2,290 matches
-
de sub teroarea propriului spirit. Ce-a fost aceasta? Ce s-a Întâmplat aici? Unde au dispărut acele idei palpabile ca niște pajiști răcoroase În care dansau fauni lascivi și nimfe suave? Parcă totul nu a fost decât un vis, o halucinație dată de impactul prea incandescent cu ideile călinesciene. Când profesorul iese pe ușa amfiteatrului, pare Îndepărtat și nepământesc. Este doar un duh, un eon Întruchipat Întâmplător spre a ne vorbi despre Eminescu. Un alterego al acestuia sau al nostru? (marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă trezesc de-a binelea și să îmi cobor picioarele din pat pe bucata de mochetă uzată, gândul căpătase trăsăturile unui vis interesant, vag amuzant. Mă gândeam ușurat la viziunea pe care o avusesem ca fiind un soi de halucinație delicată, cel mai probabil provocată de oboseala și plictiseala din cadrul cazului pe care îl apărasem. Ușurarea mea nu dură mult. Când picioarele mi-au ajuns jos, am tresărit instinctiv și le-am privit, conștient într-o clipă că era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Închis ochii pierzîndu-și pentru cîteva secunde puterea. Jim Îi zîmbi japonezului, dorind să-i poată spune că lumina era o prevestire a morții lui, imaginea micului său suflet care se alătura sufletului mai mare al lumii muribunde. Aceste jocuri și halucinații continuară pînă după-amiază tîrziu, cînd un raid aerian la Hongkew lumină din nou stadionul. Jim zăcea Între vis și veghe, simțind cum pămîntul saltă sub spinarea lui ca ringul de dans de la country club-ul din Shanghai. Izbucnirile luminoase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-și mâna la frunte, pentru că trebuie să recunosc că, pentru o clipă, mi s-a părut că Doamna cu Coasa venise după noi. Îți vine să crezi? Nu-ți face griji, Îi zise ea, frica și vinovăția Îți pot provoca halucinații. —Probabil. Apoi dintr-odată se auzi un sunet ascuțit. Ruby dădu un țipăt scurt, dar puternic: — Doamne, ce-a fost asta? Sam Începu să râdă din nou. —Hei, Ruby, calm, calm. E doar telefonul meu... Deci nu erai speriată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în fiecare săptămână, timp de luni de zile, stăteai într-un șir de fete de 15 ani, tăind numere de pe listă, opt, nouă, zece, unsprezece, fără să știi dacă în acea zi numerele pare sau impare desemnau morții? Suferi de halucinații? Sigur, asta nu are legătură cu faptul că ai fost forțat să asiști la împușcarea tatălui tău, a mamei tale, a fratelui mai mare și a celor trei surori. Nu pot să o fac, am spus. E prea periculos. Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cea mai înaltă, zugrăvește în fresca universală a balamucului sufletesc, la care fiecare adăugăm smângăleala fierbinte a sângelui nostru, o figură sau un interval. Tudor Arghezi * * * Romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale. F. Aderca * * * Este o claritate de halucinație, o senzație de vis cu ochii deschiși, în unele pagini din Bagaj... Obsesia erotică alcătuiește, poate cele mai puternice momente ale acestui coșmar, iar episodul dintre Hilda și pictorul Egon ar trebui citat în întregime. ...Pe d. H. Bonciu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lumea asta adevăruri mult prea grave ca să le poți înjosi transformîndu-le în surse de inspirație. Cuvintele le-ar coborî. Ar deveni impotente ca dragostea după care plîngi tu.” V. tînăr realizez că prezența păsării pe care o văd e o halucinație în toată regula. Nu-i mărturisesc asta prietenului meu ca să nu mă sedeze. Încerc să mă obișnuiesc cu ea așa cum stă acolo, într-un ungher, imensă, mișcîndu-și numai gușa în semn că respiră. „-Bine, bine,”-îi spun-“n-ai să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la margine de deșert, așteptînd tumefiați de căldură ploaia. Sperînd că, totuși, dintr-un sărut mort s-a născut întîia pasăre. Dar pasărea a fost tot timpul cu mine. O văd și știu că tînărul se înșeală. Că nu e halucinație. Ochiul ei de șarpe, privindu-l trist, crește încet dar sigur, apropiindu-se de el, dorind parcă să-l strivească de pereți sau să-l absoarbă în galbenul său fără expresie. „-M-am întrebat dacă e bine să