1,522 matches
-
deci voi petrece iarna în închisoare. Mă uitai la Matilda, auzise și ea. "Vorbește cu un avocat, îi spusei, caută unul la barou." " Da, da, zise căpitanul, să vorbească, o să facă mare brânză domnul avocat.'" Se potolise, își permitea chiar, grijuliu, să ne spulbere orice iluzie, să știm de pe acum că nimic nu-mi va ajuta, să nu mai cheltuim degeaba și bani cu avocatul... Mă lăsă să-mi fac chiar un geamantan, în care Matilda vîrî rufărie, pulovere, o pereche
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
popor din Europa? Noi, tracii! Dacă ne-am fi grăbit, am fi pierit în ceața veacurilor), găsirăm strada noastră și intrarăm în clădirea care trebuia deratizată. Coborârăm la subsol. "Vedeți dom-șef, îmi șopti la ureche famenul, după ce se uită grijuliu în dreapta și stânga, în timp ce Bacaloglu și prietenul său Calistrat loveau în țevi și se vârau pe după instalalia de încălzire și pompare a apei, uitați-vă acolo jos, e apă, din neglijența instalatorului sau proasta funcționare a pompei, dacă n-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăit?" "Da, zisei, povestea care se repetă, temerea de totdeauna care rupe vraja, și o rupe când el, când ea, cine iubește mai puțin..." " Nu e adevărat, te iubeam tot atât de mult ca și tine, dar cu toate că nu păream atât de grijulie cu mine sau cu alții, m-a speriat gândul traiului rău, în sărăcie și chiar în mizerie. Adevărurile astea sânt verificate, sărăcia roade orice ideal, puțini rezistă." "Eu ași fi rezistat!" (gîndind: și poate că schimbîndu-se astfel ordinea clipelor mele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fel de vid, cu atracție spre ceea ce <"organizează" alții, aranjamente, întîlniri undeva, și tocmai lor li se adresa individul de la radio, în loc să-i lase în pace să descopere singuri ceea ce i-ar încînta să facă. Ideea din subtext era, desigur, grijulie, nu cumva omul fără timp liber organizat să facă vreo prostie, să agațe vreo fată pe stradă, să se îmbete sau să facă scandal. Aici e temerea: perfecta organizare a vieții omului de mâine, cu diminuarea puterii imaginative și dispariția
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răsucea în pat, se întorcea cu spatele la mine și își trăgea pledul pe cap. Îi aduceam apă și o băteam pe umăr. Se ridica în capul oaselor, apuca paharul cu o expresie puerilă de satisfacție, îl bea pe jumătate, parcă foarte grijulie cu setea ei, dar și cu apa, apoi deodată se îndoia ca pisica, deschizând simplu ochii și la fel de simplu readormea. Se schimbase la față, frumoasa ei gură se subțiase și căpătase o vagă culoare vineție. Părea foarte mulțumită că mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gri cu guler alb de oaie, n-avea nimic pe cap și nici mănuși în enormele lui labe, care contrastau violent cu chipul, care, deși era tot mare, era însă bine tăiat, cu trăsături fine, șlefuite parcă de o daltă grijulie, ca să-i dea o expresie vie de tinerețe și candoare. Parcă avea ochi de fată, mari și migdalați, de un albastru spălăcit, care se întindeau spre niște tâmple blonde asemeni acelor eroi îndrăzneli de bandes-dessinées. "Mergem!", zise Suzy brusc, deși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tare pentru a acoperi bâzâitul motorului: ― Unde-l pun? Hicks aruncă o privire sergentului și ridică o sprânceană pentru a-și exprima admirația. Pregătirile personale s-au desfășurat la fel de rapid ca și încărcarea navetei, dar infanteriștii au fost și mai grijulii. Își puteau permite să mai aibă mici probleme cu vehicolul blindat, cu marfa, comunicațiile sau susținerea logistică, dar viața lor depindea de arme și echipament. Mai întâi îmbinau elementele armurii de luptă și căutau fisuri și urme de deformare. