5,849 matches
-
mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu, ca pacea să-ți aducă. Cu tine am pașit prin glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
poetus orbi - fusese medic de plasă, căndva, undeva prin Nazaretul Galileii - și avusese de-aface cu poeți de toată mâna, inclusiv pescari, văduve, vameși, curve, farisei și leproși). Am înteles atunci, pentru prima dată, de ce Dumnezeu nu păcătuiește, deși scrie o groază de poezii zilnice - unele din ele, chiar, deocheate rău de tot. RĂMÂI CU NOI Luca 24:29 Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sărmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ca să trăiască, bietul de el, în regim de asistat social. Cum a îndrăznit un trădător de țară să vină cu pretenții în curtea chinuitului popor român? Cînd mă uit în istoria României și văd isprăvile fostului monarh, mă apucă rîsul, groaza și mă cuprinde mînia. La muzeu cu regalitatea anacronică! Pe rafturile de la subsol ale muzeelor și arhivelor! Ar trebui ca generațiile tinere să cunoască, să fie învățate la școală și să ia aminte la marile jafuri și trădări de care
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
septembrie 2001, atacul din metroul londonez, cel din trenul din Spania și altele. Nu există teroriști. Nici Osama bin Laden n-a existat. Nu există fotografii ale uciderii sale, ci doar o probă vagă. Terorismul este creația lor artistică. Prin groază și teroare, împrăștiate ca motiv de invazie a statelor, reușesc să controleze omenirea! Ei nu doresc pacea omenirii, nici schimburi economice corecte, nici eliminarea discriminării și a sărăciei. Doresc dominație și exploatare! Să sperăm că eliminarea acestei elite malefice și
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
nu se stingă instalațiile de căldură , care erau puse în funcțiune în timpul iernii. Trebuie să amintim că gerurile durează acolo mai bine de jumătate de an, temperaturile coborând sub 45-50 de grade”. O ascult pe această femeie și mă cuprinde groaza de cele auzite: „Mă dobora foamea! Uneori luam pe ascuns o lingură-două de ciorbă de la vecini, care aveau și ei mai multe guri să hrănească. Mama, dacă afla, mă certa, ba chiar mă pedepsea. Dar ce era să fac, când
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
este nu doar ridicolă, ci extrem de periculoasă. Rusia nu a amenințat România fără temei, știind sigur că scutul prezent pe teritoriul României va fi folosit la un moment dat de americani în lupta concurentă de putere împotriva ei. Momente de groază și pericol! Folosind terorismul de propagandă ca suport pentru războaiele din Orientul Mijlociu și, mai nou, pericolul rus, ca suport pentru acțiunile din Ucraina, militarii americani și N.A.T.O. sînt cei care au ajuns la granița Rusiei și nu rachetele rusești
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
ca suport pentru acțiunile din Ucraina, militarii americani și N.A.T.O. sînt cei care au ajuns la granița Rusiei și nu rachetele rusești în Cuba, scrie Dr. Nicolae Dolghin pe site-ul Asociația Europeană de Studii Geopolitice. Trăim momente de groază și pericol! Știința războiului se confruntă cu arta războiului! Dronele și radarele extrem de performante aduc războiul și moartea foarte aproape! Cu toate că armele ultra-sofisticate nu mai au voie să greșească ținta, americanii au bombardat un mare spital din Kunduz, Afgnanistan. Ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
tehnica lor extrem de performantă, le-au trebuit ani mulți de căutări în ghilimele ca să-l captureze pe Osama bin Laden prin nisipurile mișcătoare! Atîta s-au jucat de-a șoarecele și pisica, încît noi, muritorii de rînd, am încremenit de groază în fața asasinatelor, violurilor și profanărilor de cadavre, săvîrșite de militarii americani. Nu se știe dacă în toată această regie cel mort a fost Osama sau nu! Pe fondul unui terorism de paradă, în 2009, Obama a suplimentat efectivele militare în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
sonoritățile Intradei vor produce irizații! PROGRAM FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE MUZICĂ NOUĂ INTRADA TEMA EDIȚIEI : LUMINĂ 8- 13 NOIEMBRIE 2015 Duminică, 8 noiembrie 2015, ora 19 Filarmonica Banatul - Sală Capitol SPECTACOL DE FILM MUT ȘI MUZICA NOSFERATU (1922) O Simfonie a groazei Regia: FRIEDRICH WILHELM MURNAU Prima ecranizare a românului Dracula de Bram Stocker Muzică: VIOLETA DINESCU (2012) TRIO CONTRASTE ION BOGDAN ȘTEFĂNESCU - flaut DORU ROMÂN - percuție SORIN PETRESCU - pian Luni, 9 noiembrie 2015, ora 19 Hotel Timișoara - Sală Atena RECITAL INSTRUMENTAL
Festivalul de Muzică Nouă INTRADA, ediția a II-a [Corola-blog/BlogPost/93295_a_94587]
-
care mâncau părinții și bunicii.” Prin Ultimatul din 26 Iunie 1940 sovieticii au impus României cedarea Basarabiei în numai trei zile. Aflat la Sadova la familia inginerul silvic Metodiu Ionescu prietenă cu părinții lui, Sorin Ullea a fost martor la groaza care a cuprins țara: „Orășeni cu figuri descompuse, unii reușind să fugă, alții nu; gări în haos indescriptibil, cu plânsete și țipete isterizate; familii rupte în două, și-n patru. Numai țăranii - tot țăranii! - , cu disperare mută în priviri, căci
