86,363 matches
-
ori necorelarea logicii cu psihologia denotă o evaluare critică pripită și neadecvată. Inconfundabila expresivitate a scrisului lui Ion D. Sîrbu nu indică un autotelism estetic, autorul exprimându-și deseori dezaprobarea față de "arta pentru artă", în special față de textualism, în care identifică semnele unei blamabile abdicări etice. Curajul strecurării "șopârlelor", motiv de mândrie pentru unii scriitori, devine obiectul ironiei necruțătoare a autorului: "Roman în roman, mit în legendă, legendă în eveniment, mesaj în dresaj, sulemeneală în izmeneală. Trecutul e prezent, prezentul fuge
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
se învîrte în cercul lui Eminescu la sărbătorirea lui Ștefan cel Mare de la Putna 2 și evadează în pictură atunci cînd mărunțișurile avocaturii îl plictisesc. Fără îndoială că natura artistică a lui Camil, care se naște la Galați în 1880, identificată la timp și cultivată cu instrumente adecvate, este cristalizarea acestei chemări surde și neîmplinite a tatălui său. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, el se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și va
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
Don Quijote etc.): "Printr-o răsturnare spectaculoasă a relației mimetice, viața dobîndește rol de fenotip care își trădează genotipul literar. Nu literatura descoperă, copiază și ilustrează o tipologie cu sursa în viață, ci invers." Pecetea literaturii se așază peste lume. Scriitoarea identifică două ipostaze ale cratilismului, coexistente, dar în pondere diferită în operele atinse de "melancolia descendenței": "Pe de o parte, preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii. Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
demonstrația pînă la capăt, exemplificînd excesiv, dar ferindu-se să introducă literatura în patul procustian al teoriei. Ea nu forțează textul pentru a-și confirma teza, ci, dimpotrivă, scormonește cu minuție și răbdare ascetică în căutarea punctelor textuale de acroș, identificate fără greș. Se simte în această carte cum balanța se înclină discret în favoarea literaturii, fără a periclita, însă, strucura de rezistență a teoriei. Este acesta, fără îndoială, semnul regal al veritabilei vocații critice. Monica Spiridon, Melancolia descendenței, Editura Polirom, 2000
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
Fish, și atunci cînd nu militezi explicit, și nici nu citești un text cu intenția de a satisface un scop politic, însă pornești de la premisa că opera literară există pentru a modifica într-un fel sau altul, care rămîne de identificat, lumea reală. Există discipline, precum economia, istoria, științele politice, psihologia, care trebuie situate într-un context social și politic imediat, fie pentru că misia lor este de a-l analiza, ori de-al anticipa, recupera, corija etc. În clipa în care
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
universul reprezentărilor este construit eminamente pe relații de afectivitate, este un univers al sentimentelor. Aceste condiții sînt indispensabile alternării, pentru că în socializarea primară învățarea nu este "pur cognitivă", ci are loc în împrejurări pline de încărcătură afectivă, iar copilul se identifică cu ceilalți semnificativi pe căi emoționale. Dată fiind importanța comunicării afective în cazul alternării, înțelegem mult mai bine importanța literaturii în arsenalul propagandistic comunist. Ea are menirea de a construi cadrul emoțional al re-socializării politice, al convertirii ideologice; de a
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
să dispară universul pe care ea îl critica. însă o dată cu destrămarea acestuia se pierde și cheia de lectură a celor mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
care geme presa occidentală, e confirmată în mod, ca să zic așa, democratic chiar de către votanți! Oameni pentru care marile concepte ale democrației sunt sunete fără sens, la fel de neplăcute precum zgomotul apei la toaletă sau scârțâitului ușilor de fier ruginite, se identifică cu o voluptate - cum să zic? - animalică, bestială cu semănătorii de ură și de crimă. Astfel de personaje, pe lângă rolul nefast, au și funcția hârtiei de turnesol: ei ne arată așa cum suntem, dincolo de machiajul convențiilor, al fricii sau al prefăcătoriei
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
