6,160 matches
-
și basta? Se pare că este o problemă de metabolism, sau altceva, în orice caz este vorba de ceva fiziologic, fiindcă în secret a motivat, că după o săptămână, două petrecută aici la noi, i se face pur și simplu greață de o așa țară coruptă, șpăgară, îmbâcsită și fără nici un orizont. A propus el sireacul, vreo câte va măsuri de reducere a birocrației, pedepsirea corupților, transparentizarea modului în care operează statul... Dar cine să-l asculte? Balaurii noștri statali, au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pervers, sadea), cu toată recuzita de rigoare. In iureșul comercial, dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune, cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților. Clătindu-mi un pic ființa, de greața produsă de micimea și infantilismul unui popor, care se încăpățânează să rămână veșnic puber, am căutat să văd și eu cine a fost și ce moașă-sa a făcut acest sfânt, la viața lui pământească, pentru că azi să i se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un pod de lemn, deasupra unui pârâu; din acel punct, drumul urmărea firul apei, când apropiindu-se, când îndepărtându-se de ea. între primele două cotituri, pe porțiunea scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste botul calului său. Nu-l auzise apropiindu-se. încremenit, se agăță pentru o clipă, cu mâna sănătoasă, de gâtul animalului și rămase așa pentru puțină vreme, căutând să-și revină. I se învârtea capul, îl încerca o senzație de greață. Se gândi că ar fi trebuit să reacționeze la acea stare de tulburare - trebuia să se miște. Se hotărî să lase calul și, clătinându-se, făcu câțiva pași prin luminiș, fără o direcție anume. Arsura de la mână era acum atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl cuprinse pe Craig, pe când ședea acolo, reflectând. Se clătină, își reveni, apoi se lăsă greu în fotoliu. Gândi cu mirare: "Ei, sunt pe cale să leșin". Greața îi dispăru. Atent, Craig se ridică în picioare și-și umplu un pahar cu apă. Așezându-se din nou, își ridică paharul la buze și văzu că mâna îi tremura. Rămase uluit. Își dădu seama cu seriozitate că lăsase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a urmat ea. Așa era considerat la colegiu, când avea vreo paisprezece ani. Dar dacă ceea ce i-a făcut el azi copilei aceleia poate fi considerat inteligent, atunci eu sunt Mahatma Gandhi! Nu-mi pasă! Pur și simplu mi-e greață de toată povestea! Chiar în secunda aceea am simțit un plus de stinghereală. Cineva îmi examina cu atenție profilul stâng, adică partea mai slabă a feței. Era doamna Silsburn. Când m-am întors brusc spre ea, mi s-a adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
două paragrafe, scrise în miez de noapte, de câteva vorbe de duh luminoase, din cele care te fac să râzi cu poftă și care adeseori, îmi imaginez, îi fac pe colegii mei povestitori să se înverzească de invidie sau de greață. Intenționam să-i relatez cititorului, chiar aici, că atunci când tinerii vor veni la mine să mă întrebe despre viața sau moartea lui Seymour, o anumită bizară slăbiciune a mea va zădărnici asemenea audiențe. Plănuiam să menționez - doar în treacăt, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bucată de carne gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate să se gîndească decît la altă carne. Dar ca să nu se simtă prost, Îmbracă acestă gîndire În haine cît mai elevate. Mi se face greață de atîta metafizică cît s-a scremut să emane creierul uman. Dă ceața aceasta la o parte și abia atunci Îți vei da seama ce hău se va deschide În fața ta. În fond, pentru ce ai nevoie de organism biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei, În aparență neschimbate, capătă noi contururi. În interiorul oului era cald și bine. Numai mirosul se dovedi a fi nu tocmai plăcut. Mirosea a cameră stătută și a pește prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
impurități, și acestea ne dau gata... - Ce fel de impurități? - Îndoiala, lipsa de credință... - Așa, făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți Încarcă conștiința... - Așa, făcu Mașa. - Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de fel de bazaconii... - Trăim, În general, Într-o lume a formelor pure, spuse cu tristețe Extraterestrul. Și tot ce e materie ne repugnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gât și o aruncă așa, În dorul lelii, pe podea. La Început, Îl ia cu transpirație, tâmplele i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea și el semne de revoltă, iar gâtlejul Îi era parcă dat cu glaspapir. Ippolit avea Însă experiență. Știa că zvâcnetul stomacului e furtună Într-un pahar de nisip și că greața, ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
