1,373 matches
-
a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui Tito de la Drvar. În timp ce aprovizionarea cetnicilor a fost redusă drastic, partizanii procomuniști au primit grosul proviziilor asigurate de Aliați. După încheierea Conferinței de la Teheran din 1943, partizanii iugoslavi au căpătat recunoaștere oficială ca forța legitimă de eliberare recunoscută de Aliați. Prin urmare, a fost înființată „Forța aeriană balcanică a RAF”, aflată sub comanda generalului Fitzroy
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
sunt situați ochii. Cealaltă parte este aproape goală, de culoare deschisă. Capul este mic, dinții sunt așezați pe ambele fălci. Cambula se hrănește cu nevertebrate de fund și peștișori. Femela depune 0,4-2 milioane icre care se dezvoltă plutind în grosul apei. Există mai multe subspecii de cambulă care viețuiesc, de obicei, în zona litorală a mărilor europene, intrând adesea în râuri. Cambula populează în special mările Neagră, Azov, Albă, Barents etc. Are o mare importanță economică. "Enciclopedia sovietică moldovenească", Chișinău
Cambulă () [Corola-website/Science/311632_a_312961]
-
Gallipoli, pentru a proteja liniile de aprovizionare și comunicație ce le legau de restul peninsulei. Divizia 19, sub comanda lui Mustafa Kemal, și Divizia 9 au fost dispuse de-a lungul coastei Mării Egee și la Capul Helles din extremitatea peninsulei. Grosul forțelor, sub comanda lui Sanders, urmau să rămână în interior, lăsând un minim de trupe care să păzească coastele. După ce la începutul lui aprilie au sosit de la Constantinopol Divizia 3 și o brigadă de cavalieri, puterea forțelor otomane de pe linia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Științifice a Academiei de Științe a URSS). În anul 1950, a devenit președinte al Consiliului de coordonare a cercetărilor, activând în calitate de unic organ republican. A condus activitatea de cercetare din Republica Moldova până în anul 1954, când a fost înlocuit de Iachim Grosul.
Pavel Baranov () [Corola-website/Science/311082_a_312411]
-
În anul 1947 este numit ca vicepreședinte, iar din 1949 este președinte al Comisiei de pe lângă CC al PCM pentru scrierea și redactarea lucrării "Istoria RSS Moldovenești" (vol. 1-2, 1951-55). În anul 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educației Publice, alături de istoricii Iachim Grosul și N. Mohov, a scris un "Curs de istorie a Moldovei", în care era prezentat mitul "etnogenezei moldovenești". Erau prezentate următoarele teorii: Menționăm câteva: Ulterior, în anul 1974, Artiom Lazarev a publicat volumul "Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Din cauza rezistenței forțelor române la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul fixat, Falkenheim ajungând la concluzia că „"încercarea, de a trece muntii odată cu inamicul, a eșuat"”. La 29
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
la două zile după Ligny și Quatre Bras, s-a dat bătălia de la Waterloo, în cadrul căreia forțele franceze conduse de Napoleon au atacat forțele anglo-aliate ale lui Wellington. Ocupând excelenta poziție defensivă oferită de platoul Mont Saint-Jean, Wellington își dispune grosul trupelor pe dreapta sa, pentru a evita ca poziția sa să fie întoarsă prin dreapta, tăindu-i liniile de comunicație cu porturile de la Marea Mânecii. Centrul lui Wellington era de asemenea puternic, trupele fiind masate în spatele fermei La Haye Sainte
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
care nu intenționa să se retragă ci să opună o rezistență hotărâtă și să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul. Austriecii au reușit să distrugă podurile peste Dunăre din zonă, izolând pentru o zi întreagă armata napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reușit să profite de avantajul lor numeric și francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părți au suferit pierderi semnificative, francezii pierzând și
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
oprit să de roage la o mănăstire din apropiere. A continuat apoi până la Mănăstirea Ioakim Osogovski unde s-a rugat din nou înainte de a intra pe teritoriu bulgar lângă râul Kamenița în apropiere de Velbužd unde și-a așezat tabăra.. Grosul celor două oști s-a așezat lângă Velbužd, ambii suverani așteptând întăriri. Astfel din 24 Iulie au început negocieri care au dus la un armistițiu. După unii istorici ar fi avut loc în prealabil o ciocnire lângă satul Kopilovtsi în