anume. Funcția lor este dublă: ele determină coerență și unitate de scop în timp, dar stabilesc totodată o structură reflexivă prin intermediul căreia se manifestă identitatea de sine. A fi într-o stare de armonie interioară înseamnă a izbuti să te identifici pe tine însuți permanent, fără a fi distras de discrepanțe între ceea ce dorim să fim și ceea ce părem a fi, în ochii celorlalți și ai noștri. Harry Frankfurt a fost acuzat de naivitate. I s-a reproșat că descrie un
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
prin dinamica ei exterioară, Vasilescu rupe orice contact cu lumea constituită, cu datele ei imediate și ușor perceptibile și se refugiază în spațiul vag și plin de paradoxuri al unei realități încă neexprimate, al unor latențe care nu și-au identificat încă traseele de manifestare. Suprafața pînzei, culoarea și tușa sunt singurele sale realități certe într-o lume cu forme amăgitoare și, totodată, singurele instrumente cu ajutorul cărora artistul caută comunicarea, o provoacă, dar, în același timp, o și subminează pe coordonatele
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
cu analiza romanelor dvs. fără a-l irita pe autor? J.B.: îmi sunt simpatici criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui - aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea specifică, înțeleg ce nu e evident. Majoritatea criticilor dau rasol în prezentarea intrigii pentru a ajunge la punctul de interes pentru ei, judecata lor înaltă. Această judecată ar trebui să se desprindă dintr-un rezumat al cărții. Marele critic
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
socialist" se dădea în vînt după rock and roll și nu după cazacioc, cînta cu plăceri cvasi-religioase Stranger in the night și nu Kalinka, Kalinka maia. Aceiași tineri, crescuți în spiritul lui Pavel Korceaghin, Pavlik Morozov și Zoia Kosmodemianskaia, se identificau cu James Dean, Elvis Presley și John Wayne; behăiau de admirație în fața vreunei limuzine "Cadillac" și nu în fața "Moskviciurilor"; fiica lui Stalin cerea azil politic în Statele Unite și nu Mrs Jacqueline Kennedy la Moscova...". Avînd "șansa" de-a sta în
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
creier. Că arma și rana nu există, uneori, decât sub formula "ca și cum", aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet niciodată auzit până atunci, pentru că aparține unei alte lumi. Un fost supliciat a făcut o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ideologic și cultural postdecembrist critic: după experiențele nefaste ale ideologiei naționaliste de dreapta din interbelic și ale dictaturii naționalismului de stânga din comunism, e timpul unui al treilea discurs, al liberalismului de centru cu deschidere maximă spre Europa. Trei atitudini identifica eseistul în fața acestei alegeri istorice: ignorarea Europei (și aici Adrian Marino deplângea dezinteresul de odinioară pentru autopromovare în Occident a unor Lovinescu sau Călinescu), expatrierea (Cioran se află aici la loc de "cinste") sau aducerea Europei acasă, singura posibilitate viabilă
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
împrumuturile culte. Situația aparte a limbii române, care nu a mai păstrat contactul cultural cu latina (permanent în Occident), face ca latinismele culte, destul de recente, să fie suficient de diferite de termenii moșteniți și, în consecință, mult mai ușor de identificat. Situația e bine știută, dar contrastul îl poate șoca pe cititorul neprevenit (termeni ca memoria sau disciplina, atestați în franceză în 1050 și 1080, sau în spaniolă în secolul al XIII-lea, sînt înregistrați în română abia în 1798 și
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
personaje, disponibilități. Rînd pe rînd din acest cor sau, mai precis, din acest corp ansamblu se desprind protagoniștii. Masca este înlăturată, se văd chipuri, sensibilități, personaje, pași. Este, în același timp, și un joc cu o mică provocare culturală să identifici din dans, din regie, coregrafie și interpretare ce roluri, ce cupluri sînt comentate. În fine, dincolo de coerența artistică și estetică, de performanța unora, cel mai clar se vede plăcerea tinerilor actori că au fost provocați să se cunoască, că au
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
bine înfipte în pămînt, și de ce nu, în pînza freatică, comună sunt aidoma ritualurilor care, oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar și ca apărătoare a lui, înseamnă că zvonurile despre apocalipsă au toate șansele să ajungă din
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
