1,250 matches
-
neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit și edificator al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă. Dacă însă e practicată de un Dali autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu spectacolul are, pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică, scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care, fără acest ingredient, ar fi doar diacronie plictisitoare. În altă tonalitate, chiar și criminalitatea ca atare a unui Caravaggio are (post factum, se-nțelege) doza ei de bagatelă. Dacă plecăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a contribuit decisiv la proliferarea corespunzătoare a celor două consistente galerii, asta s-a datorat recentei regîndiri a vastelor încăperi, în sensul unei distribuiri și amenajări pe criterii muzeale, în așa măsură încît vechiul și nobilul palat să cîștige în grandoare, dar să și înnobileze, la rîndu-i, capodoperele. Privind Iașul, datele sînt oarecum asemănătoare. Fostul așezămînt cu funcții administrative, devenind în comunism al Culturii, și-a oferit încăperile, generoase arhitectural, celor două segmente de pinacotecă fondatoare, universală și națională, dar nebeneficiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la rîndu-mi, dreapta, după care l-am poftit pe scaunul artizanal,de pictor: Știu, zice Grigurcu, te-așteptai să fiuuu... Chiar așa: mă așteptam să strîng mîna unui fel de Alex. Ștefănescu, dacă era să dau curs umirii admirative în fața grandorii acestui Saint-Just al criticii. Cum tot Cănuță ar fi zis: mic, mic, dar... Mare-n... jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anii șaptezeci, mi-l făcusem colaborator la pagina de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sălbăticit), avizi de drumeție occidentală. Dar și de matrapazlîcuri. Jenant, dar adevărat. Nu știm la ce alt celebru arhitect Otto Wagner va apela domnul Dieter pentru poiectata închisoare plasată la noi, nu știm la care din stilurile ce au impus grandoare Vienei se va recurge: Schönbrunn, Rathaus, Hofburgtheater, la care din fațadele de pe Schwarzenberplatz, Cordialplatz, Herrengasse, poate la vetusta dar încîntătoare gară Unter-Döbling... Nu știm nici măcar în ce stadiu se află negocierile cu avidul de cultură vieneză regim pesedist. Știm însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și să-și încheie, de frig, ultimii nasturi ai subțirei șemizete. Îi ofer, galant, o tabletă de Strepsils. Recunoștința ei, salonardă, la despărțire: Merci pour le bonbon. Castelele de pe Loara. Edulcorate în imaginile preconcepute, mă izbesc acum prin sumbra lor grandoare. În locul rozelor dantelării de piatră, bănuite, descopăr timoranta masivitate a fortăreței cenușii. Cu, se-nțelege, opulența confortului interior. Franța inexpugnabilă și strălucitoare! (De revenit imediat și sistematic. Ajutat de corpolentul set de pliante, atît de rememorative, ce se va converti
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar și sofisticata mizanscenă a motivațiilor/ escamotărilor declanșate de cererea-mi (impardonabilă, monșer!). Așa încît, chestiunea devenea, pînă la urmă, prin fină transgresie, din una practic-pedestră, una eminamente stilistic-epistolară. Ce performanță! De reținut, oricum, sfîrșitul scrisorii: penibilul deșertăciunilor noastre în fața grandorii muntelui! Ăsta era Geo Bogza din Orion. "Predeal, miercuri 25 febr. 1981 Stimate domnule Val Îmi aduc aminte că în 1963 am fost însoțit de "un tînăr" la bojdeuca lui Creangă, dar dacă nu mi-ați fi spus, n-aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Paris. Era, chiar el, ambasador. E, în momentul de față, un sindrom (încă unul) al justificării anonimatului în care se zbat artele noastre în străinătate: ineficiența managerială a personalului ambasadelor dîmbovițene în materie. Falsă problemă! Să fim siguri că la grandoarea expoziției brâncușiene de la Londra ambasada noastră de acolo n-a avut nici cea mai măruntă contribuție. Nu ar fi avut cum. Nu a fost necesar. Galeriile Tate Modern sînt cele mai vizitate din lume, cu 5 250 000 de vizitatori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minunate, îți hrănețti sufletul și mintea. A avea o carte înseamnă a avea o comoară. Cartea este deschisă pentru oricine și nu o poți închide niciodată. Ea va fi mereu deschisă pentru cei care vor să i cunoască măreția și grandoarea. Andra Andrei BUCURIA DE A CITI Era o zi frumoasă de vară. Mă plimbam prin grădina bunicilor și deodată am zărit un caiet. Am deschis prima pagină și am citit : A fost odată un prinț.... Eram uluită de povestea pe
