11,105 matches
-
asta. Pumnul pe care i-l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cutreieră lumea, o părticică dintr-un mecanism uns cu toate alifiile, un ratat, un păcătos, un ,,fluireră-vânt, un fu-te lume,, ,cerșetor cinic și ticălos pe care-l pândește doamna cu coasa În ficare clipă, nebun histrionic, logodnicul ghetourilor, Înțeleptul gunoaielor și sihastrul miazmelor. În prima noapte pe care o petrec În cavou Ăcavou rimează perfect cu ghetouă, visez că tatăl meu Îmi dă Înapoi iubita, vie și nevătămată, făcându-și complicate procese de conștiință și spunându-mi cum totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mic, despre identitatea victimei. În caiete nu e scris numele și nici adresa. Privind-l cu atenție pe accidentat, Își dă seama că e vorba de un cloșard. Scrie pe procesul verbal de constatare: ,,Neidentificat,, Caietele vor fi aruncate la gunoi de măturătorii care vor curăța asfaltul, de sânge. Epilog Ă3ă Am fost copilul unei familii de intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu meritai. Cine știe, poate e totuși bine să-l ierți, dar nu te mai Întoarce În ghetou! Te rog mult Antoniu, uită locul ăla! La 55 de ani, poți Încă să ajungi un scriitor adevărat... Să nu mai miroși gunoaiele, să nu mai vorbești cu șobolanii, cu purecii și cu gândacii și să nu mai stai cu mâna Întinsă. Găsește și tu o femeie de ispravă, ca șmecherul de Ben, și mută-te la ea, ca să ai liniște și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reaminti. Georgie nu era singură. Când am ajuns lângă ușă am auzit voci și am ezitat înainte de a bate. Scările și palierul aveau o înfățișare mai nouă căci se refăcea vopsitoria și, stând pe loc, am privit o grămadă de gunoi rămasă de la vopsitori și am încercat să-mi curăț cu un plic vopseaua care mi se lipise de mână. În aer plutea un miros neobișnuit. În cele din urmă, cum vizitatorul nu dădea semne că ar vrea să plece, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei și a pacienților, pozând cu mândrie pe scările fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-mi asum identitatea. Dacă, În sfârșit, i-aș explica de ce am părăsit-o cu trei ani În urmă? Cine știe, poate că discuția despre problema sexuală ducea totuși undeva. Spre după-masă, camera mare era din nou aproape prezentabilă. Îndesând gunoaiele Într-un colț, reușisem să ridic biroul și curățasem cele câteva articole de Îmbrăcăminte pe care le-am putut salva. Încetul cu Încetul mi-am dat seama că existau metode pentru a Înfrunta dezastrul. Adunând paginile imprimate de pe jos, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i. Erau Colliers’s Hygeia, Look, dar nici urmă de Partisan Review. O fi aruncat-o fără să catadicsească să se uite ce-i în plic - mi-am zis eu plin de aroganță și disperare - o fi zvârlit-o la gunoi fără s-o citească, o fi crezut că-s reclame tembelul, cretinul ăsta, filistinul ăsta de taică-meu. Îmi amintesc - ca să ne-ntoarcem și mai mult în timp la șirul deziluziilor mele -, îmi amintesc că într-o dimineață am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce o să fac pipi, o să mi se rupă și-o să rămân cu el în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mama de „cuțit“, de cuțitul nostru) un fel de lopățică îngrozitoare, să râșcâie și să scoată afară putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact ceea ce bagă ea mâna să scoată din găinile moarte. Ceea ce arunca la gunoi. Acolo unde am fost zămislit și purtat nu se mai află acum nimic. E un vid! Săraca mama! Cum pot s-o părăsesc atât de rapid după cât a pătimit? Cum pot să fiu atât de crud când ea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
frizură de paj, cu un ten ca de reclamă la Palmolive, cu o cămașă de noapte care îmi dau seama că-n ziua de azi trebuie să fi fost confecționată de Fredericks din Hollywood. Destul cu Dumnezeu și cu toate gunoaiele astea! Jos religia și căciuleala omenească! Sus socialismul și demnitatea umană! Vizita mea la alde Girardi acasă nu are, de fapt, ca scop cordirea fiicei lor - așa să mă ajute Dumnezeu! - cât convertirea la doctrina lui Henry Wallace și Glen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcut de la bun început apariția. Deși nu m-am putut hotărî nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam de ea cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În ultima vreme firma mi-a ocupat tot timpul. Dar