conferință la Birmingham și se întrebase dacă nu ar vrea să se întâlnească să bea ceva. De dragul vremurilor de odinioară. Graham spuse: da, desigur, de ce nu? De dragul vremurilor de odinioară. Ciudățenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui actuală. Ciudat, dar se gândise să-l sune pe Graham în următoarele săptămâni, dar urma să se țină o conferință la Birmingham și se întrebase dacă nu ar vrea să se întâlnească să bea ceva. De dragul vremurilor de odinioară. Graham spuse: da, desigur, de ce nu? De dragul vremurilor de odinioară. Ciudățenia era, după cum au reflectat amândoi după aceea, că „de dragul vremurilor de odinioară“ pentru care căzuseră de acord să se întâlnească, nu-și aminteau să fi existat o singură seară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și la slujba ei și la viața ei solitară din Sheffield. Și deși s-a întors până la urmă, după ce și-a luat câteva zile de concediu fără plată (din care o mare parte și-a petrecut-o în pat cu Graham), unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut a fost să-și scoată casa la vânzare. În același timp a început să-și caute de lucru în Midlands. A durat un timp, pentru că nu era ușor de găsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușor de găsit de lucru, nici măcar pentru o persoană cu experiența și competența lui Joan, dar în noul an a reușit să-și găsească un post de conducere a unui adăpost pentru femei din Harborne și s-a mutat la Graham și într-o zi din februarie și-au găsit amândoi timp să treacă pe la ofițerul stării civile și dintr-odată s-au căsătorit; el care crezuse întotdeauna că nu e genul care să se însoare și ea care începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el care crezuse întotdeauna că nu e genul care să se însoare și ea care începuse să creadă că era prea târziu să mai găsească un bărbat care s-o ia de nevastă. Și uite-așa, telefonul inițial al lui Graham nu s-a irosit deloc, deși n-a reușit niciodată să intre în legătură cu Michael. Acesta părea să fi plecat într-o lungă vacanță; sau poate că nu mai răspundea la telefon. 1981 Nunta lui Mark Winshaw cu lady Frances Carfax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai putea să i-l dai lui Hilary. Să clocească ea ceva. Henry medită câteva clipe. — Bine gândit, spuse el și-l băgă în buzunar. 20 ianuarie 1988 Se apropia de ora șase seara și toți ceilalți plecaseră acasă, dar Graham încă stătea în biroul lui gri, cu mobilă puțină de la Midland Ironmasters, așteptând să sune telefonul. Un sistem de înregistrare era conectat la receptor. În ultimii doi ani înregistrase în jur de cincizeci de ore de convorbiri telefonice, dar știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe departe material video suficient. Poate că era timpul să înceapă să riște serios. Aștepta un apel de la un coleg mai vârstnic din industria mașinilor unelte care fusese la o întrunire la Londra în ziua aceea și îi promisese lui Graham că o să-l sune să-i spună rezultatul. Întâlnirea era cu un ministru de la Ministerul Comerțului și Industriei și se referea la acordarea de licențe export. Fabricanții de mașini unelte care doreau să exporte în Irak încă întâmpinau greutăți din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a-și asigura o poziție sigură în domeniul fabricării în Anglia). S-au solicitat lămuriri la DTI și întâlnirea aceasta era răsplata. Promitea să ofere o indicare clară a direcției pe care o urma politica guvernului. Apelul putea veni oricând. Graham stătuse lângă telefon toată ziua. Era deja înfometat și cerul albastru de iarnă devenise negru. Telefonul a sunat la șase și zece. Derulând înapoi banda pe aparatul stereo din mașină când se întorcea acasă în aceeași seară, a auzit: — Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Graham stătuse lângă telefon toată ziua. Era deja înfometat și cerul albastru de iarnă devenise negru. Telefonul a sunat la șase și zece. Derulând înapoi banda pe aparatul stereo din mașină când se întorcea acasă în aceeași seară, a auzit: — Graham, îmi pare rău că te-am făcut să aștepți atât. — Nu-i nimic, nu-i nimic. — Unii s-au dus la masă și s-a prelungit un pic, din păcate. Nu, zău, nu-i