2,045 matches
-
târzie. Iarna bate la ușă. De n-am avea necazuri cu gazul metan. Guvernanții din P.S.D. ne-au vândut avuțiile țării. Mai rău ca niciodată. Vorbim mereu de corupți, apar dezvăluiri șocante despre corupție ca fenomen general și nimeni după gratii. Ce face justiția noastră? 28 noiembrie. Am reușit să iau legătura telefonică cu laboratorul „Favisan” din Lugoj pentru a-mi trimite medicamente naturiste. Cel mai târziu la începutul săptămânii viitoare voi avea pachetul. În ultimele zile am revăzut la televizor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
întreaga viață fericit, acolo unde ai început-o. Neștiutor dar fericit. Ca un deținut care nu-și cunoaște condiția. Prizonierul dintr-o închisoare știe că e reținut acolo și că nu poate pleca. E păzit de gardieni, are în față gratiile celulei. Și mai presus de toate e vinovat de ceva. Tu probabil nu ai avut acest sentiment, nu? Angir clătină din cap răspunzând negativ la întrebare. Amuzamentul încă i se mai citea în priviri dar după răspunsul dat de Birmaq
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea dinăuntru nu conștientizează că e închisă. Și chiar dacă se lovește de gratii de cele mai multe ori nu-și dă seama de rostul lor. - Cum e posibil așa ceva? întrebă contrariat tînărul. Să fie oare atât de ignorant pe cât pare? Sau e doar un joc de-al lui? Birmaq nu dădu curs niciuneia dintre întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un alt personaj; Sfântul Ioan dus la temniță de un soldat; din temniță, Sfântul Ioan privește pe fereastra cu gratii; Irod stă la masă cu Irodiada; Irod bătrân stă la masă cu alți demnitari și o femeie servește la masă; Irodiada tânără stă în picioare și ține în tipsie capul Sfântului Ioan; Tăierea capului Sfântului Ioan de către un slujitor, iar
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
se spune: „Cele ce s-au aflat rămase după ce au fugit Teofil... bez (fără) altile care au luat acel proigumen când au fugit... adică 2 mindire, 1 scoarțe, 3 perini,... două tingiri cu capace, 1 ibric aramă cu lighin cu gratie, 6 talgiri costor,... 12 talgiri rătunde tij costor, 2 telegari i alt cal, 1 butcă, 1 ogheal, 1 prostire, 1 străchinuțe argint cu lingurița ei de dulceți, 1 sefertaș, o șe turcească cu tacâmul ei, doo vulpi”. Să știi, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spre ieșire, cu aerul unuia care știe foarte bine încotro se îndreaptă. Eu numai credeam că știu. În apartamentul din Cuza Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați la turci, mă lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei, se apucase după pensionare de o afacere: făcea curse săptămânale în Turcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vorba în acele amenințèri scrise, uneori telefonice, pe care le primește cu regularitate și cu aceeași violențè neobișnuitè de limbaj, Mi-am revizuit de zeci de ori întreg trecutul, mèrturisindu-mi el, am rezolvat multe cazuri și am trimis criminali dupè gratii, dar nu-mi amintesc sè fi greșit fațè de cineva! Am preferat sè las criminali sè-mi scape decât sè trimit la inchisoare oameni nevinovați! Tatèl meu aplecându-și ușor capul într-o parte, uimindu-mè la un bèrbat atât de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și turnuri de observație, dublate de centura munților. Privirile i se izbeau mereu de crestele lor ca de niște gratii. Umbla de colo-colo, ca într-o celulă prea strâmtă. Nu-și găsea locul. Nici liniștea. Cu atât mai mult cu cât nici ultimele scrisori primite nu erau în măsură să-l liniștească. Își simțea sufletul ca pe o pasăre ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste palmieri, barăci și dunele de nisip ce îngrădeau totul de jur împrejur, transformând postul militar într-o închisoare unde gratiile fuseseră înlocuite de dunele înalte care amenințau să-i îngroape o dată pentru totdeauna. — încă unsprezece ani aici! murmură apoi ca pentru sine. Dacă reușesc să supraviețuiesc, o să fiu un moșneag, și mi-au refuzat și dreptul la pensie și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la unison. Locotenentul zâmbi ușor și schimbă o privire cu soția sa, care-i zâmbi la rândul ei. Apoi se întoarse spre Ajamuc: — Pregătește totul, ordonă. Peste două ore plecăm - arătă cu cravașa spre baraca de la ale cărei ferestre cu gratii familia lui Gacel Sayah urmărise scena. Vin și ei cu noi, adăugă. O să-i lăsăm la adăpost, de cealaltă parte a graniței. A fost o călătorie lungă, fără să știe sigur încotro mergea pe drumul de întoarcere acasă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din stânga a unui avion, am zărit...” „Spune-mi, e adevărat că poimâine plecați în călătorie?” - m-a întrerupt Dorin. Am înghițit în sec. De unde știa el că noi plecăm în Vest? Tata ne prevenise: „Nu spuneți nimănui, altfel ajungem după gratii.” Nu eu îi spusesem. Pe cuvânt de onoare. „Tatăl tău i-a spus lui taică-meu. Zicea că vă duceți întâi la munte, pe urmă o luați în direcția sud, către mare.” Precis nu era o capcană. Exact acelea fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cam o oră pe zi, dar aș putea spune că mai degrab\ ne verifică starea sănătății, ne iau temperatura și alte nimicuri de felul acesta. În nici un caz nu ni se aplică tratamente ca într-un spital obișnuit. Nu există gratii la ferestre și porțile nu sunt închise niciodată aici. Pacienții intră de bunăvoie și pleacă de aici tot așa. Ca să fim admiși, trebuie să solicităm recuperare. Cei care au nevoie de terapie specială, se internează într-un spital specializat. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie. Își băgĂ mîna-n cușcă și pasărea se trase În spate fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îi împrăștie pe uscații veniți să-și arate pătrățelele de pe abdomen. - Guzgan jegos mai ești, Baroane, pișa-m-aș în gura ta! urlă Inspectorul intoxicat. - Bă, băăă, hai să vedeți o puicuță, le abate atenția Tinctură, agățat de geamul cu gratii groase, ruginite al sălii. Ca prin farmec toți uită de înjurături și se reped buluc să vadă minunea. - Fiuuu! ce bucatăă! paișpe copii aș face cu blonda asta! - He, he, băi sulică, du-te-n vestiar și freacă-ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
biroul lui de la capătul curcubeului, în spatele norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care dețineau acțiuni la cluburi italiene. Ăștia se lăudau că stăpâneau un sfert de sfârc de-al lui Mutu - autentic pentru că era tatuat - și o bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
important este Conakry, capitala țării. — Acolo cred că este foarte cald. — Sunt două anotimpuri: unul ploios, altul secetos. Este o climă tropicală umedă. Temperatura ajunge până la 40° C. De aceea în unele locuri casele nu au geamuri la ferestre, doar gratii, ca să pătrundă aerul că altfel te sufoci. Îmi povestea un coleg că din această cauză dormeau în hamacuri suspendate, că apăreau șerpi și nefiind geamuri intrau printre gratii. Trebuiau să facă de pază ca să nu fie atacați de reptile, noaptea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
De aceea în unele locuri casele nu au geamuri la ferestre, doar gratii, ca să pătrundă aerul că altfel te sufoci. Îmi povestea un coleg că din această cauză dormeau în hamacuri suspendate, că apăreau șerpi și nefiind geamuri intrau printre gratii. Trebuiau să facă de pază ca să nu fie atacați de reptile, noaptea. — Doamne!!! Știi că eu.. dar lasă mai povestește-mi despre viața din Africa. — Ce-ai vrut să-mi spui? — Îți spun după aceea, se gândește Teofana să-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aviație, pe rotile, înțesată cu tăvi, tăvițe, castronașe și jucărioare (întregi ori dezmembrate) și prevăzută și cu un mic balansoar aninat, ca un trapez. Pe podilă, un țintar de rahați choux à la crème, devoalează buna-creștere a păsării cazate între gratii, care evitase și ea, pe cât îi fusese cu putință, ca să se găinățeze de mai multe ori, în același loc. Interesant specimen! precum ar fi zis, bunăoară, Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi că deslușești Dumnezeirea, n-o deslușești, de fapt! Sau, se destinde Dănuț, pătruns pe un tărâm teozofic prielnic, putem să căutăm explicații potrivite, în alte direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode mistice puternice, de mâna dreaptă, întemeiate tot pe revelațiile căpătate de către unii oameni rari, emblematici și sfinți, aparținând aceluiași așa numit popor ales. Bunăoară, avem Cărțile, avem Sepher Yetsirah, avem Zoharul, Cartea Splendorilor și Ohr
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am mai fost însă de când trăia răposatul, fie iertat... Se pierdu un răstimp în glorificarea bietului Mache, care s-a prăpădit așa de tânăr. Ii arătă o fotografie, să-i dovedească ce frumos bărbat a fost. Îi spuse că numai gratie zestrei ei reglementare a putut mărita pe Mimi, căci altfel, prin câte necazuri a trecut, nici n-ar fi avut cu ce s-o urnească din casă. Pe urmă, sfîrșindu-și pictura, începu să-i istorisească pe larg câte certuri și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
târziu noaptea, în odaia de lângă bucătărie ce le-o dăduse hangiul. Și a doua zi, cum se lumină, se cărăbăniră la Ministerul Domeniilor. Trebuiră să aștepte în curte. "Numai după unsprezece e voie să intre publicul", le-a strigat, printre gratiile ușii, un glas cu barba neagră. Mai veniră și alți oameni, de prin alte părți, tot cu necazuri, înfrigurați și înfricoșați ca și dânșii. Când s-a deschis poarta, s-au îmbulzit înăuntru. Portarul, scund, urâcios și cu barba până-n
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gard de sulițe, în care câțiva copii în paltonașe albastre și hăinuțe de urson verde se jucau cu zăpadă, și-mi spunea că acolo se jucase și ea de nenumărate ori când era la Kindergarten. Rămânea mult timp, privind printre gratiile gardului, cu o expresie de la care trebuia să-mi întorc ochii. Nu mai vorbeam despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziția ei, până și în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă stă-pînesc; pentru că eram buimac și fericit, și aproape că-mi venea să-i spun lui Khokha ce fericire mi se dăruise mie din senin, fără să o merit. În camera mea nu-mi găseam locul. Priveam pe fereastra cu gratii, mă trânteam pe pat, mă ridicam și umblam prin odaie. Doream s-o mai văd o dată pe Maitreyi, să adorm cu figura ei, cu amintirea buzelor neîntreruptă de apariția lui Khokha. Mi se părea că nu ne-am despărțit așa cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că o auzeam pășind ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]