1,830 matches
-
vorbim. Cel mai important lucru e să vorbim. Să vorbim despre orice. (Matei Vișniec, Ultimul Godot) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: himeră și să vorbim. 2. Explică rolul punctelor de suspensie în enunțul O, am iubit o himeră... 3. Construiește un enunț incluzând o locuțiune/expresie care să conțină substantivul lume. 4. Precizează două mărci ale adresării directe, ilustrândule cu câte un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: himeră și să vorbim. 2. Explică rolul punctelor de suspensie în enunțul O, am iubit o himeră... 3. Construiește un enunț incluzând o locuțiune/expresie care să conțină substantivul lume. 4. Precizează două mărci ale adresării directe, ilustrândule cu câte un cuvânt/o sintagmă din text. 5. Prezintă semnificația unei figuri de stil din primele patru replici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
contemporană ni se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm, să dialogăm 2. În replica selectată, punctele de suspensie au rolul de a reliefa discursul aluziv, mar când implicarea afectivă a personajului. În contextul discursului scenic, marchează gra fic un element paraverbal, pauza expresivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pe lume în timpul războiului./ Nu voia să renunțe, pentru nimic în lume. 4. mărci ale adresării directe: pronume personale, persoana a IIa (Tu nu vezi...); verbe la persoana a doua (Nu vezi?); verbe la modul imperativ - Taci. 5. Prin metafora himerei se sugerează ideea că teatrul este ficțiune cu un asemenea impact asupra spectatorului, încât numai când totul ia sfârșit spectatorul conștien ti zează caracterul iluzoriu al „realității“ scenice. 6. În scena citată, caracterizarea indirectă vizează numele eroilor (dramaturgul Samuel Beckett
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
studenților săi englezi de până atunci. Abia după ce Russell i-a spus că poate să renunțe liniștit la studiile sale tehnice a început Wittgenstein să creadă că visul unei activități creatoare în sfera gândirii pure nu este pentru el o himeră. A simțit că viața lui capătă pentru prima dată cu adevărat o țintă și un sens. Încrederea i-a fost întărită de discuțiile pe care le avea aproape zilnic cu Russell. Acesta era tot mai convins că dintre toți oamenii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fior inanalizabil. III Poate că rolul ultim al poeziei, indiferent de epocă, e unul de ordin metafizic, transcognitiv; excedat de conștiința solitudinii, bântuit de sentimentul finitudinii inevitabile, scindat și anxios, întrebându-se pentru ce? ori până când?, individul se încălzește cu himere, dându-și iluzia atingerii nevăzutului și întrezărind, dincolo de iubire, de tragic și moarte, limanuri consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
culoare și referințe muzicale, pădurea, marea, noaptea, orologiul, timpul intră într-o țesătură de sugestii rotitoare. Cutare odă crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale adânci"; cadența unui dans "preschimbă brusc în flăcări și gaz / pojghița dulce-a formelor, subțiri". În momente de "tăcere" activă, privirea unui Doinaș împovărat de neliniștile veacului, emană melancolie: "Eu și vechii greci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale cosmogoniilor clasice (nominalizate întâi de Empedocle), în special Apa și Focul, se confruntă cu Vrajba și Destinul. Pentru a sugera o atmosferă mitologică, se vorbește de "prezența invizibilă a Moirei", de Styx, de Septentrion, de "blânda Iris", de "sfincși, himere, hidre". Sunt convocați gânditori și învățați, între care Platon, Parmenide, Herodot; nu lipsesc Minciuna și Adevărul, acestea personificate în modul celor vechi; ne solicită constelații și legende (Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în modul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noninteligibilul existențial curent: duhul "căii ferate duce la nebunie..." Poezia aproximează răspunsuri acolo unde metafizica tace. "INEXPRIMABILUL: îl / lipim la loc, unu / doi, trei, și / ... o voce din public: să îl trimitem să cumpere chibrituri... (fluierături din strada / principală, în spatele / himerei / lui roșii". Viziuni multiobiectuale, nu ușor de urmărit, erotisme abătute din drum, trimiteri de gen labirintic, asocieri paradoxale de tip suprarealist comportă răsuciri de dicteu automat: Nu gândim îndeajuns: dărăpănați, cu mâinile la spate, cu buzele făcute o rană de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu pași mărunți, se infiripă o filozofie subiectivă, un fantastic al relațiilor obscure; imersiunea în mysterium reclamă un ceremonial textualizant, nu o dată grotesc, deliberat ilogic. Un murmur difuz,subtextual, se proiectează în fantastic. Câte o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat despre Ochiul Orb), arătări apocaliptice terorizează "întregul oraș". Situații similare (în Hagiografii pentru ochiul Orb) se constituie în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Seneca este preluată de mulți ca o încercare ieftină de justificare a erorilor. Dar există greșeli și greșeli. Una este să greșești drumul spre casă, când te întorci afumat de la cârciumă și alta e să-ți clădești afacerea pe himere. După cum nu e totuna dacă ai greșit o dată, din neștiință, cu a persevera în greșeală, cu bună știință. Urmări grave pot avea greșelile săvârșite în conservarea sănătății, în afaceri și în educația copiilor. Asupra acestora din urmă vom zăbovi. Cea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
