1,824 matches
-
sistemul de Încălzire Visul American. Îi plăcea să boteze totul, ea singură născocise numele de Desert Rose, și așa o striga toată lumea. În prima noapte În mansardă, când sistemul de Încălzire se pornise În toiul nopții, se trezise și se holbase În Întuneric, cu inima bătând să-i spargă pieptul și cu mâinile Înghețate. După ce luase o pastilă Împotriva anxietății, se ridicase din pat, se dusese la fereastra mare, franțuzească, asemenea unei uși duble de sticlă, și privise Statuia Libertății, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
face. Visul American s-a rablagit. — Cum adică? Sistemul de Încălzire făcu un zgomot incredibil. — Asta e bestia mea producătoare de căldură. Toate casele de cărămidă au sisteme de Încălzire proaste. Mă trezește noaptea, mă așez pe scaun și mă holbez pe fereastră la Ellis Island chinuindu-mă să adorm la loc. Kitty luă o gură de ceai. Puse ceașca pe o măsuță mică de lemn și observă o cutie de Prozac. O deschise, era aproape goală. — De când iei Prozac? — Aaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate o întâlneam pe Laura. Dar ușa era încuiată și în zadar m-am învârtit o vreme pe-acolo. Revenind, am auzit râsete și glasul Călugărului care, beat și cu mâncărime de limbă, le povestea bătrânilor un vis. — Ce vă holbați la mine? Chiar așa am visat, că trăiam în secolul 9 pe vremea papei Formosus și eram cardinal. Ați priceput? Car-di-nal. Și cum ceilalți nu se puteau abține să nu râdă, Călugărul se rugă pentru ei. — Doamne, iartă-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se cuibărise în fiecare. Moașa însăși părea să fie preocupată, căci evita să mai iasă pe coridoare. Eram dezorientat și m-am gândit că făcusem o imprudență. I-am mărturisit totul lui Dinu, ca să mă sfătuiesc cu el. Dinu a holbat ochii mari. — Cum, ai făcut asta? — Da. — Și pentru ce? Era stăpânit de o agitație neobișnuită. Părea îmbătrânit brusc, obosit, cu ridurile accentuate din pricina panicii. Am avut senzația că în fața mea se găsea alt om. Un necunoscut. Ce însemnam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a nimerit însă într-un geam, făcându-l țăndări și imediat la ferestre au apărut câteva capete. Arhivarul, portarul și Mopsul, întâmplarea a vrut ca ei să fie cei mai curioși și să dea cu ochii de mine. „Ce vă holbați? le-am strigat. Sau poate vreți să vă dau foc, să ardeți ca niște șobolani?” L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clădirii din spatele lui, prima ghețărie a orașului, În prezent un hotel În care fantomele soldaților confederați Își fac deseori apariția. Unii dintre turiști stau chiar În acest hotel și plescăie din limbă a plăcere la auzul dezvăluirilor ghidului. Alții se holbează la Wakefield ca și cum ar fi el Însuși o stafie. Se strecoară pe sub nasul grupului de gură-cască și ajunge repejor la destinație. Ivan Zamyatin, un emigrant rus devenit taximetrist și unul dintre filosofii neștiuți ai Americii, șade la locul său obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
arată către cactușii spectaculoși care se Înalță din deșert, cu brațele În aer: — Par fie că dansează, fie că se roagă. Puștiul Îi privește Îndelung, sperînd să Îi prindă asupra faptului, dar pădurea de cactuși nu face nimic, doar se holbează la el. Pentru prima oară după mult timp, Wakefield simte compasiune pentru toți, o duioșie total lipsită de adresă. Chestia aia cu umanismul, ce ciudată. Proaspăta mireasă Îl Întreabă pe Wakefield ce caută acolo: — SÎnt aici pentru lumină, Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează la el. Anton și-a regăsit voia bună. — Wakefield, prietene, dă Înapoi Încetișor, nu-ți lua ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e pe cale să verse din nou, dar urmează sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Scabroasă, sau Pactul cade, de tot! strigă Wakefield cu voce tare. Nu știe exact ce vrea să spună cu amenințarea asta; poate că se oferă voluntar să moară mai degrabă decît să forțeze la existență o nouă viață. Wakefield se holbează la ecranul computerului, șoptind, aproape rugîndu-se, „te rog, te rog, nu“. Apoi Maggie Îi răspunde prin instant messenger: „Ciudat, mi-a Întîrziat cel puțin șase zile, dar mi-a venit ciclul exact În momentul În care am primit mesajul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Lui Stephanie Leigh, o prietenă plină de afecțiune și generozitate, care mi-a oferit prima scânteie de inspirație pentru această poveste, și fiicei sale Becky, autoarea jocului de cuvinte minunat de ingenios „boala Oldtimers“. Capitolul 1 — La naiba! înjură Francesca, holbându-se la fotografia imensă a fostului ei logodnic și a miresei lui zâmbărețe care ocupa jumătate din prima pagină din Woodbury Express, ziarul rival celui condus de ea. Dedesubt era o descriere dezgustător de amănunțită a fiecărui articol de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Era împreună cu Miriam Wolsey care îi sorbea fiecare cuvânt. — E de la Jack. Uite-l, e tot cu fata aia. Fran, începând să se simtă în egală măsură cherchelită și gripată, dar hotărată să nu lase asta să se vadă, se holbă în direcția în care arăta