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îndreptă de spate pentru a prinde lamele somierei metalice și începu să o depărteze de perete. Picioarele patului scrijeliră solul, iar scrâșnetul metalic îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre somieră și perete fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele căutară pe cearșaf și cuvertură. Arma dispăruse. Femeia se ridică și se uită. Ea totuși lăsase pușca pe pat! O mișcare abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea de noi. Băieții îl bombardau pe-ascuns cu cretă, și el zâmbea în continuare, ca un tembel. Parcă-mi ardea mie să-i sar în brațe și să mă pupe sub ureche (așa auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reabilitasem. Intram în apartamentul lui soios din Balta Albă, fără să mă mișc din fotoliu. Parcă și vedeam casa în care nu mă invitase niciodată, cu trei camere în linie, dintre care una biblioteca; cutiuță de intelectual din părinți intelectuali, grijuliu cu banii, draperiile și cărțile strămoșești. Mirosea plăcut, a praf și mobilă grea. Părinții vegetau și ei acolo, oameni buni, osificați, tasați printre ziare și pantofii aliniați la intrare, ca o familie fericită. Amicul Paul lucra liniștit la jurnal, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine, ca o fată mare. Mânuțele lui albe și imprecise apăsau grijuliu tastatura, gândurile zilei respective nu trebuiau deteriorate, tremurul imperceptibil al minții se cuvenea să-și găsească un adăpost, ferit de privirile celorlalți. Luciditatea asta nervoasă, prea crudă pentru a rămâne izolată în creier, era punctul lui slab. Paul vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
umedă, sălcie. Mihnea proceda la fel, în modul lui onest și mefistofelic, și poate de-aia rămăsese singurul meu prieten adevărat. Îl manevram și pe el, doar un pion pe tabla mea de joc, dar unul pe care îl mișcam grijuliu, cu respect: rănile nu se vedeau, demnitatea rămânea intactă. Într-un fel, Mihnea devenise proteza vie a trecutului meu, arhivarul memoriei afective, telecomanda de 85 de kilograme pe care o butonam pentru a accesa calupurile de imagini pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
150-160. Încă nu se lăsase ceața, te duceai ca la curse. Maria m-a apucat de braț. „Ce-i? S-a întâmplat ceva?“ „Mobilul, te rog.“ Mi l-a dat. Avea un Motorola V3, negru, cu clapetă. L-a deschis grijuliu, cu degetele ei lungi și subțiri, îngrijite la milimetru. După degete se judecă un om, nu după ce-ți spune. Apoi a privit în spate și-a văzut și ea Vento-ul. Păstra distanța, ținea aproape. Nu era bară-n bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
multă atenție. Fetițele astea multe și mici, cu părul castron sau bucălat, îndesate în fustițe miniaturale și împinse pe stradă în pantofiori negri de lac, anunțau fără echivoc „marfa“ de mai târziu. Materialul părea promițător, trebuia doar cercetat respectuos și grijuliu. Era suficient să studiezi câteva detalii, pentru a depista „piesele“ în devenire și-a le separa de „rebuturi“; strict estetic, desigur. Cu puțină răbdare și-un dram de imaginație, puteai întrezări trecerile brutale de la o vârstă la alta, accelerațiile biologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ars. Aspiratorul „Poliot“ ticăia ca o bombă cu ceas, un dispozitiv preistoric de praf și scurtcircuite, abia așteptând să fie detonat. Acum zăcea după ușă, mort, plastifiat, învelit într-o pungă. Domnul Dinu oricum îl ceruse înapoi, cu severitatea proprietarului grijuliu, peste care a dat nenorocirea: „De treizeci de ani l-am avut, și n-a pățit nimic. Vi-l las vouă și, după o folosire, se strică!“ Cât despre aparatul de gimnastică, el trona lângă fereastră. Fusese împrumutat de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în dreptul dulapului, probabil ca semn. Nu merita să aprind lumina: n-ar fi fost strategic, riscam să fiu reperat de-afară. În plus, nu îmi garanta nimeni că mai funcționa vreun bec. De regulă, cum se încheiau orele, o mână grijulie tăia curentul în săli de la panoul electric din subsol. Dacă se întâmpla să întârzii la bibliotecă sau, mai rău, să fi rămas prin vreo sală de la etajul 4, trebuia să cobori scara orbecăind, cu piciorul încordat. O balustradă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să te-arunci, rămâneai blocat între pereți, cu etajera înfiptă în gât. Cealaltă jumătate arăta ca o balustradă, prelungită printr-o scăriță de incendiu care urca nu se știe unde. Lumina bătea pieziș, în unghiuri deformate, închipuite de cine știe ce arhitecți grijulii. Zidurile supraâncărcate cu trandafiri agățători, uscați sau doar adormiți, filtrau zgomotele străzii: auzeai uneori sunete, dar parcă moi și căptușite cu cârpe ude. Scara era tubulară, metalică, așa cum apar în filme; un copil ar fi putut lesne trece pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