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
germană au fost retrase din acțiune din cauza mobilității lor reduse. Urmărirea forțelor aliate în retragere a fost preluată de Divizia a 2-a Panzer, Divizia I de infanterie motorizată SS și de cele două divizii de vânători de munte. Pentru ca grosul trupelor britanice să poată fi evacuat, Wilson a ordonat ariergărzii să organizeze o ultimă rezistență în regiunea pasului istoric de la Termopile, poarta către Atena. Generalul Freyberg a primit sarcina organizării apărării pasului de coastă, în vreme ce Mackay urma să apere satul
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
dinspre Pyrgos. Luptele din Peloponez au fost în cea mai mare parte angajamente de mică amploare cu unități britanice care nu reușiseră să fie evacuate la timp. Atacul german a fost executat prea târziu pentru a mai putea tăia retragerea grosului forțelor britanice din Grecia centrală, dar a reușit să izoleze Brigăzile 16 și 17 australiene. Până pe 30 aprilie britanicii au reușit evacuarea a aproximativ 50.000 de soldați. Mai multe vase de transport de trupe aliate (cel puțin 26) au fost
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi, prima victorie navală a rușilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea silește Dieta de la Varșovia să-l proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în fața regelui Suediei. În 1709, Carol al XII este înfrânt în Bătălia de la
Marele Război al Nordului () [Corola-website/Science/312941_a_314270]
-
cel care a condus nemijlocit atacurile din Normandia. Concepția sa, conform căreia Caenul ar fi trebuit să fie un „pivot” în jurul căruia frontul trebuia „întors”, a fost corect, iar în timpul luptelor, trupele britanice și canadiene au trebuit să facă față grosului trupelor blindate germane. În timp ce americanii trebuiau să lupte cu doar câteva divizii blindate germane, propriile tancuri aveau o eficiență redusă datorată numeroaselor arme anti-tanc germane și terenului „bocage”. Terenul deschis de pe flancul atacat de britanici i-a făcut pe germani
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
de luptele de hărțuială cu subunități germane. Coloanele lor lungi și greoaie au trebuit să se oprească de fiecare dată când trebuiau să facă față atacurilor germane. Coloanele se fragmentau, iar germanii atacau și distrugeau subunitățile care se depărtau de grosul trupelor. În dimineața acelei zile, Batalionul al 9-lea SS de recunoaștere, trimis cu o zi mai înainte spre Nijmegen, s-a retras la Arnhem, considerând că nu este nevoie de prezența lor în regiune. Până la sfârșitul acestei zile, cele
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
care nu a participat de la început la lupte, a trebuit să suporte tot greul contraatacului german, în timp ce încerca să cucerească regiunea înălțimilor din nord. Cum toate obiectivele brigăzii nu au fost atinse, cei 500 de supraviețuitori s-au retras spre grosul trupelor aliate, la cam 5 km de Oosterbeek. Batalionul al 2-lea și unitățile sale de sprijin - cam 600 de soldați în total - au păstrat ferm controlul asupra rampei nordice de acces spre podul Arnhem. Germanii și-au dat seama
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
reușiseră să se retragă din orașul Berezino. Armata a 5-a de tacuri de Gardă sovietică și-a îndreptat atacul spre Minsk de pe direcția nord-est, în vreme ce Corpul de tancuri al 2-lea de Gardă se apropia de oraș dinspre est. Grosul Armatei a 5-a de tacuri de Gardă, sprijinit de câteva divizii de infanterie a Armatei a 11-a de Gardă, au atacat pe principalul drum de acces spre Minsk, forțând infateria germană să se retragă în Borisov până pe 29
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
reușit să intre în oraș. În oraș au izbucnit lupte grele. Până în ziua următoare, Minskul fusese curățat de unitățile de ariergardă germane, în timp ce spre vest, Armata a 65-a și Aramta a 5-a de tancuri sovietice au închis încercuirea. Grosul Armatei a 4-a și cea mai mare parte a ce mai rămăsese din Armata a 9-a au căzut în cursă. În următoarele câteva zile, Armata a 4-a a făcut mai multe încercări de străpungere a încercuirii. Tentativele
