2,606 matches
-
ochi proaspăt, atent la detaliul de epocă, în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face loc adesea unor „inserții poematice” (Mircea Zaciu), dar se remarcă mai ales deschiderea către fantastic (Întâlnire în casa veche) sau apetența pentru surprinderea contururilor grotești ale unor siluete, precum mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere: broderiile sale narative prind
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
care urcă pînă la marii poeți din epoca lui Octavian Augustus și face aluzie la aceștia, comparîndu-se pe sine cu ei și pe protectorii săi cu Augustus și Mecena, prin toate trucurile retorice posibile, chiar dacă rezultatul e uneori plictisitor și grotesc. Oricum, atitudinea sa nu aduce nimic nou. Ca scriitor, Sidonius s-a bucurat în ultima vreme de o judecată tot mai favorabilă. Ceea ce în trecut fusese văzut ca un exercițiu retoric plicticos și inconsistent a fost considerat recent o formă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al Iluminismului" (96). Așa s-a creat o lume periculos de umană, ca să reiau formula lui P. Ricoeur, tocmai pentru că este întâi de toate o lume dezumanizantă. Odată aruncată sămânța, răsăritul și creșterea ei deveniseră o fatalitate în egală măsură grotescă și tragică. O știau și cei care i-au preluat frânele. Memoria autorului depune mărturii elocvente pentru a adeveri schizoidia, conformismul, cinismul aparatului comunist, într-un sistem care n-a făcut decât să articuleze și să invadeze existența cu o
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
spectacol al decăderii, eșuarea în retorica unui efort fără consecințe și însingurarea într-un cosmos potrivnic, pentru ca, mai apoi, să transfere totul în registru moral și să valideze dezordinea și suferința existențială ca trepte inevitabile către o reconstrucție spirituală. Teatrul grotesc și circul mundan, cu toată mișcarea lor stereotipă și cu întreaga viermuială de chipuri, atitudini și expresii exterioare, nu sînt decît o jumătate a lumii, partea ei de jos, în care stăpînă este materia cu toate inconsistențele, capriciile și extazele
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
construcției dramatice. Jean Anouilh - care își câștigase celebritatea cu mai bine de un deceniu în urmă - avea să spună despre colegul său de generație că „e superior lui Strindberg”, folosind termenul „clasic” pentru a defini Les Chaises, drama doar „aparent grotescă” a lui I. S-au auzit și destule voci care o caracterizau ca pe „o simplă curiozitate”. Altele o așezau în descendența imediată a suprarealismului, insistând asupra a ceea ce se considera a fi lipsă a formei și, deci, urmare a
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din măreția forțelor elementare. O înfiorare lirică străbate aceste pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din ultima fază. B. construiește, alteori, vedenii grotești și spăimoase, fantasmagorii ale unui eu dilatat, ispitit, în somn, de tentații demiurgice și, tot acolo, sistematic redus la neputință. Scriitorul fixează, de obicei, un punct critic, premergător catastrofei, căci personajele poartă, ca pe o vină tragică, păcatul necunoașterii de
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
viața. În cel dintâi, povestea, plasată într-un oraș de provincie de după primul război, se încheagă lent, perspectiva auctorială alternând cu aceea a unor martori. Cadrul epic, consistența atmosferei și acuitatea portretistică anunțau o frescă, rezultatul fiind însă o dramoletă grotescă. Impaciența epică minează și Un om își trăiește viața, altă istorie a unei ratări. Concepută ca un Bildungsroman, interesând nu numai prin scriitura modernă, dar și ca documentar autobiografic, cartea amintește de Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade. Destinul
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
de determinări spațio-temporale concrete, reconstituie o atmosferă halucinantă, cu origini în proza lui Franz Kafka și în aceea sud-americană. Printr-un experiment textualist, lumea se zămislește din jocul întâmplător al cuvintelor, iar dinamica stilului care înregistrează destrămarea universului absurd și grotesc contrabalansează în parte imobilismul oamenilor incapabili de evoluție. Cele unsprezece proze scurte din Centrul schimbător al atenției (1990), mai degrabă descriptive decât narative, acumulează percepții și înregistrează febril detalii ale lumii exterioare, pentru a pune în lumină mecanismul esențial al
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