regulamentar, cu toate ușile deschise, deși nu mișca nimeni prin stație. Oamenii se pregăteau de sărbătoare, moțăiau ca ai noștri în fața televizoarelor sau aliniați pe băncile de lemn din biserici, ascultând slujbele. M-am instalat tot în vagonul din spate. Grijuliu, am căutat scaunul sub care duduia motorașul electric cu explozie de-aer cald. Pontul mi-l vânduse doctorul Weidle, îmi explicase că, în fiecare vagon, există un singur scaun pe care merită se te-așezi iarna: cel sub care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
56, Praga ’68, Zidul Berlinului (dărâmat sub privirile îngăduitoare ale STASI, în timp ce evenimentul rula pe trei televiziuni), Sofia și București ’89 - toate se legau. Un gigantic puci anti-comunist, de proporții continentale, pus la cale chiar de către comuniști, ca niște bancheri grijulii, care își mută averea dintr-o parte într-alta pentru a scăpa de faliment. Nemții și rușii păreau cei mai conștiincioși. O prietenie mai veche, durabilă și înfricoșătoare, îi unea de câteva secole, parafată cu sânge, carne și metal încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un continuu banchet al vieții, și patria proletarilor, a exploataților și a dezmoșteniților (Hervé, 1910, p. 116). Clasa privilegiată are toate motivele din lume pentru a fi patrioți, ținând cont de faptul că pentru membrii ei Patria este o mamă grijulie. Pentru noi, ea este o mamă-vitregă nemiloasă, o scorpie pe care o detestăm" (1905, f.p.). Pentru "ei", patriotismul este un sentiment nu doar natural, ci și profitabil; "ar fi moștri de ingratitudine dacă nu ar iubi-o" (1910, p. 42
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În continuare, aș putea să explic că, încă de la vârsta de zece ani, mama dumneavoastră a fost luată spre creștere și educare de Pavlișcev, ca o rudă, că i s-a atribuit o zestre importantă și că toată această atitudine grijulie a dat naștere la zvonuri extrem de alarmante printre numeroasele rubedenii ale lui Pavlișcev; se credea chiar că el se va însura cu pupila, dar totul s-a terminat prin faptul că aceasta s-a măritat din dragoste (și aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la școală. Și-a pierdut tatăl în 1940, moartea acestuia fiind evenimentul central al copilăriei, interpretat mai târziu prin prisma teoriilor psihanalitice, care i-au permis poetei să transfigureze persoana unui om muncitor și onest, profesor dedicat carierei, tată extrem de grijuliu, deși izolat datorită bolii de copiii săi timp de câțiva ani, în figura demonică a celebrului poem cu nume înduioșător, "Daddy". Admisă la prestigiosul Smith College, instituție din liga selectă a celor Șapte Surori (vezi SEVEN SISTERS), Plath a avut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
zboară îndărăt extrag bombele din clădirile în flăcări de sub ele, reconstruindu-le instantaneu, antiaeriana germană extrage schijele proiectilelor sale din avioanele lovite, inclusiv din corpurile aviatorilor, bombardierele se întorc la bază, bombele sunt duse la fabricile de muniție, unde mâini grijulii demontează bombele, separă substanțele explozive, care sunt trimise înapoi în carierele de unde au fost scoase. Mai este ceva ce nu este în film, dar este imaginat de Billy: în același sens (à rebours, ar zice francezii), Hitler întinerește, devine copil
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prin toate numai folosul omului, Îl iubește pe acesta mai mult decât se iubește el Însuși pe sine și depășește În daruri gândurile omului. „Ai un Stăpân mai afectuos decât un părinte - spune Sfântul Ioan Gură de Aur - și mai grijuliu decât o mamă, mai Îndră‑ gostit decât un mire și o mireasă, care socotește că odihna Lui e mântuirea ta și se bucură mai mult decât tine de izbăvirea de primejdii și de moarte ... și Care arată orice fel de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și "mecanic". Pe parcursul procesului de "sinteză modernă" pe care îl realizează în scrisul său, Voronca mai și deviase apoi, din când în când, de la programele propriu-zis avangardiste față de care se arătase deosebit de sensibil: în poemul Colomba, din 1927, conserva destul de grijuliu regulile prozodice, își organiza strofic și muzical textul altminteri mozaical la nivelul structurii imagistice foarte libere și, chiar în Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, în "imnurile" cunoscute
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]