desigur dela ultimul dejun. Același costum de haine de proastă calitate, unde pantalonii mototoliți iar reverele dela haină șifonate nu făcea notă discordantă cu cravata atârnată neglijent În jurul gâtului, pătată de resturi de mâncare și unsuroasă de ți se făcea greață - totul atârnând pe el suficient de hazliu...! Nimănui nu i’ar fi trecut prin cap, acest saltimbanc, deține o funcție importantă În Miliția Capitalei. Ura ce o avea Împotriva lui se transformă În milă, zâmbind, cum de putuse să aibă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cord deschis. Și deși se prefăcu, hotărând să nu-și Întoarcă privirea când hoțul se uită la el, chipul său vârstnic, civilizat se coloră puternic, perii mici se zbârliră, buzele și gingiile Îl pișcau. Simțea o contractare, o Încleștare de greață la baza țestei unde nervii, mușchii, vasele de sânge erau strâns Împletite. Răsuflarea Poloniei din timpul războiului trecând peste țesuturile Îmbătrinite - spaghetele de nervi, cum Îi plăcea să le numească. Autobuzele erau suportabile, metroul Îl ucidea. Oare trebuia să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu alții, Într-o zi perfect senină, trebuise să se dezbrace În pielea goală. Așteptând, apoi, să fie Împușcat În groapa comună. (Peste o groapă nouă, asemănătoare depusese Eichmann mărturie că trecuse, și sîngele proaspăt băltind pe pantofi Îi făcuse greață. Timp de o zi sau două, trebuise să stea la pat.) Sammler fusese deja În acea zi lovit În ochi de un pat de pușcă și orbit. În contragere În fața vieții, gol fiind, deja se simțea mort. Dar cumva dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se prelingeau. Carnea se lăsa pe țeastă, cartilagiul nasului se deforma, buzele se micșorau, ochii se dizolvau, fluide umplând golurile și strălucind pe piele. O aromă stranie de unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler se lupta cu greața. În timp ce mergea Împreună cu părintele Newell, fuseseră preveniți să nu calce În afara drumului din cauza minelor. Sammler citise cu voce tare pentru preot literele rusești scrise În alb pe verdele tancurilor și al camioanelor: GORKISKII AUTIZAVOD, scria pe majoritatea. Părintele Newell părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-și dorească să afle pe cine vedea Naji atunci când se uita la ea. Voia să-i fie prezentată. Naji era așa de ocupat cu munca încât lui Irene îi era simplu să se fofileze. Inițial, a ignorat senzația de greață care îi invada stomacul de fiecare dată când se întâlnea cu vreun băiat frumușel pentru o partidă scurtă; și-a pus rezervele pe seama înaltelor standarde morale ale personajului muribund din telenovelă. Dar, după câteva săptămâni, i-a devenit limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rămână singură la masă. Stai, așteaptă puțn. Eu nu ți-am greșit cu nimic. N-am nimic cu tine, Gonzales, se scuză ea, dar nu pot înghiți glume nesărate, indiferent cât mi ar fi mie de foame. Mi se face greață de dragostea asta a lor... De mâine nu mai stau alături de ei. Am să mănânc unde găsesc primul loc liber. Vin și eu cu tine, i-am zis simțind că-i invadez intimitatea. Faci cum vrei, dar nu trebuie să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mie de companii și asociații. Chiar de mi-aș propune să le vizitez pe toate În ritmul de cinci pe zi, Îți ai seama cît timp mi-ar lua... — Vă e rău? — Da, puțin. Întindeți-vă. Durerea de cap și greața mi-au Îngustat mult raza vizuală și toate simțurile Îmi erau concentrate cu nerușinare asupra mîinii ei gingașe pe care și-o pusese pe brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chibrit. Aș fi fost fericit dacă ar fi trecut pe lîngă mine o cunoștință. Dar dacă mi se Întîmpla, ca și cu orașul de pe platou, ca fețele pe care le știam din vedere să-mi devină complet străine? Îmi era greață. Poate Îmi Încordasem prea mult privirile, Încercînd să văd ceva care era, de fapt, invizibil. Pe lîngă greață, mă cuprinse și amețeala. Oricum, am ezitat prea mult. Dacă nu aveam curajul să dau curba, trebuia să acționez Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întîmpla, ca și cu orașul de pe platou, ca fețele pe care le știam din vedere să-mi devină complet străine? Îmi era greață. Poate Îmi Încordasem prea mult privirile, Încercînd să văd ceva care era, de fapt, invizibil. Pe lîngă greață, mă cuprinse și amețeala. Oricum, am ezitat prea mult. Dacă nu aveam curajul să dau curba, trebuia să acționez Într-un fel. În clipa În care am schimbat direcția, În spatele meu a răsunat un claxon, ciudat de comic. Urca dîmbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Am fost în piață la mine, la Mandravela, în Piața Sudului. Mi-am amintit că în weekend am obligații gospodărești. Norocul meu e că mi-am scos fierea. De obicei, după o expediție ca asta făceam crize. Mi se urca greața până la firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
secret. Aveam o plăcere perversă să îmi extrag mâna cu cartea dintre alte corpuri care mă striveau și să mi-o vâr sub nas, gândindu-mă doar la text. Dacă aveam curiozitatea să ascult ce vorbeau oamenii, mă apuca o greață la fel de elitistă: „Nu mi-a ieșit checul, că au fost mici gazele”, „Văru-so e responsabil de magazin și le dă câte ouă vor”, „M-a lăsat șefu’ la tăierea porcului, da’ las’ că și el se alege cu cârnați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însă a fost îngrozitor. Nu aveam încă maturitatea lecturii, așa că m-am contaminat atât de tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și obosit și strecurându-se printre draperiile de la Biblioteca Academiei, m-a cuprins greața aia existențială, despre care tot vorbea Sartre. Mă uitam la mâinile mele cu degete rășchirate, la brațele care îmi atârnau absurd pe lângă corp și mă gândeam oare de ce au fost prinse așa, de ce nu au fost prinse lângă gură, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]