completă și definitivă la scrierea cu cifre arabe s-a petrecut, să ne reamintim, abia pe la 1860, iar la acea dată un singur procent din industria românească folosea energia aburilor... Hasdeu fusese precedat de Alecsandri, care ironiza, Într-un Dicționar grotesc publicat În Convorbiri literare (1869), trecerea de la „Întunericul barbarismului” la „ghearele pedantismului”. „Un bătrân onorat, care au fost de față la multe Întâmplări În Îndelungata lui viață, au făcut observarea aceasta: «că românul e ca ceara și că priimește foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mirosului de putreziciune și a ororii de canibalism. Bazat pe absurd, comicul permite uneori trimiteri surprinzătoare. De altfel, orașul București, de care S. se dovedește atât de legat în scrierile sale, e transpus - cum remarca Adrian Marino - „absurd și straniu, grotesc și parodic, proiectat pe un fundal simbolic-kafkian, care deschide perspective imaginare total inedite”. SCRIERI: Camera copiilor, București, 1969; Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989; Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ed. (Isidore), tr. Monica Costandache, Paris, 1994; David rege, București
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
în numele principiilor”, considerate de el cu adevărat sacre, „să ajungă să funcționeze independent de ele și de sfințenia lor, să funcționeze chiar ireproșabil, însă doar de dragul perfecțiunii tehnice”. Ambianța lumii rurale din primul roman al lui S. revine, în viziune grotescă, inclusiv prin prezența unui preot vrednic de proza lui Jaroslav Hasek, în Iarba vântului (1993; Premiul „Mihai Eminescu”) și în Crimă pentru pământ, cărți care, împreună cu Niște țărani, formează „trilogia țărănească” a prozatorului. Deosebit de construcțiile romanești anterioare ale lui S.
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
naiv (1999). Nu o dată dezbaterea de idei prevalează asupra dinamismului scenic, încât se accentuează impresia de statism, dată de claustrarea într-un spațiu întotdeuna încatenat, cu sugestii trimițând spre cel concentraționar. În piesa Căderea (1993) personajele, înscrise într-o mișcare grotescă, cu o suită de „întâmplări” bizare ce însoțesc un accident și starea de agonie ce îi succedă, își contemplă din exterior alterarea identității. Ele par să fi acceptat resemnate acest proces de disoluție, dar nu din pricina vreunei fatalități, ci dintr-
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
agresivitatea neroadă a societății față de cei ce sunt altfel, ieșind din gregarismul turmei. A murit păpușa („Teatrul”, 1966), „bufonadă tristă”, se petrece la circ, unde se amestecă și lacrima, și hohotul de rîs. În Lada („Teatrul”, 1965), farsă cu elemente grotești, se înfruntă „viața” și „iluzia”, „realitatea” și „convenția”, în întruchiparea scenică. La o repetiție cu piesa Romeo și Julieta cei implicați în spectacolul ce se pregătește se pomenesc cu o ladă în care zac întinși, frumoși și reali, tinerii îndrăgostiți
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
de stânga, autorul are ce are cu burghezia ahtiată după îmbogățire -, o societate, Harmonia, își propune să perfecționeze rasa umană, izbăvind-o de „mamiferism”. Afacerea absoarbe, din felurite surse, fonduri grase. Utopia lui Novatorius, nepotul Președintelui societății, este o bazaconie grotescă: omul să se nască „din icre”. Șarjă social-politică, după cum se vede, cam groasă și nu chiar plină de haz. Batjocura stângistă a dramaturgului relevă și limitele ingeniozității lui. SCRIERI: Pericolul Satanei, pref. A. C. Cuza, București, 1924; Măști, îngr. G. Pienescu
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
289-291/1985), tălmăcite și în alte limbi. S.20 cuprinde, de asemenea, proză de A. I. Odobescu, Mircea Eliade (La țigănci și fragmente din Aspecte ale mitului, 9/1967), Marin Preda (povestirile Pârlitu’ și Salcâmul, 1-3/1982) și Eugen Ionescu (Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo, 2/1972), căruia i se publică și comediile Englezește fără profesor (inedit, 1/1965) și Jacques sau Supunerea (11-12/1969), în versiunea românească a Sandei Șora. Dramaturgia este reprezentată de Mircea Eliade (Coloana nesfârșită
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
de viață și ajunge în cele din urmă pacient incurabil în clinica de psihiatrie a singurului său prieten adevărat. Acțiunea este inutil complicată, aproape o jumătate de roman devine parazitară și, în pofida unei anumite îndemânări în schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață Ștefan S. Gorovei, București, 1973. Repere bibliografice: I. Tanoviceanu, Studiu asupra „Arhondologiei” paharnicului Costache Sion, „Arhiva”, 1893, 1-2; Chendi, Scrieri, V
