2,457 matches
-
insensibile sunt evocatoare pentru disgenezii gonadice sau orhite, iar volumul testicular normal este de obicei asociat cu anomalii ale ductelor spermatice). Investigațiile de laborator debutează cu spermograma. în cazul unor anomalii severe, se impun investigații hormonale, explorări invazive (deferentografie) sau histologice (biopsia testiculară), în funcție de care se efectuează orientarea terapeutică și care se derulează după algoritmul prezentat în fig. 64. Tulburările spermatogenezei datorate excesului de prolactină se tratează cu bromcriptină. Unele oligospermii cu FSH scăzut se pot trata prin administrare de clomifen
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
cervicale anterioare, scintigrafia cu thallium, technețium și sexta-MIBI) pot uneori localiza glande paratiroide de dimensiuni mari (vezi capitolul Hiperparatiroidismul). De obicei, toate 4 paratiroidele sunt afectate, apărând adenoame multiple sau hiperplazie difuză, deși nu se poate face întotdeauna o diferențiere histologică clară a celor două forme. Tumori pancreatice Tumorile pancreatice endocrine ca parte integrantă a sindromului MEN 1 sunt de obicei tumori multiple de dimensiuni mici, localizate cel mai frecvent în coada pancreasului. Deși la majoritatea pacienților apar secreții hormonale multiple
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
afecțiuni este: 1. localizarea: BC în orice segment al tubului digestiv, RCUH limitată la rect și colon 2. natura modificărilor inflamatorii: RCUH limitată la mucoasă, BC tot peretele intestinal. În 10% din cazuri nu pot fi diferențiate clinic, endoscopic și histologic. Din punct de vedere epidemiologic incidența celor două afecțiuni este în creștere, mai ales în țările dezvoltate europene și America de Nord. Incidența nu pare legată de sex, iar vârsta maximă de debut este între 15-35 de ani. Etiopatogenia nu este clar
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
definită prin numărul scaunelor și asocierea semnelor generale. RCUH poate fi ușoară (≤ 4 scaune/zi), moderată sau severă (peste 8 scaune/zi). Extinderea leziunilor împarte RCUH în: rectită, rectosigmoidită, colită stângă, pancolită. Explorări paraclinice Diagnosticul paraclinic este imagistic și confirmat histologic: 1. colonoscopia este metoda care caracterizează complet leziunile elementare, permite biopsia necesară pentru examen anatomopatologic (Fig. 11, Planșa I). 2. examenul radiologic baritat (irigografia) este necesar pentru evaluarea extinderii leziunilor (Fig. 12). Aspectul este variabil în funcție de forma clinico-evolutivă. Metoda poate
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pot fi localizate în orice segment al tubului digestiv, dar există 3 forme frecvente: BC ileo-colonică, exclusiv colonică (colita Crohn), exclusiv la intestinul subțire (ileonul terminal - ileita Crohn). Microscopic infiltratul inflamator este transmural (afectează întreg peretele intestinal spre deosebire de RCUH). Marca histologică este granulomul de tip sarcoid. Modul de evoluție a leziunilor poate fi: inflamația, strictura (stenoze, obstrucție), penetrarea (fistule prin comunicări anormale între segmentul afectat și organele din jur). Tablou clinic Debutul este insidios și nespecific. Simptomele variază în funcție de localizare și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de diferențiere Boala Crohn RCUH Localizarea leziunii orice segment tub digestiv colon și rect Localizare frecventă ileon terminal colon Interesare perianală frecventă foarte rară Interesare rect rară comună Distribuția leziunii arii parcelare, "pe sărite" continuă Profunzimea leziunii transmural superficială, mucoasă Histologic granulom sarcoid abcese criptice Endoscopic ulcere în "hartă geografică" ulcerații continue Caractere clinice dureri abdominale, diaree fără sânge diaree cu sânge, dureri mai puțin intense Stenoze, fistule frecvente foarte rare Colangita sclerozantă frecvent asociată rară Tratamentul chirurgical nu este curativ
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
