1,935 matches
-
tăcerea care o împresurau pe Janine. Arareori doar se auzea pocnetul înăbușit al pietrelor, pe care frigul le preschimba în nisip. După o clipă, însă, i se păru că deasupra capului ei cerul era târât într-un fel de rotire greoaie. În străfundurile nopții uscate și reci mii de stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căpitane. Te strângi și nuângădui să pogoare în tine harul sfântului. D'Arrast își lăsă brațele în jos. Așa cum stătea, cu brațele atârnând pe lângă trup, cu spatele lipit de perete, părea el însuși, cu picioarele și mâinile sale mari și greoaie, cu fața-i uriașă lucind de sudoare, un zeu bestial și pașnic. Negrul cel înalt îl privi, apoi, mulțumit, se întoarse la locul lui. Începu totodată să cânte, cu o voce de trâmbiță, primele note dintr-o melodie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
orașul pustiu, cei doi bărbați se îndreptau către casa judecătorului. Numai pașii lor răsunau în acea tăcere. Dar, deodată, se auzi o detunătură în strada vecină, și vulturii urubu cu gâtul golaș își luară zborul de pe toate casele, în mănunchiuri greoaie și buimace. Aproape în aceeași clipă, sute de pocnitori se auziră din toate părțile, ușile se deschiseră și oamenii începură să iasă de prin case, umplând străzile strâmte. Judecătorul își exprimă în fața lui d'Arrast nespusa mândrie de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fi nădăjduit că, alergând, o va face mai ușoară. D'Arrast se pomeni, fără să știe nici el bine cum, la dreapta bucătarului, sprijinindu-și abia simțit mâna pe spatele acestuia și mergând alături de el, cu pași mici, grăbiți și greoi. Racla pierise la celălalt capăt al străzii iar mulțimea, care, neîndoielnic, umpluse piața, nu părea să mai înainteze. Bucătarul, mergând între fratele său și d'Arrast, câștigă la repezeală teren. Nu-l mai despărțeau acum decât vreo douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
buzele mele au fierbințeală și zac de parcă aș avea 40 de grade. Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine... Mă trezesc în dimineți neninse de iarnă și simt neodihna îndoită de gânduri. Ochii mei sunt injectați cu picături de dor. Nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii... În ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
spui că, de fapt, nu există decât eșecuri ? Unele doar mai puțin evidente, mascate, înșelătoare. Când nu le descurc treaba, uită câte am făcut până atunci. Dar uită, brusc, și de propria lor neputință. Din nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
artificială nevoie de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul păros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Refuză un asemenea dialog, am mai încercat, cândva, pe șantier, n-are rost...“ Dimineața de vineri îl găsește aplecat, fără a se putea concentra, asupra schițelor. Foi cu tabele, calculul cantităților de material și manoperă, primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce-o fi, cum putem vinde marfa asta cu folos și cui și de ce ne-am tot vinde și de ce prețul ăsta jalnic și de ce, de ce, mereu, ca în copilărie, de ce, de ce. Banca pe care zăcuse atâta timp, în liniștea greoaie a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
greoi în palme, astupându-și urechile, să nu mai știe nimic. Cocleală în gură ! Și moliciunea umerilor, picioarele de plumb. Ar trebui să întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe care acolo, în intimitatea noastră, o făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu mirosul ei de motorină din podelile negricioase, cu scậrțậitul acela sinistru din încheieturile bătrậnelor uși greoaie, școala era pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în cậmp, la iarbă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De gânduri uriașe, de-nalte rugăciuni. În van în a lui urmă a-nchis a lumei ușă La visele ei turburi, cu mari deșertăciuni; Pe focul cugetărei a presurat cenușă, Ci sub cenuș-ard încă consumători cărbuni. Atunci visul mărirei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
OM Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii schimbă poate-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se-ntreabă: Fug eu? sau că lumea întreagă A rupt-o de fugă nebună, pribeagă? Sau mări subterane duc munții cu sine, Purtîndu-m-o frunză pierdută pe mine? {EminescuOpIV 328} Odată-ncă pintenu-nfige