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Partizanii comuniști italieni au pretins că partizanii catolici și "azioniști" au refuzat să accepte autoritate liderului iugoslav Josip Broz Tito. De asemenea, comuniștii i-au acuzat pe cei atacați că ar fi colaborat în domeniul spionajului cu inamicul fascist. În vreme ce grosul trupelor de rezistență au acționat în regiunile muntoase din Alpi și Apenini, au mai existat grupări importatne în câmpia râului Pad și în principalelel orașe. "Gruppi di azione patriottica (Grupurile de acțiune patriotică)" au organizat o serie de acre de
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
adunat cavalerii, ai săi și pe cei din Antiohia și Sidon, și i-a atacat pe sarazinii care apărau drumul de acces către satul Hattin. Cavalerii lui Raymond reușesc să treacă printre ei și să scape, dar regele Guy și grosul armatei nu au avut nicio șansă. În absența infanteriei care să-i țină pe musulmani la distanță cu arbaletele, cavalerii lui Guy erau aproape neajutorați. Sarazinii au năvălit asupra cercului de războinici în armuri care apărau Adevărata Cruce. În haosul
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
fie sacrificate în ofensive fără rost. Pétain a planificat și condus o serie de ofensive cu obiectiv limitat încununate cu succes în ultima parte a anului 1917, dar, spre deosebire de englezi, nu s-a angajat în nicio ofensivă majoră până la venirea grosului trupelor americane în vara anului 1918. În anul 1918 au avut loc câteva dintre cele mai importante ofensive germane de pe frontul de vest. Prima dintre acestea, "Michael" (martie), a amenințat ruperea frontului în două prin separarea armatelor franceze de cele
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
recifuri calcaroase. Noul sat a fost numit Cubani, trăgându-se originea de la vechea așezare din preajma trecerii cu plată peste Prut, lângă Suta de Movile". Printr-un hrisov domnesc din 13 oct. 1469 s. Zubrești i-a fost atribuit lui Iura Grosul, iar în 1473 cu denumirea Vasileuți a intrat în posesia panului Hanco. între anii 1812-1821 îl găsim aici moșier pe generalul-maior I. Garting, care a forțat strămutarea Vasileuților de Jos în Cobani, satele contopite aveau acum o biserică de lemn
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
că n-a mai avut pe cine pune la bir. Situați în calea armatelor, la drumul mare de la Bălți spre Chișinău, Bilicenii rămăseseră multă vreme devastați și pângăriți. Părăsise satul și moșierul din localitate, Postolache Cîrstea. După doi ani, cînd grosul armatei lui Rumeanțev se deplasa în sudul Basarabiei, 48 de familii de țărani s-au întors din Codru la vatra lor din Biliceni, 44 au fost impuse să plătească dijmă, scădere făcîndu-se numai pentru preot, dascăl și 2 văduve bătrîne
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
mai mici din nordul și sudul Basarabiei, declarând că le-a cucerit de la tătari. Dar statul recurgea și la alt vicleșug: confisca și moșiile satelor mari, dacă se constata că printre băștinași au trăit cândva măcar câțiva tătari. Academicianul Iachim Grosul, cercetând arhivele, a scris că din moșia răzășească a satului Buzdugeni 5 fa¬milii de băștinași stăpâneau prin moștenire din tată în fiu câte 11-15 des. de pământ arabil, alte 11 familii stăpâneau prin moștenire câte 26-50 des, 4 familii
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
lactate. Caracterul alimentației era influențat și de interdicțiile religioase. Din această cauză țăranii consumau iarna și primăvara preponderent vegetale. Se respecta postul înaintea Сrăciunului și înaintea Sfintelor Paști. La începutul secolului trecut cele mai răspîndite bucate la Alcedar erau: borș gros sau borș scăzut (borș des cu varză și crupe de porumb, cu untdelemn sau untură), serbușcă (din zer de oaie), fasole făcăluite, cartofi înăbușiți, varză scăzută (varză înăbușită cu carne), tocană de urzici, cartofi copți, mămăligă, mălai, nălăvancă și multe
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Pavel Macedonski, trec în Transilvania (10 august 1821), și, prin Brașov, lipsiți de viza de azil a austriecilor, frații Macedonski ajung cu pașaport fals la Hotin, în Basarabia (14 septembrie 1821),unde rușii, considerându-i periculoși, i-au pus la gros (21 noiembrie 1822 - 21 martie 1823). Sărăciți, dar cu proces câștigat contra văduvei insolvabile a lui Iordache Olimpiotul, pentru datorie, la Tribunalul Civil din Chișinău, se reîntorc în București la finele războiului ruso-turc, în 1830. Frații Macedonski reintră în slujba
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]