infecției cu virusul hepatitic D prin Ag și Ac specifici. De preferat este testarea viremiei, indisponibilă în România. Principii de tratament Singura medicație aprobată pentru hepatita cu virus D este pegIFN α. S-a dovedit că dozele mari mențin ameliorarea histologică după 10 ani. Măsurile generale și adjuvante sunt similare cu cele din hepatita virală B. HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS C Definiție, date generale Hepatita cronică cu virus C (HVC) este o afecțiune necroinflamatorie a ficatului cauzată de infecția persistentă cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Prednison, Prednisolon) și imunosupresoare (Azatioprina). În caz de evoluție spre ciroză decompensată este indicat transplantul hepatic. Inițierea tratamentului se face după criterii stricte biochimice (transaminaze x 10 ori valoarea normală sau x 5 ori dacă se asociază creșterea gamaglobulinelor) și histologice. Regimul terapeutic are două etape: atac (doză mare care se scade apoi progresiv) și întreținere. Durata tratamentului este în funcție de răspunsul fiecărui pacient și de apariția efectelor adverse. Majoritatea pacienților necesită cel puțin 1,5-2 ani de tratament. În caz de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și întreținere. Durata tratamentului este în funcție de răspunsul fiecărui pacient și de apariția efectelor adverse. Majoritatea pacienților necesită cel puțin 1,5-2 ani de tratament. În caz de remisiune terapia se oprește la 1 an după normalizarea transaminazelor (optimă este remisiunea histologică). Dacă răspunsul este incomplet tratamentul are durată indefinită. Măsurile generale cuprind dietă hipercalorică, reducerea aportului de sare și hidrocarbonate pe durata administrării corticoterapiei. În caz de ciroză se recomandă restricție de sare și suplimentarea aportului de proteine. CIROZA HEPATICĂ Definiție
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sunt variate: exsudația, proliferarea, necroza fibrinoidă, alterarea membranei bazale, fibroza, scleroza, hialinoza, incluziuni celulare, infiltrate cu celule inflamatorii, depozite imune etc. Leziunile pot afecta unele structuri ale glomerulului - leziuni segmentare sau afectează întreg glomerulul - leziuni globale. Din punct de vedere histologic NG se pot clasifica astfel: 1. NG cu leziuni proliferative numite glomerulonefrite (GN). Proliferarea poate avea diverse localizări în relație cu etiologia. 2. NG cu leziuni neproliferative pentru care se utilizează termenul generic de glomerulopatii. În acest caz, leziunile includ
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
astfel: 1. NG cu leziuni proliferative numite glomerulonefrite (GN). Proliferarea poate avea diverse localizări în relație cu etiologia. 2. NG cu leziuni neproliferative pentru care se utilizează termenul generic de glomerulopatii. În acest caz, leziunile includ alte categorii de modificări histologice decât proliferarea. Consecințele leziunilor glomerulare sunt:alterarea permeabilității capilare care permite trecerea de proteine și elemente figurate ale sângelui. În consecință apar proteinurie, hematurie, leucociturie, cilindrurie. - reducerea suprafeței de filtrare glomerulară cu scăderea ratei de filtrare glomerulară (scade clearance-ul de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
24 ore) și se însoțește de cilindrurie. Pentru diagnostic este importantă determinarea cantitativă și aprecierea selectivității. Cu cât leziunile sunt mai severe cu atât selectivitatea este mai redusă. Retenția azotată are ca și corespondent clinic insuficiența renală, frecvent IRA. 3. histologic: proliferare celulară și infiltrat inflamator. Sindromul nefritic rapid progresiv este caracterizat prin: - manifestările unui sindrom nefritic acut dar cu evoluție rapidă spre insuficiență renală. În absența tratamentului evoluția este ireversibilă spre IRC terminală și deces. - histologic: proliferare intensă extracapilară cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
