1,445 matches
-
ci ca o succesiune de vârfuri și intrânduri, cauzate de rezistența mai mare sau mai mică pe care diferitele unități o manifestau sub presiunea dușmanului. Cu siguranță, colina era poziția cea mai avansată, pivotul întregului front, și era inevitabil ca hunii să caute cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
partea sa. Mandzuk, nemișcat lângă cai, îl observa în tăcere, impasibil ca întotdeauna. După o așteptare enervantă, veni, însă, și momentul său. O ștafetă a lui Valamir sosi în galop de la Atila, aducând o veste care se răspândi fulgerător printre huni: Theodoric fusese ucis, iar în jurul cadavrului său se stârnise o învălmășeală furibundă, căci vizigoții, care până atunci păreau a fi în superioritate, se adunaseră acum în dispozitiv de apărare și nu aveau de gând să lase rămășițele sale pământești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea. După cum avea obiceiul, nici măcar în ziua aceea regele nu îmbrăcase veșminte somptuoase: sub splendida armură din plăci, fabricată cu siguranță în Orient, Balamber ghici o tunică dalmatica, ă simplă, cu mâneci lungi, dar cu tiv și broderie cu specific hun. înconjurat fiind de mai multe persoane, își dădu seama de prezența lui doar într-un târziu. — Ah! exclamă, măsurându-l cu o privire scurtă, dar pătrunzătoare, acea privire care, după cum bine știau toți cei din neamul hiung-nu, era capabilă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea plecată, ca niște câini bătuți, iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând din cap cu o expresie rănită și umilită. Ici și colo însă se formau mici grupuri pestrițe, în care între huni și goți se încingeau certuri furibunde. Cei mai mulți dintre războinicii ce veneau în tabără erau totuși prea extenuați pentru a se implica în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vină dinspre câmpul de luptă, acum însă, într-un mod mai ordonat. Dinspre câmpie se auzea încă, din când în când, ecoul ciocnirilor îndepărtate ale ariergărzii, iar în perimetrul taberei se făceau, cu eficiență și cu sângele rece pe care hunii și-l regăsiseră, pregătiri pentru înfruntarea altor atacuri. Se înnopta, iar Balamber, care fusese profund mișcat de cuvintele înflăcărate ale lui Atila, se îndepărtă împreună cu Mandzuk pentru a se alătura restului mingan-ului său. O mică siluetă cu părul răvășit îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stâlp al apărării în acel sector de front; în ultima fază a luptei, rănit de mai multe săgeți, în loc să se retragă sub presiunea dușmanilor, se înfipsese cu picioarele desfăcute în primul rând și, rotind prin aer o secure, se opusese hunilor ca un stăvilar în furtună, ca un turn de apărare, ce se prăbușise doar când se aruncaseră asupra lui câte patru, câte cinci, câte zece, poate. Toți cei de pe colina aceea dăduseră tot ce putuseră, cu o incredibilă abnegație. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
i se alătură și Flavius Etius. îi urmau într-un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate a lui Atila: a doua zi după uriașul măcel, hunii și aliații lor erau încă acolo cu toții. Asaltul furibund al goților asupra taberei lor fusese respins cu o furtună de săgeți; Thorismund însuși căzuse de pe cal și, rănit la cap, riscase să fie terminat ori capturat de dușman. încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astfel că reușiseră să-l găsească numai la lumina zilei. îl duseseră pe brațe pe un catafalc, într-un lung și îndurerat cortegiu, care defilase și prin fața liniilor dușmane, intercalând corurile de doliu cu frenetice amenințări de răzbunare, la care hunii răspunseseră cu coruri provocatoare. în sfârșit, în mijlocul câmpiei fusese aprins rugul funerar. Sebastianus, care făcea parte din suita lui Etius, se afla, împreună cu Chilperic, imediat după personalități eminente ca Egidius, Ricimerus și unii nobili goți care îl escortau pe Torrisomndo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scăpare. Va fi de ajuns să-i asediem. îi avem în mână, ai înțeles? Thorismund, ce avea pe frunte rana căpătată