când vânzarea asta se va fi Încheiat, adăugă el optimist, voi aranja ceva pentru ea. Taximetrul trase Într-o curte mică și Întunecată, În care se afla un container de gunoi, dar scările lungi pe care urcară erau luminate de ferestre largi și Întregul Istanbul părea să se scurgă pe sub ei. Puteau vedea Sfânta Sofia și Turnul Pompierilor și un canal lung, care trecea prin partea de apus a Cornului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o căsătorie, nu se poate scăpa de treburile casnice - chiar dacă ești destul de norocoasă Încât să ai o menajeră - și că aceste treburi nu-ți stârnesc cheful de sex. „Sex“, mă gândeam cu nostalgie, În timp ce trăgeam o cutie de pungi pentru gunoi de pe raftul de sus, „sex și... curățare chimică“. Am aruncat o privire la ceasul de pe mână: 7:30 P.M. Trebuia să termin aici și să ajung acasă. Erau o mulțime de haine de-ale lui Hunter care urmau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pătură de 20000$, făcută din păr de pui de lamă. Lauren și Tinsley luară fiecare câte o sticlă de apă pentru copii și se Înghesuiră pe canapeua din fața mea. Tinsley goli cu nonșalanță o farfurioară cu migdale În coșul de gunoi și Își stinse țigara În ea, așa curată și de argint cum era. Băgă de seamă că o observasem. —Lui Pheobe Îi place să fiu rea. Sunt singura ei supapă de descărcare. Ea este atât de ... manierată. N-o Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebuie să iasă. În întunericul dureros de strâmt, înghesui un prosop în crăpătura de sub ușă. Mă așez pe veceu, cu pachetul în poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului. Oameni care nu ți-ar sufla în ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Editorul meu închide un ochi și-și înclină capul spre mine. Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și gunoiul din sacul de sub chiuvetă. Două sute de miligrame de sare la porție. O sută cincizeci de calorii de grăsimi. Nici eu nu am habar ce caut, dar, ca toată lumea prezentă la fața locului, încerc să descifrez un tipar. Vezi chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat pentru șase mașini și o casă de oaspeți. De asemenea, piscină închisă și sistem de alarmă antiefracție și împotriva incendiului. Walker Ridge Drive este genul de cartier în care gunoiul se ridică de cinci ori pe sptămână. Aici locuiesc genul de oameni care știu să aprecieze cum se cuvine amenințarea unui proces serios și, când bați la ușă și te prezinți, zâmbesc și-ți dau dreptate. Vila Gartoller este splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe noi? zice. Habar n-am. Probabil că vreo carte veche care încă mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin cine știe ce pivniță. — Nu în casa lui Frankie, zice Helen Hoover Boyle. I-am cumpărat întreaga proprietate. Gunoiul din bucătărie încă mai era sub chiuvetă, lenjeria lui era împăturită în sertarele de la șifonier și așa mai departe. Nu era acolo. Și - nu pot să n-o întreb - tot ea l-a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar sub ochi. Cicatricele erau stacojii, iar tânărul a băgat mâna în sacul de gunoi unde era câinele mort și le-a zis muncitorilor că nu e mort. Și muncitorii au râs. Au aruncat lopata în camion. Și din sac s-a auzit un scheunat. Un lătrat. În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tip, Helen. Zice că-i curge sânge din duș. Ținând în continuare ceaslovul în geam, Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au intrat în mâncarea asta, și totul o să fie aruncat la gunoi. Tot ce-au dat acele vaci și acei viței nefericiți o să ajungă în tomberoane. Înștiințarea de la proprietar zice că zugrăveala albă de pe tavan e doar un prim strat, de amorsă. Zică că, atunci când nu o să mai curgă sânge de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea pe reverul verde. Ceaslovul e deschis lângă dicționarul ebraic. Și Helen clipește o dată, de două ori, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pătrat. Să ne imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar și iar, până când viața ar ajunge doar o telenovelă obosită. Până ce-am ajunge să privim cum alții se nasc și mor cu aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem nemuritori, îi zic lui Helen. Am puterea asta, zice, deschizându-și poșeta și scoțând o foaie de hârtie împăturită, pe care o scutură ca s-o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]