14,500 matches
-
o adus aminte că trebuie să scoată plăcintele din cuptor. Cum în odaia ceea toate erau adunate claie peste grămadă, gospodina o luat cociorva, care îi ședea în cale, și o rezemat-o de peretele pe care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii dilatați de groază, își făceau cruce. Si cum s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochilor, ca mine, și atunci să te fi văzut!” „In ce parte a podului îi ducă-se pe pustii, omule?” a întrebat ea cu jumătate de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atunci să te fi văzut!” „In ce parte a podului îi ducă-se pe pustii, omule?” a întrebat ea cu jumătate de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrebat ea cu jumătate de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii ce te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai fi răspuns: „Dacă nu crezi, du-te și vezi!” Cei din jurul mesei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus mâna pe felinarul aprins, cu gând să urc în pod...” Stai! Unde te duci fără pușcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus mâna pe felinarul aprins, cu gând să urc în pod...” Stai! Unde te duci fără pușcă, omule? Dacă sare la tine?” „Păi nu spuneai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lionel cumpără una, Roman două. Lionel îl întreabă: — De ce-ai cumpărat două? — Una pentru Kiril, una pentru mine. Ai uitat c-o să mor mâine? Cu lucrurile astea nu se glumește. Cine glumește? Aprind amândoi lumânările și le pun sub icoana Sfintei Fecioare. Se îndreaptă spre ieșire. Roman se întoarce din drum și mai cumpără o lumânare. Lionel glumește: — Asta-i pentru mine? Dacă mor din senin, s-o găsi un creștin care să mi-o aprindă la cap. Ne vedem
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
adevărat, te rogi să îți dea puțin din cuvântul său, să poți începe această carte, intri în altar, în chivotul de pe sfânta masă găsești desaga-fără fund, primești vestea că pentru tine este pusă acolo, ți-o agăți de gât, săruți icoanele cata petesmei, străbați naosul către ieșire, simți în suflețelul tău certitudinea că ești pregătit pentru începutul drumului tău lung și întortocheat către dragostea pură. forme de aer, mașini de vată, ocean mâncam mașini de rugină și visam la gustul mașinilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tăcut și o urechiușă a inimii mele care știe să asculte povești și să împingă bucurii către multele zile care vor urma. șase în primul loc: te găsești pe insula mică, al cărui singur edificiu este o bisericuță, care, pe lângă icoane și veverițe-călugăr, tăinuiește provizii cerești, drumul tău lung și întortocheat, pe uscat și pe apă, te-a adus până aici, acum trebuie să găsești o soluție să îl continui, apele portocalii ale lacului te cheamă, îți cauți pe mal pluta
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele voastre soții vă cred buni de pus la icoană. Uite că ulciorul n-a mai ținut... Nici nu știi cât te va costa aventura, ce aventură, nebunia asta a ta. Ți-ai pus în plug cu o dezaxată care te consideră acum o proprietate a ei. Fii al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa. De bună seamă, există lucruri cu care nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
s-o pui în cumpănă cu fericirea deplină a sufletului? Iar eu întocmai de lucrul acesta am dorit să mă preocup cu tot dinadinsul: de fericirea deplină a sufletului meu, de altceva n-am mai știut - tu: prin închinare la icoane, eu: prin închinare la vicii. Care-i problema? Altfel spus, am fost realist și radical cu mine însumi! Și, pentru faptul că mă simțeam perfect în tot timpul acesta, nu doream să schimb nimic la mine și credeam mereu că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și Întrebări, am zărit-o pe mama care mai rămăsese În salon, stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea ațintită În gol... Mama! Unde ai plecat cu gândul? Draga mea, mamă! Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acopere orice urmă. Greu de făcut față Într-o lume care ține și de un anume destin. Uneori ai impresia că ești urmărit din „umbră” de ceva necunoscut... Timpul trecea ca un tăvălug , dar mi-a rămas Întipărită În memorie icoana pe care o avea mama ( pusă În ramă de lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
invocau pe dumnezeu să-i ierte de toate păcatele lumești și să le ofere liniștea mult așteptată. Câtă naivitate și, totodată, câtă mârșăvie din partea celor cu fețe bisericești , care aduceau creștinilor ( cu ocazia paștelui sau crăciunului), calendare și astfel de „icoane”, ... dorindu-se a fi puse la vedere. Mama lor de bestii!, negustori Îmbrăcați În sutane negre. Ființe fără scrupule! Dacă ai la Îndemână „masa” ce poate fi manevrată cu ușurință... de ce să n-o faci! Câtă perfidie În această lume
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câteva floricele bleo-verzui, cusute cu o mătase lucioasă. Nici nu-ți venea să te atingi de pernă, ca nu cumva să strici acest ornament delicat și discret. Pe peretele de lângă ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ochiului la cei care intrau. La un moment dat, văd o femeie trecută de prima tinerețe, slăbuță, Îmbrăcată În negru de sus până jos, cu broboadă pe cap, așa cum cer bunele reguli ale bisericii. S-a Îndreptat către cele două icoane aflate fiecare În câte o firidă din perete, la dreapta era reprezentat Isus Cristos, iar la stânga se afla Sfânta Fecioară Maria cu pruncul În brațe. Cei care intrau În biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cele două icoane aflate fiecare În câte o firidă din perete, la dreapta era reprezentat Isus Cristos, iar la stânga se afla Sfânta Fecioară Maria cu pruncul În brațe. Cei care intrau În biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de minuni, și mai apoi se consternau până la pământ, de mai multe ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine!”. Nici nu știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bisericești și nu numai, care în scrierile lor au lăsat mărturie peste veacuri cu privire la timpurile cărora le-au fost contemporani, sau despre care au cules informații. „Bunica Dosia”, adevărată rememorare de pateric, în care vizualizăm iarăși candela, arzând voios în fața icoanei Maicii lui Dumnezeu, în fața căreia, cea care fusese botezată Feodosia, dar era numită „lelica Dosia” și „bunica Dosia”, va trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]