cu o zi înainte, îl privi ironic: — în mână, zici? Dacă ieri catafracții tăi i-ar fi urmărit pe huni cum am făcut noi, la ora asta hunii ar fi fost distruși. Dar, firește, sângele lor e prea prețios pentru tine. Deși scandalizat de acele cuvinte dure, Sebastianus nu putu să nu aprecieze sinceritatea tânărului principe got, care, abia devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi avem în mână, ai înțeles? Thorismund, ce avea pe frunte rana căpătată cu o zi înainte, îl privi ironic: — în mână, zici? Dacă ieri catafracții tăi i-ar fi urmărit pe huni cum am făcut noi, la ora asta hunii ar fi fost distruși. Dar, firește, sângele lor e prea prețios pentru tine. Deși scandalizat de acele cuvinte dure, Sebastianus nu putu să nu aprecieze sinceritatea tânărului principe got, care, abia devenit rege al poporului său, se arăta deja întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum plecăm. La cuvintele, acelea Etius se îndreptă în șa, ca și cum l-ar fi biciuit peste față. — Ce? Dar... e absurd! întinse mâna către tabăra dușmană. — îl avem pe Atila în mână, ți-o spun! Putem să-i zdrobim pe huni o dată pentru totdeauna, să-i spulberăm de pe fața pământului, și tu te gândești la recoltă! — De acum, Atila e problema ta, nu a mea! replică scurt noul rege a goților. Apoi, pentru a fi limpede că discuția se încheiase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drumului până la tabăra lui Ambarrus, Sebastianus trecu printre multe grupuri de soldați ce porniseră să sape mari gropi comune, în care urmau să fie azvârlite pur și simplu, toate la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei serioasă, o întrebă care era motivul. Sprijinindu-se cu mâna de marginea carului din cauza unei zguduituri mai puternice, îl privi cu ochii ei mari și negri și ridică din umeri. — O să stau mereu în car? Balamber ridică din umeri. — Hunii nu au case adevărate, trăiesc în câmpie și se mută mereu. Sunt... ca vântul. — Eu știu că nu dormiți mereu sub cerul liber. Mandzuk mi-a spus că ai un cort mare, o yurta plină de blănuri și covoare, vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe toți turingienii. Și mi-a mai spus că nu ai soție și că el, în schimb, a avut trei. Balamber scutură din cap. — Nu-mi place se mi se încurce femeile printre picioare. Dar el a spus că un hun de vârsta ta... — Mandzuk vorbește prea mult, i-o tăie Balamber, dând pinteni calului. Și tu la fel! Parcurse repede coloana și se duse până în fruntea ei, reproșându-și încă o dată prea marea atenție pe care i-o dădea fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după ce traversase în mare grabă cetatea Andematunum - sau mai bine zis, ruinele ei -, armata coborî în câmpie, intrând în bazinul râului Saône. Peisajul se schimbase, iar pădurile lăsau acum tot mai mult locul pășunilor întinse și terenurilor cultivate. La apropierea hunilor, ca și cu o lună mai înainte, la sosirea gepizilor, țăranii își părăsiseră gospodăriile fără să încheie recoltatul, astfel că o mare parte din grâne se afla încă pe câmp, uscându-se sub soarele arzător de iulie. Era foarte cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apoi imediat vocea precipitată a unui burgund: — Trebuie să mergem: le vin întăriri! După o clipă de tăcere, Balamber auzi scrâșnetul metalic al unei săbii ce intra în teacă și, puțin după aceea, vocea Fredianei: — Te las cu destinul tău, hunule. După câte se pare, e cineva căruia i-ai făcut un bine. Pentru mine, e destul atât. O pauză scurtă, apoi: Dacă vrei, poți să vii cu noi, micuțo. Te ducem în satul tău și... — Nu! Eu rămân cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în multe dintre cazuri nu e limpede dacă acestea au fost prădate în faza inițială a invaziei sau pe parcursul retragerii hunilor spre Rin. De fapt, chiar lăsând la o parte aceste mărturii, larg răspândite, deși neacceptate unanim, precum și opiniile autorizate ale unor experți, pare greu de crezut ca Atila, în momentul în care își purta armata eterogenă spre o confruntare decisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care hoardele