2,509 matches
-
minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții din cauciuc emană un miros groaznic. Dar acum îmi e bine. Mâine vor citi despre mine la știri: Doamna Mao s-a sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt tristă? Nu chiar. Am trăit o viață ieșită din comun. Momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe plac. În fiecare dimineață, așezat într-un scaun de ratan, cu o ceașcă de ceai în mână, bunicul începe. Mai întâi îmi spune despre ce anume e povestea, situația și personajul, și apoi își folosește vocea. E un cântăreț groaznic, ceea ce-l face foarte caraghios. Mă iau după el, fără să-mi amintesc exact ce cânt. Imit înadins tonul lui prost. El încearcă să mă corecteze. După câteva eforturi, descoperă că am fost neastâmpărată și mă amenință că se supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mă înscrie la o școală din zonă, aflată la vreo câteva străzi distanță. Îmi dă un nume formal, Yunhe - Cocorul din Nori. Imaginea e luată din opera lui preferată, Pavilionul Auriu. Cocorul este simbolul speranței. Noua școală e un loc groaznic. Copiii bogați îi bat pe cei săraci oricând au chef. Yunhe îndură atât cât poate, până într-o zi când e lovită de un băiat și un grup de fete aplaudă. Asta o înfurie. Zile în șir după aceea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zâmbesc. Yunhe bănuiește că bunicul ei a dat bani ca să-l facă pe domnul Fei să o ceară de nevastă. Acum, e pe cont propriu în calitate de soție și de noră. Se simte ciudat și nepregătită pentru rol. Prima noapte este groaznică. Bărbatul își cere drepturile. Ea se consideră un animal pe masa abatorului. Expresia lui îi amintește de un țap după ce a rumegat copios iarbă. Maxilarul lui se mișcă dintr-o parte în alta. Dintre picioarele ei se prelinge o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fost arestat, închis, se zice că ar fi fost ucis. Yu Shan vine la mine să-mi dea vestea. Mi-e frică să deschid ușa. Felul în care Yu Shan bate la ușă îmi zice că s-a întâmplat ceva groaznic. Mă holbez la fața spălată de lacrimi a lui Yu Shan. În mintea mea se face un gol - nu pot să pricep. Vreau să fac ceva, dar Yu Shan îmi spune că nu pot să fac nimic altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată afară, dar ea nu are. Se simte rău. E sigură că femeia care tușește întruna are tuberculoză. Peste tot e scuipat amestecat cu sânge. Trec două săptămâni. Două săptămâni de somn groaznic. Două săptămâni de trăit în teroare, știind că în orice clipă capul i-ar putea fi scurtat de pe umeri. Unde e Partidul? Nu există nici un semn de salvare. Până la urmă vine și rândul ei. Anchetatorul e un bărbat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acolo, vorbind singur, cu propria-i voce, în locul lui Lan Ping, și ea nu știe asta. Vrea să-l înghită pe Dan cu totul. N-a mai avut un bărbat de când a ajuns la Shanghai. Dorința ei de afecțiune este groaznică și nu se poate sustrage sentimentelor ei. Când Dan e rugat să comenteze despre Lan Ping ca parteneră de scenă, el zice: Fără comentarii, sincer. Le zice asta tuturor jurnaliștilor, criticilor și prietenilor. O ridicare din umeri. Sincer, fără comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele tocmai a apus. Cerul e acoperit de nori roșiatici. Sunt într-o dispoziție groaznică. Însă bărbatul din fața mea e un jurnalist cunoscut. Face parte din personalul unui ziar important, Dagongbao. Nu-mi permit să fiu nepoliticoasă. Îi întind mâna. Îmi cer scuze că nu-mi amintesc cu exactitate... Ne-am cunoscut? Dan ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
delicatețe într-o parte. Hai să mergem, că ești obosită. Lasă-mă să termin! Uite ce e, eu sunt critic. Și e treaba mea să comentez, iar eu cred că e un spectacol bun. O, Tang Nah, ești un critic groaznic și de-aia nu te angajează imeni. În acest punct, Tang Nah ripostează furios. Îi zice cuvintele care ating un nerv sensibil, vorbele care-i vor despărți pentru totdeauna. Știi ceva, Lan Ping? Singurul motiv pentru care ești supărată e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răscruce din viața ei. O fată care-mi seamănă foarte mult, dintr-un oraș mic, pe care traiul din metropolă o zăpăcește. În timpul reprezentației, mă folosesc de ocazie ca să plâng pentru mine însămi. Sunt bolnavă. Durerea mea de cap e groaznică, dar nu pot părăsi scena. Nu am unde merge în altă parte. Nu pot închide ochii. Dacă o fac, îmi apare Tang Nah. În seara de 8 martie sufăr din cauza dorinței de a-l revedea. Îmi risc sănătatea. Febra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vreun dulap, ori sub pat. Mă privea și zicea că am trup de zeiță. Îmi adora pielea. Culoarea-i de fildeș. E ciudat că pielea mea nu îmbătrânește, a zis mai târziu Doamna Mao. Am fost prin locuri care sunt groaznice pentru pielea oricui, însă pielea mea rămâne neschimbată. Îmi amintesc cum își aprindea țigara, trăgea un fum și apoi sufla fumul în jurul sânilor mei. Precum un bătrân deșucheat, se lăsa apoi pe spate ca să urmărească fumul care se rotea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la fel de strălucitori ca de obicei. El lasă creionul jos, împinge hărțile la o parte și merge spre ea. Nu mă așteptam ca un copac de fier să înflorească. Nu am nimic de zis. M-ai transformat în iarnă. O iarnă groaznică, groaznică. Ea începe să plângă. Să facem o vizită primăverii, atunci? Îi trage un scaun. Trupul îi tremură la apropierea lui. Îmi cer scuze că nu-ți pot oferi un ceai. Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strălucitori ca de obicei. El lasă creionul jos, împinge hărțile la o parte și merge spre ea. Nu mă așteptam ca un copac de fier să înflorească. Nu am nimic de zis. M-ai transformat în iarnă. O iarnă groaznică, groaznică. Ea începe să plângă. Să facem o vizită primăverii, atunci? Îi trage un scaun. Trupul îi tremură la apropierea lui. Îmi cer scuze că nu-ți pot oferi un ceai. Îi dă un bol cu apă. Obuzele mi-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rădăcina vieții lui. În cazul lui Mao, jadul său este inima poporului chinez. De ce Baoyu iubitul? se întreabă Jiang Ching. Oare Fairlynn încearcă să fie Taiyu, singurul suflet din conac care îl înțelege pe Baoyu? Azi-noapte am avut un vis groaznic, în care degetele închise la culoare, pătate, ale iubitului meu se jucau pe gâtul lui în timp ce citea articolul lui Fairlynn. Degetele i se mișcau delicat în sus și în jos, ca și cum el ar fi fost cuprins de o dulce stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao foarte bine. A zis că nu o să-l poți obliga în nici un fel să suporte injecțiile? Pun pariu că exact asta a zis. Da? Vezi? Trebuie să-și continue exercițiul pentru longevitate, iar tu te gândești ce ființă umană groaznică este, nu-i așa? Nu, nu, nu, nu. Omul țâșnește de pe canapea ca un arc. Nu m-am gândit niciodată... Nu aș îndrăzni nicicând... Ea zâmbește, ca și cum situația i s-ar părea comică. Dr. Li continuă ca un actor prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe împăratul Guangxu stând pe veranda din față, din stânga intrării, însoțit de prinți, duci, miniștri și alți înalți demnitari, care ședeau de-a lungul verandelor dinspre est și vest. În ce toane era ea? O femeie născută într-o perioadă groaznică, o femeie care în fiecare zi a pierdut din teritorii în fața inamicilor externi și interni. Era opera singura ei evadare? Mi se pare liniștitor să stau cu fața spre Marea Scenă, construită în 1891. Cea mai mare scenă din dinastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot felul de pretexte. Atunci când vine, arăt indiferență. Fie îi pun pe seervitori să facă ordine în cameră, fie îmi iau apratul de fotografiat și ies în grădină să fac poze la trandafiri. Tânjesc să rămână, însă îi fac vizitele groaznice. Vreau ca el să termine relația noastră, îi zic lui Nah. În ultimul timp, petrec mai mult timp cu Nah. E fericită cu traiul la internat, dar face în așa fel încât să-și petreacă sigur sfârșitul de săptămână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Sunt sigură că e inferioară. Mă bucur că nu vorbește limbi străine și mă bucur că nu-i place să citească. În mod egoist, mă simt binecuvântată că se poartă ca o proastă când vorbește în public. E o vorbitoare groaznică. Mi-a spus odată că de fiecare dată când urcă pe scenă face diaree după aia. M-am tot gândit că dacă joc cum trebuie, Ye poate fi o actriță perfectă pentru rolul secundar. Prostia ei servește la a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se apucă să-i scrie soțului ei o scrisoare. Îi poartă pică pentru faptul că a renunțat la ea. Deși înțeleg că te aflai la strâmtoare și nu aveai de ales, nu te pot ierta. Viața mea e atât de groaznică, încât mă gândesc că e mai bine să-i pun capăt. Însă apoi simte că nu e sinceră. Domnul Woo nu a fost niciodată alegerea ei în materie de dragoste. Ea însăși a fost cea care s-a amăgit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce faci, îi șoptește Kang sheng, pune otravă în bolul cu orez al lui Zhou înainte ca el să pună în al tău. Mao își pierde mințile și ar fi bine să te grăbești. Nu pot să respir. Cel mai groaznic coșmar al meu a venit să pună stăpânire pe mine. Sunt prinsă într-o poveste clasică din Orașul Interzis. Decorul se numește Grădina Uitată. Personajele sunt concubinele imperiale fără membre. Ele mă vizitează în vise și nu vor să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din fiertura mizerabilă de fasole, luă o coală de hârtie, scoase pana din cilindrul ei de argint și, înmuind-o în călimara de la brâu, îi scrise mult iubitei sale mame o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe ceara roșie proaspăt picurată. Intermezzo informativ: Printr-o bizară coincidență - formulă consacrată în relatările paranormale - o altă furtună prilejuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să se cațere pe obeliscul adus de la templul Karnak... Cădea în mâinile urmăritorilor și cineva îi șoptea ceva la ureche... Apoi, cumplita, marea durere... Adevăratul sens al cuvintelor... Groaznica moarte a celor dragi... Trupurile arse înfipte în țepe și expuse la marginea pieței... Exact pe locul în care fuseseră astfel expuși prietenul său Mustafa, sclava lui favorită și eunucul negru... Se trezea cu fața și perna udate de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui Sampath se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima îi sălta în sus și-n jos, țopăia și dansa, mintea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici? întrebă perceptorul districtual când domnul Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Da. Susan a clătinat din cap ca să-și sublinieze acordul. Cel mai greu e că simt că nu trebuie niciodată să mă plâng de problemele mele pentru că există mereu altcineva, Caitlin adică, care se află într-o situație și mai groaznică. Așa că singurul loc unde pot să vorbesc într-adevăr despre sentimentele mele, fără să mă simt vinovată din cauza asta... este aici, a încheiat ea indicându-le pe celelalte femei. Julia a ridicat un deget în aer. —Ei, dacă tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]