1,377 matches
-
sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii la fetușii de șobolan ( creșterea formării de caverne la nivel renal
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii al fătului de șobolan ( formarea frecventă de cavități la nivelul pelvisului
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii al fătului de șobolan ( formarea frecventă de cavități la nivelul pelvisului
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
în monoterapie a uneia din cele două substanțe active și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr-
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
sunt nefrită interstițială , distensie tubulară , bazofilie tubulară , creșterea concentrațiilor plasmatice ale ureei și creatininei ) la șobolan și la maimuța Macaccus ; acestea sunt considerate secundare efectelor hipotensive ale medicamentului , care duc la scăderea perfuziei renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuțe Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nici o relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice tranzitorii al fătului de șobolan ( formarea frecventă de cavități la nivelul pelvisului
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
monoterapie ( expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5-
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
monoterapie ( expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5-
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
monoterapie ( expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5-
Ro_218 () [Corola-website/Science/290977_a_292306]
-
de stiripentol în capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 9 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
formula de stiripentol în capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
între formula de stiripentol capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
între formula de stiripentol capsule și cea a prafului pentru suspensie orală la plic . 5. 3 Date preclinice de siguranță Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
monoterapie ( expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5-
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
monoterapie ( expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5-
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
monoterapie ( expunere la 8, 5- 11, 0 ori doza clinică pentru valsartan 160 mg ) . S- a constatat o creștere a incidenței și o agravare a bazofiliei // hialinizării tubulare renale , a dilatării și desprinderii , precum și a inflamării limfocitare interstițiale și a hipertrofiei arteriolare mediale , la expuneri de 8- 13 ( valsartan ) și 7- 8 ( amlodipină ) ori dozele clinice pentru valsartan 160 mg și amlodipină 10 mg . S- au observat modificări similare și la grupul tratat cu valsartan în monoterapie ( expunere la 8, 5-
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
ingredient al acestui medicament . Este interzisă utilizarea Fertavid la pacienții cu tumori ale ovarului , sânului , uterului , testiculului , glandei pituitare sau hipotalamusului . Este interzisă utilizarea sa la bărbații cu insuficiență testiculară . La femei , este interzisă utilizarea medicamentului în cazul insuficienței ovariene , hipertrofiei ovariene sau prezenței chisturilor ovariene care nu au legătură cu boala ovarelor polichistice , sau hemoragiei vaginale . Pentru lista completă de restricții , a se consulta prospectul . De ce a fost aprobat Fertavid ? Comitetul pentru produse medicamentoase de uz uman ( CHMP ) a hotărât
Ro_363 () [Corola-website/Science/291122_a_292451]
-
ale parametrilor de biochimie clinică, hematologie sau examen al urinei, care sunt de o îndoielnică sau minimă importantă toxicologica. (c) modificări ale greutăților organelor fără semne de disfuncție a organelor; (d) răspunsuri de adaptare (de ex. migrarea macrofagilor în plămâni, hipertrofia ficatului și inducția enzimatica, răspunsuri hiperplastice la iritanți). Efectele locale asupra pielii produse prin aplicarea dermica repetată a unei substanțe căreia i se potrivește mai bine R38 "iritant pentru piele" sau (e) dacă a fost demonstrat un mecanism de toxicitate
jrc5127as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90295_a_91082]
-
studiile de toxicitate a dozelor repetate , efectuate la șoareci , șobolani și câini , constatările referitoare la atazanavir au fost , în general , limitate la ficat și au inclus creșteri minime până la ușoare ale bilirubinemiei și a concentrațiilor enzimelor hepatice , vacuolizare hepatocelulară și hipertrofie , și , doar la femelele de șoarece , necroză celulară . La șoareci ( masculi ) , șobolani și câini , expunerile sistemice la atazanavir în urma administrării dozelor care se asociază cu modificări hepatice au fost cel puțin egale cu cele observate la om în cazul administrării
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
studiile de toxicitate a dozelor repetate , efectuate la șoareci , șobolani și câini , constatările referitoare la atazanavir au fost , în general , limitate la ficat și au inclus creșteri minime până la ușoare ale bilirubinemiei și a concentrațiilor enzimelor hepatice , vacuolizare hepatocelulară și hipertrofie , și , doar la femelele de șoarece , necroză celulară . La șoareci ( masculi ) , șobolani și câini , expunerile sistemice la atazanavir în urma administrării dozelor care se asociază cu modificări hepatice au fost cel puțin egale cu cele observate la om în cazul administrării
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]