gîndim moartea”-continuă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în lacrimi. Din mine începe un infinit de pustiuri dragostea mea, precum dragostea uitată în pocaluri albe de liniște. Dragostea mea ștearsă de prezența tandră a unui sidef auriu de sentimente arzânde în ficțiuni nedeslușite de cuvinte, nedeslușite de toată halucinația ce mă devoră în așteptări și însângerări de visuri. Șterg precum Bacovia plumbul durerii încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de lângă pat și i-am vârât lumina în ochi ca la Gestapo. Trezește-te! Anna a deschis ochii și a început să se holbeze la mine. —Claire? a croncănit ea neîncrezătoare. Părea chiar speriată, de parcă ar fi crezut că are halucinații. Și cum aici vorbim de Anna, chestia era perfect posibilă. Mă refer la Anna având halucinații. Annei îi erau dragi substanțele care-ți modifică stările de spirit, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Biata fată. Din câte știa ea, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
regularitate), când un tânăr cu aspect de gorilă, cu un ciocan în mână, a intrat în cameră în pas de plimbare. Reacția mea inițială a fost că am stat prea mult timp închisă în casă și am început să am halucinații. Apoi mama a dat buzna în cameră agitată și cu respirația tăiată. S-a dovedit că tânărul venise să monteze un interfon pentru copil între dormitorul meu și sufragerie. Mama îl supraveghease ca un uliu în sufragerie, dar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel, ralentiurile, supraimprimările, deplasările interioare ale personajelor, contrapunctul, simfonismul, minimalismul, imaginile șoc, efectele surpriză, fracturile stilistice, spațiale, cominutive sau simple, visele, incursiunile psihologice, tușele de deriziune, abstract sau absurd, picturalizarea ori simplificarea spațiului, axele subconștientului, halucinațiile, modificările temporale, contururile nete sau difuze, rupturile de formă, rupturile de fond, rupturile de atmosferă, costum, echilibru, profunzimea cîmpului, planul secund, jocul secund, conversația directă alături de cea imaginară, Întrepătrunse sau distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce zici? Ți-a băgat În cap absurditățile alea, nu-i așa? De-aia ești atît de nepăsător? Își trase respirația și Închise ochii. Nu există bombe. Bombele nu sînt reale. Nu e război. Bombardarea Portsmouth-ului, Pisei, Kölnului - au fost halucinații În masă. Oamenii nu au murit, s-au Înșelat puțin, crezînd că au murit, se poate Întîmpla oricui. Nu-i război... Deschise ochii. În noapte se reinstală tăcerea. — Oare a mers trucul? șopti el. Apoi zvîcni pentru că se auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu-i așa, mai ales pentru un tip care doarme din picioare? Ar trebui să mă auzi cînd sînt puțin odihnit. Îți jur, sînt ucigător. Își mușcă buza și expresia aceea de ușoară perplexitate Îi traversă fața. Nu ești o halucinație de-a mea, nu-i așa? — După cîte-mi dau seama, nu, zise ea scuturînd capul. — Ei, așa zici tu. Toate halucinațiile sînt istețe. După cîte știu eu, s-ar putea să mă aflu pe o bancă În gara Swindon, dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îți jur, sînt ucigător. Își mușcă buza și expresia aceea de ușoară perplexitate Îi traversă fața. Nu ești o halucinație de-a mea, nu-i așa? — După cîte-mi dau seama, nu, zise ea scuturînd capul. — Ei, așa zici tu. Toate halucinațiile sînt istețe. După cîte știu eu, s-ar putea să mă aflu pe o bancă În gara Swindon, dormind buștean. Am nevoie de un șoc. Să-mi cadă o cheie pe sub guler, sau... am găsit. Se Întoarse și stinse țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-și aprinse iar o țigară. Clara îi urmă exemplul și se lăsă și ea pe spate, să o vadă mai de la distanță pe Ionela, ca să nu mai aibă halucinații. Mi-aduc aminte că eu mă dusesem acolo cu un tip, Sorin îl chema, de care eram destul de îndrăgostită, iar Codrin era cu o tipă, Ruxandra, și la un moment dat, pe când noi patru ne retrăsesem să jucăm whist și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de ani, călare pe bicicletă, mahmur și chinuit de teamă, va fi mereu tentat să