2,649 matches
-
Erau absolut numai bărbați, dar echipați altfel decât Vocea Unu și Vocea Doi. La față și la corp semănau cu cei doi gardieni ai săi. Dar hainele lor nu erau bufante. Erau mai ajustate pe corp, și colorate simplu în gri. Era, desigur, un indiciu: hainele acelea erau uniforme. Cei ce le purtau trebuiau să constituie personalul militar. Gosseyn rămase, nemulțumit, pe scaunul lui în timp ce șirurile lungi de "specialiști" de clasă - își aminti statutul lor, așa cum îi numise Vocea Patru - își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cer aproape fără nor, un cer de un albastru strălucitor, o cupolă străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
satisfacție. Nu parcursesem doar o distanță, ci îndeplinisem o misiune en route. Pe durata acestor antrenamente, peisajul de pe malul apei era parte a muncii. Stufărișul, pajiștile, fermele și, mai departe de oraș, arbuștii în spatele cărora casele de țară, albe și gri, visau de sute de ani acestea, de fapt, nu aveau nimic de a face cu cei doi băieți transpirați, mișcîndu-se pe apă, uneori mormăind și blestemînd (eu), alteori privind în jur și ajustînd cîrma, reținîndu-se și depunînd un efort suplimentar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau liste de rezultate sau anunțuri de la directorii competiției, care se aflau la primul etaj al clădirii joase. Directorii erau oameni ceva mai vîrstnici în bluze de un albastru închis și costume gri cărora studenții li se adresau cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai degrabă decadența obosită a vestului decât năvala bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul existențial în care căzusem precum tatăl acela de prin povestirile lui Bruno Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se metamorfoza în te miri ce fleacuri de prin odaie. Și cum spun, pe dată mi-am revenit, pe dată cu atenție am privit cum se uita galeș la mine balerina din dosul buchetelor de roze, pe urmă o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate. Somnul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bine, dar după ce trecuseră de Dumbarton, respirația i se înrăutățise și acum încerca să uite, concentrîndu-se asupra durerii pe care o simțea în oasele craniului de la geamul care vibra. Teritoriul pe lîngă care treceau avea culori de verde crud sau gri mort: drum cenușiu, țancuri și trunchiuri de copaci, frunze verzi, iarbă, ferigi și mărăciniș. Ochii îi obosiseră de-atîta cenușiu mort și verde crud. Peticele de galben și violet ale florilor care apăreau intermitent pe marginea drumului erau țipătoare ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ajung oamenii pe lumea asta... și asta nu pentru că tu ai ajuns prea departe. Ea se uită lung la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul era izolat contra curentului printr-un dispozitiv electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate. Somnul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nu te-ai înjosit niciodată în felul acesta... Mai băgă în poșetă o cutie de rahat și o pungă de fondante. ― Acum va trebui să te schimbi, draga mea. Pleci într-o călătorie care nu știi cât va dura. Bluza gri de mătase este tot ce poate fi mai indicat... Elegantă și practică. Împreună cu deux-pieces-ul de lâna negru, reprezintă o toaletă ideală la vârsta ta. Perlele vor desăvârși nota de distincție... Perfect! Ai izbutit o ținută convenabilă pentru orice oră. Privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lățime. Chiar și la lumina aceea, Ziad putea vedea claritatea culorilor realizate de nenumăratele plăcuțe: galben, verde, ocru, maro, un roșu intens ca vinul, o nuanță mai aspră, precum cărămida roșiatică, însoțită de negru intens, alb și multe feluri de gri. După cum i se spusese, podeaua era împărțită în trei panouri distincte. Cel mai îndepărtat părea a fi schița unei sinagogi, incluzând două candelabre evreiești tradiționale, menora-ul. La bază, se afla un tablou primitiv, aproape copilăros, cu Avraam sacrificându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se întoarse spre stânga, dar fata sprintenă de pe ecran nu părea să se miște. Ci mai degrabă se mișcă întregul cadru, imaginea rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte precise. Și se auzea și un sunet, o bucată muzicală repetată, ca un zornăit de bâlci. Lucru cert, Maggie putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oameni de știință, profesori și chiar câțiva futuriști. Timp de trei zile, misiunea noastră era să ne concentrăm asupra noțiunilor legate de pace și război în deceniile ce aveau să vină. Ne-am adunat cu toții într-o clădire sigură, clasificată gri, care era undeva departe pe hartă, înconjurată de câteva zeci de kilometri de garduri păzite de gărzi cu înfățișare neprietenoasă. Clădirea se bucura de o securitate la cel mai înalt nivel, asemănătoare Zonei 51, de parcă era vorba de o bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă, o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși culoarea ei făcea notă discordantă, mulțimea era destul de mare pentru a Înghiți dizarmonia ei și a o reintegra În cadența ei. Mulțimea nu era un conglomerat de sute de trupuri care respirau, transpirau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă, o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși culoarea ei făcea notă discordantă, mulțimea era destul de mare pentru a Înghiți dizarmonia ei și a o reintegra În cadența ei. Mulțimea nu era un conglomerat de sute de trupuri care respirau, transpirau și sufereau, ci un singur trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
așa pentru că, de fapt, cuvântul Kundera e un cod. Esența problemei nu constă În nume, ci În ceea ce reprezintă el! — Cum ar fi? a Întrebat Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, un bărbat scund și sfrijit, cu o barbă vopsită În gri deschis din ziua În care ajunsese la concluzia că femeile preferau bărbații maturi. Acesta era autorul și creatorul unui serial TV extrem de popular, Timur Inimă de Leu, ce prezenta un erou național robust și voinic, În stare să facă piure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care e codul! — Plictiseala, a spus Caricaturistul Alcoolic dând fumul de țigară afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți cei din jur fumau ca niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual Ascuns. Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat de haine pentru a scăpa de mirosurile oribile de la Café Kundera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
normală cu sexul opus, existau Încă doi factori adiționali care Îi alimentaseră eșecul. Întâi și-ntâi, Armanoush era frumosă - chiar prea frumosă. Avea un trup bine proporționat, o față delicată, un păr ondulat blond Închis, niște ochi mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine, Însă Înfățișarea ei atrăgătoare, atunci când era combinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Închise În casă și aveau șansa de a urca pe scara socială, economică și culturală, cu condiția să se lepede pe drum de sexualitatea și feminitatea lor. Cel mai adesea purtau costume deux pièces În nuanțe de maro, negru și gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de o răsuflătoare de pivniță și dormea pe un pat de campanie. În centrul Încăperii se găsea șevaletul. CÎteva pînze erau Întoarse cu fața spre zid. Mi le-a arătat. Înfățișau corpuri desfigurate, sfîrtecate. Nu picta decît cu nuanțe de gri. Eu voiam albastru și portocaliu. A ieșit să-mi cumpere tuburi cu vopsele și În decorul ăsta, care semăna cu descrierile pe care mi le făcuse asupra Închisorii lui thailandeze, mi-am pictat prima pînză, o mîzgăleală pe jumătate fovistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]