va sfârși prin a se lipsi de cursa fără sfârșit spre satisfacțiile consumatorii. Cu siguranță, clipa aceea încă n-a venit, și va trebui să treacă multă vreme până când frenezia consumeristă va apărea în ochii tuturor drept ceea ce este: o himeră. Totuși, acest moment va sosi în mod inevitabil. Așa cum opțiunea consumeristă este o invenție istorică datată, nici viitorul ei nu va fi etern. După ipoteza avansată aici, o asemenea răsturnare trebuie așteptată, în mod paradoxal, nu atât de la o revoluție
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vor vorbi, Banquo va continua să aibă îndoieli în privința „naturii” lor: Pe sfântul adevăr: sunteți năluci Sau tocmai ce păreți a fi?1 Sunt ele cu adevărat ceea ce par a fi? Aparența lor e reală sau nu sunt decât niște himere, niște fantasme? Are ye fantastical or that indeed Which out wardly ye show? Astfel, întâlnirea cu vrăjitoarele, ca și întâlnirea cu fantoma, suscită aceleași întrebări pe care le naște întâlnirea cu o alteritate al cărei statut e incert, una plasată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vreo nălucire, de a nu fi o jucărie în mâna unor zei ce se amuză pe seama lui. El oscilează între îndoială și credință, nu știe dacă are în față un trup real sau un duh, o ființă reală sau o himeră, o creatură vie sau ceva inanimat. Oare Marina e făcută din carne și din sânge, are un „puls” de om adevărat sau e doar un spirit (fairy)? Și oare chiar se mișcă (motion as well)? Revelarea unor detalii legate de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dream), o feerie (fancy) și în care starea de ebrietate, prin asemănarea ei cu moartea, deschide perspectiva unei alterități ce va răsturna total identitățile: Sly va „ajunge” lord, iar lordul - slujitorul lui. O experiență a transformării veritabilei identități într-o himeră, în viziune delirantă și, finalmente, în nebunie: Sly este tot mai convins că a fost multă vreme bolnav, posedat de un duh rău, și că abia acum s-a însănătoșit. În acest joc parodic, descrierea vertijului identitar se face în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Lucrețiu asasinează ficțiunile, condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă, construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ, ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? Nicidecum o pedeapsă trimisă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
campion; capabil; cînd; cîștigător; codul muncii; copil; coroniță; cucerire; culme; cunoștințe; datorie; dă; definiția vieții; determinare; diamant; diavol; dorință; e ba; EBA; efemer; enorm; esențial; eșecuri; examene; exces; experiment; la facultate; faima; fain; felicitare; fericit; formă; Fuck Yes; furt; ghinion; himeră; ideal; idee; impozit; individual; insucces, eșec; iubire; izbuti; îmbunătățire; înălțător; încredere în sine; îndeplinire; întîmplător; întotdeauna; învățătură; la învățătură; a învinge; laude; liceu; loc; lovitură; lumină; luptă; mătușă; mențiune; merci; meritat; meserie; al meu; Mihaela; mișcare; mîine; mîini strînse; multă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fără ca ele să fie. La Descartes, această idee apare pentru prima oară În Meditații metafizice. Ea continuă ipoteza visului, a unei reverii În care omul este, sau ar putea fi, cufundat cu totul În iluzie, trăind Într-o lume de himere, construită anume pentru simțurile lui, dar numai pentru atât, de către un „geniu rău”. „Voi presupune, așadar, că nu Dumnezeu cel foarte bun, izvor al adevărului, ci un anumit geniu rău, dar acesta deosebit de puternic și iscusit, și-a dat Întreaga
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
foarte clar, nu trebuie să considerăm că este de mărimea pe care o vedem;, putem foarte bine să ne imaginăm distinct un cap de leu pe un corp de capră, fără ca, din aceasta, să conchidem că În lume ar exista himere: pentru că rațiunea nu ne spune că ceea ce vedem sau ne imaginăm astfel este adevărat. Însă ea ne spune că toate ideile sau noțiunile trebuie să aibă un fundament de adevăr. Căci n-ar fi posibil ca Dumnezeu, ființă cu totul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
forma sau imaginea lucrului corporal. Or, știu deja cu certitudine că sunt și că În ansamblu se poate Întâmpla ca toate aceste imagini, și În general toate lucrurile care se raportează la natura corpului, să nu fie decât vise sau himere. Prin urmare, văd deslușit că voi avea tot atât de puțină dreptate spunând: Îmi voi Îmboldi imaginația pentru a cunoaște Într-un mod mai distinct cine sunt ca atunci când voi zice: acum sunt treaz și zăresc ceva real și adevărat, dar, fiindcă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În consecință, nu obișnuim s-o numim afect, ci acțiune. ART. 20. Despre fantazări și alte idei formate de suflet Când sufletul nostru se străduiește să imagineze ceva ce nu există, cum ar fi imaginea unui palat fermecat sau o himeră, ca și atunci când se silește să ia În considerare ceva ce este doar inteligibil și nicidecum imaginabil, de exemplu, atunci când ia seama la propria natură, percepțiile pe care le are de la aceste lucruri depind În principal de voința care Îl
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
renumele”, Cioran comentează: „Pasiune dezgustătoare și totuși de înțeles, ba chiar inevitabilă” (I, 150). Mai mult: „Dacă tu însuți ai dorit aceeași glorie, te deranjează să-i vezi pe ceilalți că aspiră la ea și că se zbuciumă pentru o himeră. Eliberându-te de ea, pierzi o sursă sigură de suferință. Dar nu poți avea chiar totul” (idem). Mai degrabă ironie decât scepticism în constatarea din urmă. Cum ai putea să ai deopotrivă și suferința, pe care o cauți, ba chiar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui Gorki: "Sînt oameni care putrezesc și oameni care ard". Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]