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
inimă de rând. De mult de vorbe goale nici voiu să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult. Ce este viitorul? Trecutul cel întors E șirul cel de patimi cel pururea retors. Am asvîrlit în laturi greoaie, veche cărți, Cari privesc viața din mii de mii de părți Și scrise în credința, că lumea tot se schimbă Cu deslegări ciudate și cu frânturi de limbă. Nu-i foliant în lume din care să înveți Ca viața preț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume v-o solie? E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, Să nu zic despre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stînga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde svon de armă. Prin el cimpoiul skytic pornește dulcea-i larmă Trezind greoiul ropot de danț, căci la un loc Toți oaspeții mai tineri loveau baltage-n joc, Iar tinerele fete cu ei jucând de-a-valma Se-nvîrt și se mlădie ușor sunând cu palma. La mijlocul de masă pe tronu-i șade el Cu plete lungi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să precizăm că Vasile Panopol, în cartea sa „Pe ulițele Iașului”, are o părere aparte față de această zidire. Ia să auzim ce ne spune dumnealui? El spune că: „Fundația Ferdinand cu scop atât de frumos este de o înfățișare prea greoaie. Pe locul ei, îndelungată vreme se vedeau niște dărâmături ale unor vechi case năruite... Circuri sau panorame ambulante se perindau vremelnic acolo”. Tare mă tem că ar cam fi cazul s-o luăm din loc, fiindcă soarele a urcat deja
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dacă corespunde numelui, atunci avem de la el un număr mare de monumente. Posedăm aici în Berlin o cameră mormântală. Ieroglifatele sunt chiar între cele mai vechi monumente în stil arhaistic. Ea aparținea unui amploaiat care avea privighere asupra palatului. Deși greoaie, totuși ieroglifele cu mare caracteristică. Mai sunt: o altă cameră mormântală, table din vremea lui. Stilul cu mare naturalism pe statue. Fardurile * naturale * se arătau vorbitoare, ochi vii. 2 rege. Sufis 36 ani de guvern. Huifu pe monumente. Este Cheops
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să se scoale și să se ducă să vadă ce e, dar fiindcă sclavul nu mai auzea acuma nimic, se sculă și se duse. La umbra scurtă din dosul cortului murea un taur. Soldatul intră în cort. Spuse cu limba greoaie: - Drumul are să fie mai anevoios: moare taurul tău. Taurul muri într-adevăr și cu toate că aveau să se încarce și mai mult, îi jupuiră pielea; cine știe la ce putea folosi! Carnea nu era bună de mâncat. Niciodată, nici flămânzi în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Atunci zări acele ulcioare lunguiețe sclipind straniu în nisip și înțelese numaidecât pentru ce venise. Capul nu-i mai vuia, dar trupul îi era sleit. Nu mai avu curaj să mai încerce o dată a le cerceta și porni cu pași greoi și clătinați spre oază. Dar i se păru și mai ciudat că, cu cât se îndepărta de locul acela, îi trecea amețeala și se simțea din ce în ce mai înzdrăvenit. Când ajunse în oază, se opri locului uimit de starea în care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valurile calde se legănau sub vântul ușor. Pământenii se aruncară în apă, lepădîndu-și veșmintele; în apă, Mehituasehet își uită teama de zei. Fiindcă străinii nu îndrăzneau să se scalde, neștiind dacă apa îi va ține sau nu cu mișcările lor greoaie și obosite, Auta ieși din valuri mai repede și îmbrăcîndu-se veni lângă cei doi prieteni cerești care se așezaseră la umbra unor tufe. Îi spuse cîrmaciului: - Păcat că am zburat așa de sus; aș fi vrut să văd orașul acela
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
părea destul de vesel. După ce se servi masa începu dansul. Andrei și Livia ieșiră să danseze. Era un frumos vals. Radu, rămas singur la masă privi dansatorii. Angela și ea dansă cu acel bărbat, care părea destul de stângaci și cu mișcări greoaie. La un moment dat Angela își îndreptă ochii spre Radu și-i zâmbi. Ea observă în privirea lui o anumită umbră de tristețe, ce te face să-l compătimești, dar toată această melancolie dădea un fel de dinsticție expresiei trăsăturilor
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]