tragă concluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin zicea că Întâlnise chiar semne ale unei halucinații colective, fiindcă de câteva ori Îi surprinsese râzând sau țipând În același timp, dându-și coate și șoptindu-și unii altora: Ai văzut, mă, ai văzut ce i-a tras-o? * Ne simțiserăm bine alături de năpăstuiții soartei. Jucaserăm teatru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a somnului. Ațipește, fără alt așternut decât o manta ghemuită sub cap. Ca prin ceață i se pare că aude ceva, un glas omenesc. Cine poate fi atât de nebun încât să înfrunte un așa uragan de zăpadă și gheață?". Halucinație, mai mult ca sigur. Dar nu visează. O voce distorsionată de vânt îl strigă pe nume. Locotenent Rădulescu!.....Locotenent Rădulescu!.... Cu atenția încordată, se răsucește încet pe o coastă apoi se ridică în picioare. Ceilalți soldați dorm mai departe, încolăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pun mâna pe femeie. Soțul se urcase într-un copac și urlase. De ce ai făcut acest lucru? l-am intrebat pe acest alter ego cu uimire. Nu știu, mi-a răspuns. Trebuie să știi, am reluat. N-a fost o halucinație, a fost real. Ai fost violent! Și atunci s-a lăsat o tăcere și am gândit împreună: așa este, ai făcut-o și să nu ne mai gândim la asta! Ai fost împins de ei amândoi, întîi de el, prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zorii câtva timp când scoase tot de-acolo de sub ultimul sertar pantofi, cismulițe (astfel le numii în mintea mea, cismulițe, nu cisme...). Mișcarea aceasta îndelungată a gesturilor ei, pauzele, aplecările, alegerea veștmintelor pe un înțeles inexplicabil îmi dădură parcă o halucinație. Vedeam ce se întîmplă, dar înțelesul nu se ivea. O anumită mișcare, chiar cu înțeles și nu atât de variată, dar înscriindu-se unui unic sens monoton, privită îndelung, poate deveni halucinatorie. "Poate vrea să le dea la curățat", gândii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
minele de plumb de la Baia-Sprie. Mai bine a fost acolo decât cele trei luni petrecute în beciurile Securității, unde am fost torturat aproape tot timpul, nu fizic, ci prin agresiune și violență asupra intimității simțirii și gândirii mele firești, până la halucinație, să spun ce era cu ordinele acelea, ce fel de ordine așteaptă acel Iustin să-i dau eu de-aici din țară? Eram smuls din somn în miez de noapte, dus într-un birou unde un ofițer, totdeauna altul, începea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
una la fund, chiar scoasă de-a binelea din sărite. Fetița și băiatul o ștergeau chicotind... VII Erau excedați de dragostea copiilor în timp ce eu trebuia să îndur în fiecare seară arsura unui gând care mă făcea să-mi imaginez până la halucinație o scenă ale cărei detalii îmi alungau somnul și îmi făceau sufletul prizonier fără scăpare: Silvia mea stătea la masă cu un străin și trebuia să vadă apoi cum e dusă la culcare și mama ei se retrăgea în dormitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curioase perplexități... "înțelegeți?", zicea revenindu-și, și vocea îmi părea că vine tot din lumea nedefinitului, era aproape și totuși departe, mi se adresa, și totuși nu simțeam impulsul natural de a-i răspunde, având în mod bizar senzația unei halucinații auditive... Mă uitam pe geam, ea continua cu explicațiile, reveneam, iscăleam documentele, hârtiile foșneau, stiloul scârțâia... Apoi liniște... apoi în această liniște începea să toace zgomotul rece, abstract, al mașinii de calculat... "Dumneavoastră, zisei, mi-ați pus pe birou o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fructe maronii vor pica rostogolindu-se cu un pocnet pe largile trotuare... cădere și în aceeași clipă desghiocare, eliberare pentru o nouă viață, vin nou ciclu... Monotoni, nesiguri, parcă fără convingere, pașii ei se îndepărtau tot mai mult... Aveam o halucinație? Cineva parcă reînvia în această siluetă ezitantă, într-o scenă trăită demult... De cine mai mă despărțisem astfel?... Cine îmi mai vorbise cu un astfel de stins regret?... Trandafirii tăi, cântă o voce în mine (a cui era?) s-au
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]