KorAP: Find »[drukola/base=ienicer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...51 >

1,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise corpului de elită al spahiilor, În număr de zece mii de oameni, să descalece și să sprijine atacul ienicerilor. Intervenția sultanului oprise defensiva primelor rânduri de ieniceri și provocase o Înaintare generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă. Indiferent câți războinici cădeau sub săgețile, sub săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise corpului de elită al spahiilor, În număr de zece mii de oameni, să descalece și să sprijine atacul ienicerilor. Intervenția sultanului oprise defensiva primelor rânduri de ieniceri și provocase o Înaintare generală a urdiei, cu pierderi enorme. Dar o Înaintare implacabilă. Indiferent câți războinici cădeau sub săgețile, sub săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi altele, Într-un ritm năucitor, până când valea fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fusese literalmente acoperită de trupele turcești, iar moldovenii fuseseră Împinși Înapoi, spre nord, În adâncurile codrilor. Puținii moldoveni care mai rămăseseră, căci oastea lui Ștefan căzuse aproape În Întregime. Nimeni nu se retrăsese, nimeni nu fugise din calea valurilor de ieniceri și spahii. Oștenii lui Ștefan luptaseră știind că nu vor mai putea ieși din valea aceea și că nici măcar moartea lor nu va putea opri urgia. Dar aleseseră moartea. Voievodul fusese aproape prins În cercul de fier al războinicilor lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Zeci de patrule alcătuite din câte cinci sute de spahii porniseră spre munți, În căutarea voievodului. Nimeni, nicăieri, nu mai opunea rezistență. Războiul se sfârșise. Sultanul se Îndrepta spre Suceava, unde optzeci de tunuri băteau zidurile zi și noapte, iar ienicerii Își lansau scările de asalt, urcând pe metereze. Oană rămase treaz Întreaga noapte, ascultând poveștile de arme ale războinicilor otomani. La fel rămase Erina, parcă abia Începând să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar ceea ce se Întâmplase nu putea fi adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cumva o fi trecut granița spre Polonia, că nici un ajutor nu avea să vină de nicăieri. Dar rezistau. Respingeau scările de asalt care ajungeau pe metereze, lansau cu precizie săgeți care făcuseră ca apropierea de ziduri să fie, pentru mulți ieniceri, un act de sinucidere, erau Întotdeauna acolo unde turcii păreau a fi reușit să facă o breșă. Se Încercaseră infiltrări de noapte, atacuri de zi, se folosiseră tunuri și catapulte. În mod normal, nimeni nu mai putea fi În viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de a-i supune unui interogatoriu. Dacă nu i s-ar fi părut absurd, Oană s-ar fi gândit că fusese arestat doar ca să fie scos din luptă. Sau salvat de la o moarte sigură, la Valea Albă. O escortă de ieniceri se apropie de căruța În care erau legați, iar doi dintre ei Îl ridicară pe căpitan și Îl aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub poalele muntelui Rarău, și ferindu-se de drumurile umblate. Văzuseră, din Înălțimile munților, patrule de spahii gonind prin sate și, unele, urcând pe cărări de munte. Văzuseră și trupe de ieniceri adunând copii pe care Îi urcau În căruțe și Îi duceau spre tabere, de unde aveau să ia drumul Istanbulului, ca viitori războinici ai Semilunei. Văzuseră unele sate arzând și știuseră că, acolo, oamenii nu voiseră să-și lase copiii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de amețeală. - În genunchi, am spus! repetă vocea ienicerului, și brațul se ridică din nou să lovească. - Ajunge! Glasul venise din umbrele interiorului. Căpitanul nu putu distinge cu claritate chipul celui care vorbise, care se afla la peste zece pași distanță. Era un glas destul de subțire, dar extrem de autoritar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup de călăreți care spulberase un regiment Întreg de ieniceri. Înainte ca cineva să-și dea seama ce se Întâmplă, călăreții reveniseră În cetate. Era primul atac al moldovenilor după Înfrângerea de la Valea Albă, iar Oană Înțelese că el reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată otomanilor. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
O dovadă că pot avea inițiativa luptei și că problema capitulării nici nu se pune. În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare contraofensivă se pregătea undeva În munții Moldovei, iar Cetatea Sucevei avea să fie prima eliberată. Dar de unde putea strânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era, totuși, prea devreme pentru slujba de dimineață. Clopotele acelei zile aveau alt Înțeles. - Două mii de spahii au pornit spre nord, măria ta! Iscoadele noastre spun că sultanul se pregătește să părăsească tabăra și că peste cincizeci de mii de ieniceri și spahii Îl vor Însoți! Voievodul privi scurt spre spătarul Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau boieri și dregători noi după masacrul de la Valea Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu În păduri. Cât de mulți? - Greu de numărat. Mulți. Sunt peste tot. - O mie? Cinci mii? - Nu... Regimente Întregi... Pe toate văile... Poate douăzeci de mii, poate treizeci de mii... Nu știu... În urma lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar, doamne, porunca nu era să ne retragem? Întrebă spătarul Cosma. Am spulberat primul val de spahii... dar iscoadele spun că Mahomed Însuși se Îndreaptă spre noi, cu peste cincizeci de mii de ieniceri, iar În urma lor sosesc regimentele de cavalerie! Vechea tactică a moldovenilor este a hărțuielii... Să-i atragem În păduri... - Mențineți pozițiile! repetă voievodul. Lărgiți flancurile, ca să nu fim Înconjurați prin păduri! Nici un pas Înapoi! Ștefan Întoarse privirile spre Alexandru. Tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
puternic, pe o poziție mai Înaltă?... Riscă să piardă totul, din nou... - Cosmin... spuse Erina, nedezlipindu-și privirile de un punct din depărtare. Ceața se ridică... Dacă eu văd bine, atunci câmpia dinspre Suceava e plină de cadavre... Văd uniforme de ieniceri și spahii, dar nimeni nu mișcă... Oană o privi uluit. - Cum adică... nu mai Înțeleg nimic. Ștefan n-are nici un detașament de cavalerie care să angajeze lupta În ariergarda lui Mahomed. Cu toate astea, mi s-a părut că aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria ta! Retragerea era grea, dar nu imposibilă. Voievodul păstrase pe flancuri trupele pedestre, care se strecurau ușor prin pădure și reușeau să atace ienicerii În locuri În care aceștia se apărau cu mare greutate. În primele rânduri pusese oameni ai locului, care cunoșteau toate cărările și care luptau pentru casele lor. Din nou, ca la Vaslui și ca la Valea Albă, țăranii țineau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o pantă abruptă, Înconjurată de păduri de stejar. Odată amplasată În partea de sus a poienii și În codri, o armată oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o armată oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea, că aveau să lanseze un nou atac. Știau că răzeșii, mai slab Înarmați și mai puțin antrenați decât ei, ținuseră pe loc peste zece mii de ieniceri pe ambele flancuri, ca să le dea lor șansa de a se regrupa fără pierderi. Acum așteptau cu nerăbdare ordinul de atac. Se dezlănțuiseră o dată În ziua aceea și măturaseră Întreaga avangardă a spahiilor. Dar acum urma adevărata Înfruntare. * - Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți ai Imperiului. Nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se află deja un grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă pe o parte a șeii. Trage de jos. Se ridică. Se lasă pe partea cealaltă. Ieniceri din pădure Îl ochesc din nou. Spahii pornesc spre el. - Pietro? - Continuă să tragă. - Precizia? - Aproape egală cu a lui Amir. O săgeată, un om. Dar nu ajunge. Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]