renală, frecvent IRA. 3. histologic: proliferare celulară și infiltrat inflamator. Sindromul nefritic rapid progresiv este caracterizat prin: - manifestările unui sindrom nefritic acut dar cu evoluție rapidă spre insuficiență renală. În absența tratamentului evoluția este ireversibilă spre IRC terminală și deces. - histologic: proliferare intensă extracapilară cu apariția tipică de crescents (semilune epiteliale) în spațiul urinar. Sindromul nefrotic (SN) este caracterizat prin:proteinurie de tip nefrotic, adică > 3,5 g/zi (constituită în principal din albumină)hipoproteinemie < 6 g% (consecința pierderii urinare de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
este controversat. Sunt recomandați IECA și sartanii, corticoterapie dacă există proteinurie, imunosupresoare în caz de evoluție ca GN rapid progresivă. Transplantul renal este grevat de posibilitatea de recidive frecvente și pierderea grefonului. II. GN SUBACUTE (RAPID PROGRESIVE) Definiție GN caracterizate histologic prin proliferare extracapilară, cu formare de semilune epiteliale, iar clinic prin evoluție rapidă spre IRC terminală. Etiologie GN rapid progresive pot fi primitive (idiopatice) și secundare. Etiologia este diversă: infecțioasă, autoimună (vasculite și colagenoze), neoplazii viscerale (plămân, vezică urinară, prostată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
preferinței la levamisol, ciclofosfamidă, ciclosporină. 2. GLOMERULOSCLEROZA FOCALĂ ȘI SEGMENTARĂ Include NG în care sunt afectați numai o parte din glomeruli (focală) și numai o poțiune limitată a acestora (segmentară). Are incidență în creștere. În funcție de mecanismul de producere și leziunea histologică (Fig. 45, Planșa II), etiologia este diversă. Din punct de vedere clinic, numai anumite forme evoluează frecvent cu SN impur. Nu există teste specifice pentru diagnostic. Doar etiologia și PBR pot orienta diagnosticul final. Evoluția este variabilă, de la remisiune la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de vedere etiologic predomină cele primitive, formele secundare sunt frecvent postinfecțioase, în colagenoze și vasculite, diabet zaharat, amiloidoză, prin afectare toxică (medicamentoasă). Reprezintă cea mai frecventă cauză de BCR terminală în Europa. Anatomopatologic NG cronice pot îmbrăca oricare din tipurile histologice de NG neproliferativă. Tabolul clinic corespunde unuia din următoarele sindroame: nefritic cronic, nefrotic sau anomalii urinare asimptomatice (hematurie și/sau proteinurie). NEFROPATIA DIABETICĂ Definiție, epidemiologie Reprezintă afectarea glomerulară cronică și progresivă, frecvent întâlnită în evoluția diabetului zaharat (DZ). Este prima
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Polyoma virus, Epstein-Bar)droguri: prototipul este nefropatia prin abuz de analgezice, expunerea la litiu, ierburi chinezești, metale grele, chimioterapie etcmetabolice, afecțiuni hematologice, boli imune, genetice (vezi NTI acute) - nefropatia de reflux - neclasificate: nefropatia endemică balcanică, nefrita de iradiere. Morfopatologie Caracteristicile histologice sunt: inflamație cronică, atrofie tubulară, fibroză interstițială (Fig. 50, Planșa II). În evoluție poate apărea afectare glomerulară. Consecințe fiziopatologice Anomaliile structurale determină consecințe funcționale în relație cu segmentul de tub afectat predominant. De exemplu afectarea tubului distal determină acidoză și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Se adaugă: - A = absența semnelor generale - B = prezența a cel puțin unuia din semnele generale (febră, scădere ponderală, transpirații profuze nocturne). 2. Paraclinic a. diagnosticul de existență a bolii prin biopsie ganglionară cu examen anatomopatologic și imuno-histochimie. Există 5 tipuri histologice (Fig. 95, Planșa III) împărțite în: - grupul 1: tipul cu predominanță limfocitară nodulară - grupul 2: forma clasică care cuprinde patru tipuri (cu scleroză nodulară, cu celularitate mixtă, cu depleție limfocitară, cu predominanță limfocitară). Forma clasică se caracterizează prin existența unei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
certitudine sunt anatomo-patologic din biopsie osteo-medulară și imunofenotipare pentru precizarea exactă a tipului de limfom. Stadializare și clasificare Stadializarea este similară cu boala Hodgkin. Clasificarea internațională (REAL) stabilește 3 mari categorii de limfoame. Fiecare categorie are subtipuri specifice în funcție de aspectul histologic și imunohistochimic. În funcție de clona de celule limfoide care proliferează, LMNH este cu celule B (cel mai frecvent) și T. Tipurile de limfom sunt: - cu grad redus de malignitate: ex. LMNH limfocitic cu celule mici, leucemia cu celule păroase, boala Waldenström