hune nu au fost nimicite pe de-a-ntregul. în ceea ce privește motivațiile pe care el le aduce vorbind despre decizia lui Thorismund îcare ar fi fost „manipulat“ și convins să abandoneze tabăra chiar de către Etius, dornic să-i salveze pe huni, care ar fi urmat să contrabalanseze puterea vizigoțiloră, ele nu m-au convins. Interpretarea pe care o ofer nu este, bineînțeles, mai autorizată decât altele, dar are, după părerea mea, sprijinul logicii. în mod particular, mi se pare totuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din pricina faptului că mi-a fost imposibil, la modul practic, să recurg la cuvinte hune reale, la adevăratele cuvinte hune care să fi putut reda în mod desăvârșit aceste sensuri. Un caz particular este și cel al terminologiei militare a hunilor: luând în considerare capacitatea remarcabilă demonstrată de aceștia în mai multe ocazii, care contrastează cu obișnuita și simplista reprezentare a armatelor lor ca hoarde dezlânate și greoaie, și ținând cont de faptul că istoricii rețin că alcătuirea acestora se baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor!“. Dedesubt 451 d.H.: aflați în punctul culminant al unui război atroce pe teritoriul Galiilor, hunii și romanii, alături de aliații lor vizigoții, au ajuns în momentul în care își încheie socotelile. Zeci de mii de oameni se înfruntă pe întinderea aducătoare de moarte a Câmpiilor Catalaunice, într-o confruntare ce va marca pentru totdeauna istoria Europei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întinderea aducătoare de moarte a Câmpiilor Catalaunice, într-o confruntare ce va marca pentru totdeauna istoria Europei. Două armate imense, doi mari condotieri, capabili amândoi să-și înflăcăreze oamenii și să-i conducă la faptele cele mai mărețe. Iar dacă hunul Balamber e dispus să-și sacrifice viața pentru a o salva pe aceea a lui Atila, romanul Sebastianus va lupta până la epuizare, supunându-se ordinelor lui Flavius Etius: doi bărbați pe care îi unește același simț al onoarei, dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al Rinului, până la începutul secolului al V-lea în. trad.ă. Hidromel — băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă în. trad.ă. Onegesius — nobil de origine hună sau scitică, unul dintre principalii consilieri ai regelui hun Atila în. trad.ă. Mattiaci — trib de germanici aflat într-o relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gimnaziale le-am urmat la Herța, cu dorința mamei în suflet să ajung doctor sau învățătoare. Dar n-a fost să fie așa și în primăvara lui 1944 au apărut din nou rușii, care au ocupat satul. Au năvălit ca hunii în casele oamenilor, au jefuit, au furat animalele, au sechestrat mai ales tineri, ducându-i apoi în Rusia. Eu nu m-am refugiat odată cu retragerea armatei, am rămas din 1944 până în 1945 sub ocupația sovietică. Această perioadă a fost groaznică
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
a armatei și administrației din Dacia. De la plecarea romanilor și până la înființarea statelor feudale de-sinestătătoare, Țara Românească sub Basarab Iăc.1310-1352) și Moldova sub Bogdan I(1359-c.1365), teritoriile românești au fost atacate și dominate temporar de neamuri migratoare: goți, huni, slavi, pecenegi, cumani, tătari etc, populația daco-romană continuându-și existența în condiții dificile. În lungul răstimp al migrațiilor, comunitățile românești și-au păstrat organizarea socialteritorială și nu este exclusă activitatea unor mesageri, care să ducă știrile dintr-un loc în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în mod repetat au atacat partea occidentală a Imperiului, au dus în final la căderea Romei, iar dacă îi aducem în discuție pe cimbri și vizigoți popor care a locuit multă vreme lângă Dunăre 21 și alte triburi germanice, pe huni și pe slavi, se poate vedea că toate aceste popoare au folosit bătrânul fluviu drept cea mai potrivită cale pe care s-au îndreptat spre inima continentului, direcția mișcărilor lor fiind în special dinspre Răsărit spre Apus. Cand, în anul
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]