1,441 matches
-
pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din greșeală în tabăra lui Attila. Acolo a fost rănit în luptă corp la corp ce a urmat înainte ca adepții lui sa-l
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
pe Aetius de proprie sa armată. Fiindcă el se temea că dezastrul s-a abătut asupra lor, și-a petrecut restul nopții cu aliații săi goții. În ziua următoare, au fost găsite câmpurile de luptă acoperite de cadavre și pe hunii care nu s-au aventurat prea departe, goții și romanii s-au întâlnit pentru a decide mutarea lor viitoare. Știind că Attila a rămas fără provizii și ca a fost împiedicat să se apropie de limitele castrului roman, au început
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
și a trebuit să se urce pe șa obligat să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor față de Imperiul Roman și ar fi devenit o amenințare mai gravă. Aetius l-a convins pe Thorismund să se întoarcă rapid acasă și să asigure tronul pentru el
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatei romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea imagina însă că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de Chalons (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni). Văzând că vizigoții se retrag, Attila și-a găsit un refugiu, părăsind tabăra. La
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
-lea din Ravenna. Aetius nu mai putea riposta. Roma, pur și simplu nu își mai permitea să ridice și să întrețină o armată, de aceea a trecut la diplomație. El îl convinge pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea hunului și să îi ceară acestuia pacea în schimbul aurului pe care și-l dorea. Nu se știe exact de ce Attila nu a profitat de ocazie și cum l-a convins Papa pe Attila să nu atace Roma. Potrivit spuselor lui Attila
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Valentinian al III-lea cădea victimă a unui atentat pus la cale de același senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului Aetius, Imperiul Roman de Apus dispărea pentru totdeauna din istorie.
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
a csardașului și a Dunării Albastre, unde ospitalitatea e la ea acasă și gulașul pe masă. ISTORIE ÎNVOLBURATĂ Teritoriu locuit în antichitate de triburile traco-illire, Panonia a fost ocupată de celți (secolul al IV-lea î.Hr.), romani (secolul I d. Hr.), huni (secolul al IV-lea), gepizi (secolul al V-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Oder. Valea Dunării, între Linz și Viena, în Austria este vestită pentru frumusețea peisajelor sale. Dunărea a format, în secolul al III-lea d. Hr., frontiera nordică a Imperiului Roman din sus-estul Dunării. La începutul Evului Mediu numeroși migratori (goți, huni, avari, slavi, maghiari) au traversat fluviul în drumul lor spre Imperiul Bizantin, servind ca arteră de navigație și pentru cruciații care se îndreptau spre Constantinopol și de acolo spre Țara Sfântă, iar mai târziu, ușurând (sfârșitul secolul al XIV-lea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
după Primul Război Mondial.Primul popas pe teritoriul francez îl facem la Strasbourg (Strassburg, în limba germană), oraș din estul Franței, capitala departamentului Bas-Rhin, situat la confluența râurilor Bruche și Ille, în regiunea Alsacia. Castru roman, sediu episcopal, distrus de huni (455), a fost reconstruit de franci. Strasbourg-ul, intrat în posesia Sfântului Imperiul Romano-German (923), a devenit oraș imperial liber (1262), important centru al Reformei lutherane (1523). Regele Franței Ludovic al XIV-lea a preluat orașul în 1681, drept recunoscut
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
viatici, volâniani, severiani, tverti, ulici (cei din zona lacului Ilmen, pe cursul inferior al Dvinei, Niprului, Volgăi, pe Oka, Moscova, Bug, în apropierea Mării Negre și Dunării). Stepele nord-pontice au fost invadate de triburi nomade de păstori și războinici din Asia Centrală (huni, avari, bulgari, chazari, pecenegi, uzi, cumani) cărora slavii le opuneau rezistență sau uneori se aliau cu unii dintre aceștia în expediții de jaf care vizau miraculoasele bogății ale Imperiului Bizantin. Slavii din regiunea Niprului s-au unit în jurul tribului ros
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
actualei Franțe, și a fost ultima mare bătălie a antichității, precum și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
motiv diferit: "Honoria", dificila soră a împăratului Valentinian al III-lea, era căsătorită de câțiva ani cu senatorul Herculanus, loial Romei. Acest mariaj aranjat a ținut-o într-un "arest" la domiciliu. În 450 ea a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
forțelor armate sub Dioclețian, care variază între 389.000 la 645.000 (Agathias). Ideea este că armata romană în 450 d.Hr., în Occident, era jumătate din numărul total al armatei cu 50 de ani mai înainte.”" Presupunând că forțele hunilor au fost aproximativ de aceeași mărime ca și armata romano-gotică, numărul total implicat în luptă este sub 100.000 de combatanți. La aflarea veștii, comandantul suprem al armatei ("Magister militum") Flavius Aetius a plecat imediat din Italia spre Galia. Conform
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc avantajos pentru a rezista urmăritorilor. Theodoric și Aëtius i-au urmărit îndeaproape. Cele două armate s-au ciocnit în cele din urmă la Câmpiile Catalaunice pe data de 20
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
15.000 de morți de ambele părți pentru această luptă ("Getica" 41.217), dar acest detaliu nu se poate verifica. Potrivit obiceiurilor hunice, Attila a cerut preoților să examineze rămășițele unui sacrificiu în dimineața bătăliei. Aceștia au prezis dezastru pentru huni dar că unul din comandanții dușmanilor va fi ucis. Cu riscul vieții sale și sperând că Aetius va fi ucis, Attila a dat ordinul de atac, însă abia în ora a noua (aproximativ ora 15), pentru a profita de apropierea
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
profita de apropierea amurgului în cazul unei înfrângeri ("Getica" 37.196). După relatarea lui Jordanes, câmpia Catalaunică se înălța pe o parte printr-o pantă abruptă până la o culme. Această caracteristică geografică domina câmpul de luptă, devenind astfel centrul bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează locul bătăliei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din greșeală în tabăra lui Attila. Acolo a fost rănit în luptă corp la corp ce a urmat înainte ca adepții lui sa-l
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
pe Aetius de proprie sa armată. Fiindcă el se temea că dezastrul s-a abătut asupra lor, și-a petrecut restul nopții cu aliații săi goții. În ziua următoare, au fost găsite câmpurile de luptă acoperite de cadavre și pe hunii care nu s-au aventurat prea departe, goții și romanii s-au întâlnit pentru a decide mutarea lor viitoare. Știind că Attila a rămas fără provizii și ca a fost împiedicat să se apropie de limitele castrului roman, au început
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
și a trebuit să se urce pe șa obligat să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]