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
În lichidul de puncție se pot pune în evidență celulele lupice, iar biopsia locală evidențiază corpii hematoxilinici. Manifestările renale sunt o regulă a evoluției bolii, deoarece glomerulii sunt prima țintă a depunerii de complexe imune. Manifestările clinice depind de tipul histologic de afectare renală. Proteinuria (variabilă cantitativ) este semnul comun de nefrită lupică, urmată de hematurie și retenție azotată. Tabloul clinic este acela de sindrom nefritic sau nefrotic, dar și de nefropatie tubulo-interstițială. Tipul de afectare renală condiționează evoluția și prognosticul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
estima riscul cardiovascular (Tabelul 22), independent de valoarea IMC. Risc scăzut Risc probabil Risc cert Bărbați < 94 cm 94-101 cm ≥ 102 cm Femei < 80 cm 80-87 cm ≥ 88 cm Tabelul 22. Riscul cardiovascular în funcție de circumferința abdominală și sex 3. Clasificarea histologică, posibil a fi realizată doar prin biopsie, diferențiază obezitatea hiperplazică (definită ca hipercelularitate adipocitară) de cea hipertrofică (definită ca număr de adipocite mic dar cu diametru adipocitar mare) sau mixtă. 4. Clasificarea etiologică este puțin utilizată în practică datorită dificultății
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
tulpinile Cag A - pozitive) ar avea un efect protector împotriva dezvoltării esofagitei și metaplaziei intestinale. Morfopatologie. Macroscopic, la examenul endoscopic, mucoasa esofagiană poate fi normală sau să prezinte modificări diverse: eritem, edem, friabilitate, exudat, eroziuni, ulcer, stenoză sau epiteliu Barrett. Histologic, modificarea esențială este lărgirea zonei bazale care depășește 15% din grosimea epiteliului esofagian. Existența unui infiltrat celular cu polinucleare în lamina propria și epiteliu indică prezența esofagitei ca formă distinctă de modificările induse de reflux. I. Simptomele tipice ale BRGE
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
definiția E.B. a fost restrânsă numai pentru cazurile la care epiteliul columnar este prezent pe o lungime de cel puțin 3 cm deasupra joncțiunii esogastrice. Mai recent s-a convenit că definiția E.B. ar trebui bazată mai degrabă pe criteriul histologic (prezența epiteliului intestinal specializat) decât pe lungimea epiteliului columnar deasupra joncțiunii esogastrice. S-a ajuns astfel să se definească două tipuri de E.B.: 1) E.B.segment lung, corespunzând definiției clasice, în care metaplazia intestinală este prezentă la ≥ 3 cm deasupra
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
I de Agenția Internațională de Luptă Contra Cancerului). Metode de diagnostic. Diagnosticul infecției cu H. pylori se poate stabili prin: 1) teste invazive, care subânțeleg realizarea unei endoscopii cu prelevare de biopsii din antrul gastric, cu efectuarea ulterioară de examene histologice pe frotiu cu colorații diverse, culturi sau testul rapid al ureeazei (Clotest); 2) teste neinvazive: a) testul respirator cu uree marcată cu C13; b) teste serologice în ser, salivă sau scaun. Clasificarea ulcerelor, utilizând criteriul patogenezei, este următoarea: 1) ulcerul
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
stress. 5) ulcerul Cushing apare cu localizare duodenală sau gastrică ca o consecință a creșterii central - mediată a acidității gastrice în: tumori cerebrale, poliomielită, operații pe regiunea centrilor bulbari și pontici. 6) leziuni asimilate cu ulcerul, neîndeplinind definiția endosocopică sau histologică: i) ulcerul Dieulafoy (ulcus simplex) este o leziune superficială situată în porțiunea superioară a stomacului produsă de injurie mecanică sau peptică și care se manifestă majoritar cu hemoragie digestivă superioară prin erodarea unei artere submucoase atipice, malformate; ii) leziunile Mallory-Weiss
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]