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
odată cu prima zi de școală. Abecedarul-o carte frumoasă ca un paradis. Neam de neam a stăruit deasupra ei, cultivînd-o ca pe o grădină de cuvinte. În timp, imaginația cutezătoare și bogată a scriitorilor a creat un lucru plin de grandoare și măreție CARTEA. Cartea nemuritoare, urna plină cu amintiri, izvorul de știință al vieții. Cărțile pot fi pretutindeni : la școală, acasă, la bibliotecă. Cartea ne poartă pe aripile ei albastre, în laboratoare de idei și de imagini, într-un univers
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Micul detectiv. Citind-o, eu mă transpun în locul personajelor și particip alături de ele la întâmplări. Cartea este ca un freamăt de frunze. Ea este lumina vieții, un prieten fidel care nu te va supăra și nu te va înșela niciodată. Grandoare și măreție, cartea este poteca presărată cu pietre scumpe, care duce spre Paradisul cunoașterii. Bucuria de a citi este direct proporțională cu atracția ta față de carte. Peste ani, o carte veche, dar bine păstrată și îngrijită, îți va aminti că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
peisaj urban. Orologii uriașe au devenit punctul focal al vieții urbane. Ridicate În centrul pieței orașului, ele au Înlocuit repede clopotul bisericii drept punct de Întâlnire și referință pentru coordonarea interacțiunilor complexe ale existenței urbane. Cu numai un secol Înainte, grandoarea catedralei gotice era o măsură a statutului comunității, dar acum, instalarea orologiului orașului a devenit simbolul mândriei orășenești. În 1481, locuitorii orașului Lyon au făcut o petiție către magistratul orașului pentru un orologiu, justificând astfel cheltuirea de fonduri, „mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
întrebări? Bolnavul era deprimat? Fugea de lume? Refuza să mănânce pentru ce? Credea că ar fi comis ceva fapte? Avea idei de sinucidere? Pentru ce motiv zicea că are să se sinucidă? A încercat să se sinucidă? A avut idei de grandoare? Se credea bogat? Se credea a fi persecutat de vecini? părinți? de persoane străine? Și pentru care motive? Avea idei religioase exagerate? Se credea stăpânit de diavol? Avea idei bizare (îndoială exagerată, frică etc.)? Vedea persoane sau lucruri ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
crede cineva sau vreo tendință de acceptare a laudelor ce-i puteau adumbri ființa reală, tot așa ca și searbădul lucru de a fi încovoiat de onoruri inutile. Tadeusz Pirozynski a parcurs o specialitate dificilă, dar sublimă și plină de grandoare și a reușit o deschidere permanentă a ei către sporul de sensibilitate necesar de adus lumii actuale. A slujit cu o vocație antropologică această specialitate a sufletului, în care a protejat pe cei rătăciți și printr-o firească continuitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
activitate legăturile ontologice ce guvernează viața și care-l unesc pe om cu misterele nebănuite ale lumii. A promovat astfel ideea că nu există cultură și civilizație fără participare sufletească, chiar dacă, cu discreție, a disimulat puterea sa de gândire și grandoarea sa sufletească. Datorită lecturilor sale mereu reînnoite, într-o civilizație în care bunătatea și bunul-simț par a dispare, el a reușit să-și consume viața ca pe o epopee, nelăsându-se antrenat de stări intraumane, nefăurindu-și existența pe seama cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
totul la sine, de a a deveni „mare”. Conștientizează faptul că alții sunt mai puternici, mai „importanți” decât el. Ideea de Dumnezeu poate fi asimilată aceleia de „mai mare”, pe care el o cunoaște deja. El manifestă o atracție față de grandoarea misterioasă a unei forțe de dincolo de oameni. Sfântul Ioan Gură de Aur recomandă ca, încă de la naștere, părinții să dea copiilor lor nume creștine, după numele celor ce s-au făcut pildă de credință și dragoste. „Prin numele, pe care