mitic), virează în fantastic. În timpul unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale, personalitatea celor doi se inversează. Andrei rămîne prizonier în corpul Ginei, iar Gina într-al lui Andrei. Este metafora dragostei totale, în care fiecare partener se identifică cu celălalt. Sfîrșitul e tragic: cei doi tineri se sinucid prin incendiere și supradoză de somnifer. Șapte fetițe se joacă, în fiecare zi a săptămînii, cîte un joc ciudat: de-a Reginele. Fiecare dintre ele va fi regină și va
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
dar nu e exclusă din anunțuri nici cealaltă formulă. Pe Internet, o verificare cu motorul de căutare Google oferă un rezultat interesant: în forma nearticulată, desemnarea leu nou (cu 7.250 de apariții) este mult mai frecventă decât leu greu (identificat doar de 468 de ori); în schimb, prin articulare, raportul se inversează în mod spectaculos: leul greu apare cu 20.600 de ocurențe, iar leul nou numai cu 266! Rezultatele statistice par să sugereze că sintagma oficială este preferată în
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
F. Scott Fitzgerald), apărut la Editura Universității de Vest, Timișoara. Cum adică, Fitzgerald un scriitor al timpului nostru? Al timpului nostru post-postmodern? Al timpului nostru mai bătrân cu un veac (de singurătate)? Teza de la care pleacă autorul este că Fitzgerald, identificându-se complet cu spiritul epocii în care a trăit, a devansat-o în multe privințe, pe de o parte aspirând să realizeze în proza sa un fel de sinteză a artelor, pe de alta formulând unele anticipări ale postmodernismului, în
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
adâncimea orfică a concepției despre moarte ca a lumii mireasă" în Miorița și a formulat înaintea lui ideea, cu un decalaj de patru ani. Pe bună dreptate iarăși, relevă faptul că Dan Botta se situează la nivelul unei banalități când identifică în Toma Alimoș o perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee stilistică este a mea, exclusiv a mea". Mai delicată întrucâtva este paternitatea
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
un asasinat) și fără a purta mănuși de protecție (în locul din care se presupune că a fost tras focul fatal - unicul, de altfel - s-au găsit mai multe amprente, fără însă ca persoana care le-a lăsat să poată fi identificată). Cartea lui Ted Anton, Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu este, de acum, o lucrare clasică. Publicată, în 1996 în Statele Unite, distinsă cu Premiul "Carl Sandburg", ea se află deja la a doua traducere în limba română. Mărturisesc că mă
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
ne referim, ni se înfățișează ca o veritabilă galerie de oglinzi în care perspectivele se multiplică și se completează reciproc, chiar atunci când etalonul criticului rămâne canonul literaturii "masculine". Este edificatoare în acest sens schema pe care Elena Zaharia Filipaș o identifică, plecând de la observațiile făcute de Lovinescu în Critice (1919-1920), pe marginea primelor volume ale Hortensiei Papadat-Bengescu, și mai ales concluzia pe care o extrage . La nivel teoretic, demonstrația lovinesciană îi apare autoarei, pe bună dreptate, restrictivă și simplificatoare, tributară unei
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
al așa-numitei arte de proiect rămâne prins în serviciul ideologiei; construcția conflictului în cadru instituționalizat se dovedește folositoare ambelor părți- pentru ideologie ca legitimare a poziției flexibilizare față de contracultură, iar pentru artiști ca Ťantiť-credibility". Dar problema nu e că, identificându-se prea mult cu contextul, cu discursul și cu realul, arta se depolitizează și dispare în modelele ei de prezentare, ci că, astfel, permite confiscarea discursului ei avangardist de către dreapta. Și astfel ajungem la substratul real al criticii lui Marius
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
Dacă ar fi corectă până la capăt, teoria lui Babias ar fi anulat inclusiv demersul teoretic mult mai solid și mai coerent al lui Baudrillard (N.B. - teoretician tot de stânga) conform căruia arta nu doar că e departe de a se identifica cu realitatea, dar nu are nici o legătură cu ea, fiind simulacrul însăși al Artei. Citându-l pe Habermas, Babias lasă să se înțeleagă că esteticul care drapează politicul e de preferat esteticului lifestyle care vinde produsul artistic. O altă chestiune
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]