Stevie. — Zău așa, exclamă Fran pe un ton foarte afectat deodată, care îi stârni zâmbetul lui Stevie, lui Jack ar trebui să-i fie rușine. N-are mai mult de douăzeci și unu de ani și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tomoe, Ōkuma nu mai contenea cu critica la adresa orașului Tokyo și a Japoniei. Disprețul pentru țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că e cu mine. Niște tineri îndrăgostiți care traversau strada au privit în mașină. Ora unsprezece. Endō s-a tras brusc înapoi. — A venit. La fix. Un rânjet de satisfacție i se citea pe fața chinuită de boală. — Nu te holba la el, Umezaki! porunci Endō în șoaptă. Nu închide radioul! Umezaki a făcut ce i s-a spus. Se prefăcea că citește ziarul și ascultă jazz la radio. Endō stătea cu un cot rezemat de geam, căscând și simulând plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
precis ce făceam atunci și În nici un caz nu eram la ciclu. Sigur e vreo greșeală... După o jumătate de oră, sînt acasă, În baie, așezată pe closet, cu o pungă goală de la farmacia Boots zăcînd pe podea, și mă holbez la un test de sarcină care Îmi arată două linii albastru-Închis, foarte vizibile. — Rahat, șoptesc eu Întruna. Ce-o să spună Dan? Un zîmbet Îmi Înflorește treptat pe toată fața, În timp ce mă Încearcă sentimente de frică, fericire și neîncredere. — Însărcinată? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arată două linii albastru-Închis, foarte vizibile. — Rahat, șoptesc eu Întruna. Ce-o să spună Dan? Un zîmbet Îmi Înflorește treptat pe toată fața, În timp ce mă Încearcă sentimente de frică, fericire și neîncredere. — Însărcinată? Ești Însărcinată? Dan se oprește locului și se holbează pur și simplu la mine, iar asta nu prea e reacția la care speram. El avusese o cină de afaceri, iar eu Îmi petrecusem restul serii pe site-uri despre creșterea copiiilor și visînd la momentul În care Dan mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe Finn, recunoaște Charlie Încet, strîmbîndu-se În timp ce rostește cuvintele, știind că ceea ce spune este atît de puțin ortodox Încît e posibil să fie ultima ocazie cînd mai e poftit În casa asta. — Nu! Toată lumea din Încăpere se Întoarce și se holbează la el, cu gura căscată și complet șocată. — Ba da. Știu. A fost oribil și m-am simțit mai rău decît el, dar știa foarte bine că n-are voie să deseneze pe pereți. Cu toate astea, se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pentru că este la volanul unei mașini de teren. Nu ar putea În veci să Înțeleagă cum e să manevrezi un căucior În care se află un copil obosit pe culoarele Înguste ale unui supermarket, Încercînd să eviți oamenii care se holbează la tine și la el dezgustați, care te opresc chiar, să-ți spună ca nu ar trebui să aduci un bebeluș la magazin. În rarele ocazii În care Dan Îl scoate la plimbare pe Tom, duminică dimineață, mulțimea sare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ridică și pleacă din cameră. Am de gînd să-l urmez, să-i dau lui Tom micul dejun, dar mă trezesc iarăși, mai tîrziu, Întind amețită mîna după ceasul de pe noptieră și văd că e 11.16. 11.16? Mă holbez la numere În timp ce creierul meu face eforturi să Își repornească conexiunile (așa se Întîmplă cînd adormi la cinci dimineața). 11.16! Sar din pat și dau fuga afară ca să-i caut pe ceilalți, primul meu gînd fiind la Tom. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În fața faptului Împlinit, moment În care se comportase complet altfel decît crezuse Întotdeauna că o va face, tot astfel stau și eu acum aici, șocată să mă trezesc atrasă de Charlie Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat. Foarte frumos. O, Doamne. Oare am Înnebunit de-a binelea? Îi arunc o privire vinovată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pahar? Se pare că avem amîndouă nevoie de asta. O oră mai tîrziu, timp În care am izbutit să-mi alung toate spaimele, Lisa se apleacă peste masă și-mi șoptește: — În colțul de colo, e un bărbat care se holbează la tine. — Da, cum să nu, rîd eu, căci aproape m-au dat gata cele trei pahare de vodcă tonică și merișor. Dacă e să se holbeze la cineva, tu ești aia. — Nu, serios că nu la mine se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
masă și-mi șoptește: — În colțul de colo, e un bărbat care se holbează la tine. — Da, cum să nu, rîd eu, căci aproape m-au dat gata cele trei pahare de vodcă tonică și merișor. Dacă e să se holbeze la cineva, tu ești aia. — Nu, serios că nu la mine se uită, zice Lisa. Crede-mă, sînt expertă În probleme d-astea. Omul se holbează la tine. — Arată bine? continui eu să rîd, fără să-mi pese cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dat gata cele trei pahare de vodcă tonică și merișor. Dacă e să se holbeze la cineva, tu ești aia. — Nu, serios că nu la mine se uită, zice Lisa. Crede-mă, sînt expertă În probleme d-astea. Omul se holbează la tine. — Arată bine? continui eu să rîd, fără să-mi pese cu adevărat de răspuns. — Se Întîmplă să fie chiar foarte drăguț. Și-mi pare ușor cunoscut. Mă Întreb dacă Îl știu. Dar nu Încape nici o Îndoială că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]