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
după 1990) dintre ortodoxie și romano-catolicism În România. Ioana Bot examinează În lirica lui Mihai Eminescu procesul de mitificare (propriu tradiției patriotice românești de după 1848) a cuceririi romane a Daciei. După ce (În Scrisoarea a III-a) Eminescu pune În antiteză grandoarea romană cu decadența contemporanilor săi - ,,Voi sunteți urmașii Romei?” -, marele poet român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea bătrână”, În contrast cu rațiunea romană, simbolizată de podul de piatră de la Drobeta. Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să eșuezi. Domeniul III: absența limitelor Familii tipic hiperindulgente, care nu impun disciplină sau care se consideră superioare altora. Pacienți în mod caracteristic incapabili să reziste impulsiunilor lor, să-și amâne plăcerea și să gândească pe termen lung. - Sentiment de grandoare/” totul mi se cuvine”: sentiment de superioritate, senzație de a avea drepturi și privilegii speciale. -Autocontrol/autodisciplină insuficiente: sentimentul de a nu putea tolera frustrarea, ceea ce este dificil. Domeniul IV: orientarea spre ceilalți Familii care în mod caracteristic oferă dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anchetă a lui Maigret (1913), București, 1966; ed. (Prima anchetă a lui Maigret. Maigret și fantoma), București, 1992 (în colaborare cu Marga Cosașu), Cazul Louise Laboine, București, 1969; Pierre Daninos, Carnetele maiorului Thompson, București, 1971. Repere bibliografice: Ion D. Sârbu, Grandoarea și servituțile debutului, TTR, 1956, 7; Tudor Vianu, „Ziariștii”, CNT, 1956, 41; D. Solomon, Al. Mirodan, GL, 1960, 51; M. Nedelcu, Al. Mirodan despre literatura dramatică, judecățile și prejudecățile aferente, CNT, 1966, 24; S. Damian, „Replici sau De dincolo de fileu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil, între idealitatea adevărurilor universale ale umanismului și forțele obscure active în lumea contemporană. Sub axioma că numai „criteriile și idealurile spiritului” girează un rost „înalt și vrednic al vieții”, Comarnescu expune drama intelectualului devotat eticii și adevărului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
de groază al filistenilor când chivotul este adus în tabăra evreilor: ei se tem de zeul/zeii acestora care le-au dat biruința asupra egiptenilor. Toate cuvintele ce conțin radicalul ’DR, printre care și adjectivul ’addr, conțin ideea de grandoare, de măreție. În Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.1.5.6.) și G":Äl (3.1.6.5.), Kabbr (3.1.6.6.), ’Addr (3.1.6.9.). Superioritatea absolută a divinității este exprimată în ambele cărți sacre și prin metaforă universală a măreției, a grandorii, care inspiră acea teamă amestecata cu venerație ce caracterizează sentimentul religios. Adesea sunt traduse la fel, cu „Marele”, „Mărețul”, „Cel mare”. 4.1.10. șal-ț′amd (2.1.5.13.) și Mehull"l (3.1.6.8.). Ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mării, din neputința desprinderii totale de ceea ce este pământesc în noi (Plaja Corsica). Și dacă se întoarce mereu la țărm, consider că o face pentru a ne oferi cadrul măreț al arhitecturii grecești și venețiene, ca un dat al încercării grandorii construcțiilor umane din dorința apropierii de Măreția Creatorului (Monaco; Sf. Sofia-Istambul; Cornul de Azur). La aceasta putem adăuga plăcerea privirii freamătului de culoare cuprins pe zidurile patinate ce mărginesc canalele din laguna Veneției (Gondolă la Veneția; Veneția Istambulului). Totuși virtuozitatea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
viul existenței umane, în formularea celebră a lui Bergson, etc23. Este posibilă o clasificare a tuturor tipurilor de contradicții repartizate în serii antonimice în toate compartimentele vieții sociale, materiale și spirituale, rezultând o tipologie descrescândă în care se pendulează "de la grandoarea și demnitatea absolutului, la efemerul și relativul accidentului."24 Acceptarea teoriei contrastului duce implicit la încadrarea comicului în categoria amestecului, drept consecință a imposibilei decantări științifice a acestui concept de cele opuse sau contingente: ,,Și cine oare va stabili vreodată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]