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
își hrănește porumbeii, așadar, și deodată am auzit-o pe maică-se țipând „Mein Gott!” și o vedeam cum se uita la hârtia aceea ca la un ordin de mobilizare, sau ca la un anunț de deces în război, atâta groază i se citea în priviri. Apoi a arătat-o tuturor, și vecinilor a fugit să le-o arate, și s-au pus cu toții pe un plânset cu suspine și își treceau hârtia dintr-o mână în alta, nevenindu-le să
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
Au ridicat mâna fetele. Și așa au început să curgă poveștile în clasa noastră. Cele luminoase cu zâne, îngeri și copii cuminți spuse de fetițe și povești întunecate, de “sperietură”, spuse de băieți. Erau teribili băieții cu poveștile lor de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
la loc! Victoriosul povestitor trecea în bancă zâmbind triumfător, parcă ar fi spus: “Ați văzut, mă, că s-a speriat?“ Dintre noi, cel mai talentat s-a dovedit Dică, un băiețel pirpiriu, cu vocea blândă. Însă, atunci când descria scenele de groază cu oribilele personaje, când făcea eforturi să le imite cu vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
am bâzâit mofluz, am spus eu că este adevărată? Asta e poveste! - Treci la loc! S-a supărat coana preoteasă. Și să dai de „pomană”, că altfel... toată vara o să te fugărească morții! Și mai terminați cu poveștile astea de groază, că nu speriați pe nimeni cu ele! Voi nu știți și povești frumoase, cu grădini fermecate, cu cerbi și căprioare, cu prinți și prințese? Bineînțeles că fetele ridicau mâna. Dar băieții nu s-au lăsat. Lui Ionică i-a venit
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
păsările care-l speriau pe moș. După ce a fost pus la punct scenariul basmului cu pâlnii, Dică a ridicat mâna. - Coană preoteasă, vreau să spun o poveste cu moșul cel fricos! - Nu, Dică, vă rog să terminați cu poveștile de groază, că m-ați plictisit! Vreau să aud și povești frumoase! - Haideți, coană preoteasă, au insistat toți copiii, că Dică povestește așa de frumos!... A zâmbit coana preoteasă și a cedat rugăminților noastre. L-a invitat pe Dică la catedră și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
În timp ce mă rugam, o emoție necunoscută a pus stăpânire pe mine. Am dormit puțin, tresărind mereu. Urletele câinilor nu mai conteneau, iar cucuveaua stătea nemișcată sus, pe coșul de fum, și își exersa vocalizele sinistre ca într‑un scenariu de groază: - Cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau, cu‑cu‑veau! VA URMA... de Dorina Stoica Referință Bibliografică: Bietul om sub vremi cap III Primarita- o altfel de carte despre caderea comunismului / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086, Anul
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
învingător - era lipsit de orice șansă, toată lumea știa. A făcut ce a putut, adică mai nimic, pentru că, încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii de ordine! „Să moară!” se distingeau glasurile ascuțite ale femeilor. „Să moară!” se auzeau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masivi, ca o broască țestoasă care se apără de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni care erau jertfiți pentru ca ele să nu Înfrunte singure Întunericul și groaza călătoriei. Preotese care dialogau cu moartea, interogând-o după ce băuseră poțiuni stranii, chemând umbrele la adunare. Se Întrebă dacă Ambrogio nu fusese cumva prima victimă a acelei zeițe barbare, tovarășul ei pe drumul către casa morților. Între timp, Baldo Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că, acum, acesta reprezenta primejdia cea mai mică. Silueta Învăluită În pânze se apropia fulgerător. Peretele se umflă cu o viteză surprinzătoare, ca și când nu un om, ci o bestie feroce ar fi alergat În direcția lui. Poetul Își aminti cu groază că văzuse ceva asemănător la o vânătoare de mistreț, pe colinele Împădurite de pe lângă Fiesole. Tufișurile se deschiseseră În același fel, cu o clipită mai Înainte ca un exemplar enorm să se precipite afară din desiș, sfâșiind cu colții burta calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la cap câteva lovituri disperate cu daga, Însă țesătura Îl ascundea pe cel care Îl Înșfăcase. Nările i se umplură cu mirosul acru al culorii, un miros pe care niciodată nu l-ar fi asociat cu moartea. Se gândi cu groază că, peste o clipă, avea să simtă cum o lamă Îi sfâșie carnea și cum nimic nu Îl mai putea salva. Când brațele care Îl strângeau Îl Împinseră Într-o parte, se Împiedică și căzu la pământ. Simțea În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă și el. Poetul tresări: masca diavolului, cu trăsăturile ei bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat, de aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă toate Între ele, Însă nu și manifestările lor, Își zise el. Există o gamă cât se poate de Întinsă a modalităților de a păcătui. Poate că era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit. Chipul de aramă strălucea În lumina torței, scăldat În lacrimi. Dante surprinse o mișcare ușoară a lui Veniero, care Își recăpăta simțirea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]