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum în Cartea cu jucării), uimirea în raport cu „miracolul creației în general și al creației artistice
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
Don Juan sentimental (1915), situând personajul principal într-o ipostază mai puțin obișnuită, de erou aflat la „capăt de linie”, respins de Dona Bianca. Don Juan însuși realizează că e doar năluca celui de altădată. Urmează comedia Masca (1923), subintitulată „grotescă dramatică într-un act”, a cărei „acțiune se petrece în Europa”, în timpul unui bal mascat. Melodrama Femeia cu două suflete (1925) - dedicată celor două iubiri pe care protagonista le împărtășește: pentru sculptorul Dionis și pentru directorul de teatru Fink - se
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
de cele ale predecesorului , sunt de remarcat atât divergențele privind condiția sătenilor Înainte de sfârșitul secolului al XVI-lea (pe care mai tânărul autor prefera să o idealizeze vizibil), ca și limbajul mult mai precaut folosit În privința proprietarilor. Nimic din aspectul grotesc, caricatural, al discursului lui Bălcescu nu transpare aici, autorul preferând o expunere tehnică și sobră. Argumentației colorate de sentimentalism Îi este substituit un text concis, În care tradiția păstrează o pondere importantă. Însă această tradiție se raporta nu atât la
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
aspirația spre puritate și elevație intelectuală. T. încearcă aici să reunească procedee ale unui roman de moravuri cu acelea ale unui roman al formării. Altă categorie tematică abordată de scriitor include câteva scrieri irigate de un fantastic tenebros, cu infiltrații grotești, stranii, ca în romanul negru, gen E.T.A. Hoffmann. Turnul Milenei (1928) psalmodiază romantic pe tema dispariției vremurilor de odinioară, tinzând să reînvie într-o ambianță de roman trubaduresc dramele prințeselor de altădată și ale artiștilor rătăcitori, uniți printr-o
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
pătrundă de viață, să experimenteze limitele proprii în nesfârșite discuții cu amicii, ca și în excese bahice sau în escapade prelungite în natură. El privește lucrurile dintr-un unghi adesea pieziș, dându-le o față nouă, neașteptată, de multe ori grotescă. Pe cât de decis în judecăți livrești, pe atât de fragil în structura sa interioară, Teofil alternează gesturile intempestive cu ezitarea și deruta. Soluția narativă aleasă îi dă lui Ț. o mare libertate compozițională, conducându-l spre soluții moderne, stăpânite pe
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
divinității absente și organizează „circul” existenței, pune în scenă lumea, dându-i un sens. Această nouă postură auctorială - a cărei ivire marchează trecerea de la onirism la textualism - se observă în mod deosebit în nuvela Înscenare, la prima vedere o parodie grotescă a mitului cristic. Așteptare cuprinde prozele cele mai reprezentative pentru onirismul estetic - printre ele nuvela titulară, capodopera autorului ca nuvelist. Pentru primul roman, Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Ț. și-a însușit, mânuind-o cu mare virtuozitate
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Hotel Europa, înfățișează goana unor personaje, în frunte cu cel numit Autorul, de data aceasta către Est, mai precis către un sat din Maramureș. Totul se încheie printr-o epifanie burlesc gravă, înrudită cu finalul din Nunțile necesare, nuntirea cosmică, grotesc mioritică, fiind reprezentată acum de moartea Autorului, de fapt de ridicarea lui în slavă la bordul unui OZN. Tipul de scriitură utilizat înainte de prozator (onirismul, alegorismul liric, tehnica Noului Roman etc.), precum și formule anterior repudiate ori evitate (scriitura așa-zis
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
potop, când lumea trage dedesubt o linie și începe o viață nouă”. În arca lui Chiril se mai află însă o puzderie de personaje - Puiu Cavadia, Praxiteea, Isac (Sache) Sumbasacu, Comandorul, anticarul Hary Brummer ș.a. -, ce navighează pe o mare grotescă, populată cu bancuri de retardați și lichele. În maniera lui Thomas Mann, atât locatarii arcei, cât și speciile submarine emit judecăți categorice cu privire la orice. Dintre acestea merită reținute reflecțiile lui Hary Brummer, de o luciditate și de un curaj rare
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]