nimic. Ați avut deci ce sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suflet. Știi, sunt câteva lucruri pe care le pot presa, care păreau cam... — Trebuie să plec. Mai vorbim. Bine, mai vorbim în zilele următoare. — În zilele următoare. Mulțumesc că ți-ai găsit timp. — Bine.Toate cele bune. Toate cele bune. Graham scoase caseta și reveni radioul. Era BRMB, cânta un vechi cântec al lui Huey Lewis. Nu era unul dintre preferatele lui. 28 aprilie 1989 — Văd că faci o mulțime de fotografii. Instantanee de vacanță pentru soția și copiii rămași acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoase caseta și reveni radioul. Era BRMB, cânta un vechi cântec al lui Huey Lewis. Nu era unul dintre preferatele lui. 28 aprilie 1989 — Văd că faci o mulțime de fotografii. Instantanee de vacanță pentru soția și copiii rămași acasă? Graham se răsuci așteptându-se să se afle-n fața unui jandarm în uniformă, dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de Louis și spuse că era vânzător de armament din Belgia. Îi întinse lui Graham o carte de vizită. — Sunt multe de văzut, spuse Graham. Vreau să-mi amintesc tot. Ai dreptate, e impresionant, nu? Aniversarea zilei de naștere a lui Saddam Hussein e întotdeauna o zi măreață la Bagdad. Toate autobuzele sunt acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de Louis și spuse că era vânzător de armament din Belgia. Îi întinse lui Graham o carte de vizită. — Sunt multe de văzut, spuse Graham. Vreau să-mi amintesc tot. Ai dreptate, e impresionant, nu? Aniversarea zilei de naștere a lui Saddam Hussein e întotdeauna o zi măreață la Bagdad. Toate autobuzele sunt acoperite cu flori și în școli copiii cântă cântece speciale de aniversare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fabricare a aeronavelor - în timp ce Serge Dessault, fiul marelui Marcel Dessault, care construise singur industria aeronautică franceză, a fost primit cu ovații demne de un star pop când s-a apropiat de stand. — Am crezut că vor fi unele restricții, spuse Graham, care se îngrijorase pentru că-și luase aparatul foto în Irak și acum se blestema că nu-și adusese camera video. Louis părea surprins. — Dar de ce? Nu este o adunare secretă. Toată lumea trebuie să fie deschisă, să ne arătăm realizările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
erau net superioare jalnicelor mașini unelte din anii ’60 oferite de polonezi, unguri și români. Făcu câteva aluzii în sensul că ar putea aranja o tranzacție cu cumpărătorii iranieni: dar rămase ceva vag. Între timp, părea că se atașase de Graham și îndeplini funcția de ghid neoficial în următoarele zile. Îl duse la standul de încercare al VIP-urilor să-i vadă pe piloții irakieni făcând în MiG-urile lor 29 cascadorii de ți se făcea părul măciucă, zburând atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când un pilot egiptean a zburat din greșeală pe deasupra palatului prezidențial și a fost împușcat imediat de Garda Republicană, Alphajet-ul lui prăbușindu-se într-o zonă rezidențială din Bagdad și ucigând vreo douăzeci de civili.) Apoi l-a dus pe Graham să i-l prezinte colonelului Hussein Kamil Hasan al-Majid, una dintre vedetele în ascensiune ale partidului Ba’ath și gazda evenimentului, care și-a întâmpinat oaspeții într-un pavilion imens, amenajat pentru a semăna cu o tabără din deșert. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ele. Au fost daruri personale: o mare onoare, îmi închipui. Cred că foarte puțini oameni de aici, vreo trei, patru s-au bucurat ce o asemenea onoare. Probabil monsieur de l’Estoile. Și desigur, de la sine înțeles, domnul vostru, Winshaw. Graham încercă să-și ascundă valul brusc de interes. — Mark Winshaw de la Vanguard? — Sper că îi sunteți cunoscut domnului Winshaw. Ați făcut cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi sigur. Dar îi place să stea retras. De fapt, iau cina cu el diseară. Să-i transmit salutări? — Vă rog, spuse Graham; apoi ezită înainte de a se interesa cu îndrăzneală: E o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un fel de club exclusivist. E legat de chestii tehnice. Ne întâlnim regulat să discutăm probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]