6,564 matches
-
sensul acesta, cu pasărea care vine pe umăr și-mi vorbește și, cred că, gândindu-mă că nu ucid le-am considerat niște mesaje, aceste visuri. Iar când am fost invitat la vânătoare, le stricam vânătoarea prietenilor, făcând zgomot atunci când iepurii, de exemplu, veneau în bătaia puștii. Și astea s-au întâmplat până s-au convins prietenii că eu nu pot ucide, nu pot privi nici cum cineva ucide, chiar dacă era o vânătoare organizată. Astfel că au decis să nu mă
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
și c-o ceapă, Sărbătoarea să înceapă. Usturoiu-i cum se poate, Dintre aromele toate: Nu se lasă mai prejos. Și mai pun copiii -n coș Țelină și păstârnacul, Pătrunjelul și dovleacul, Cimbru verde și mărarul, Busuiocul, leușteanul. Morcovul, ascuns de iepuri, Se-amesteca printre ierburi. Cartoful, de feluri toate, Se-amesteca printre plante. Conopida-i în buchete Cu buclele ei cochete. Că buclele unei fete} Castraveți, stropiți cu roua, Îi culeg până nu ploua. Pepeni galbeni, pepeni verzi, Îi culeg atenți
IN GRADINA CU LEGUME de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353498_a_354827]
-
Alb, cu ceata sa de voinici, și pe Rază de Vis, cu mantia sa strălucitoare în mii de nuanțe. Ca de obicei, alaiul Primăverii era urmat de o mulțime uriașă de păsări, fluturi, roiuri de albine, milioane de gângănii, căprioare, iepuri și multe alte vietăți. Era o revărsare în iureș de cântec și de dans. Pe unde trecea, prin câmpii, păduri și lunci, prin sate și orașe, alaiul era întâmpinat cu urale și aplauze: -A sosit Primăvara! A sosit Primăvara cu
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
nas de un om „superior”, care știe să numere. Până la cât oare? O altă întrebare ne la locul ei, pe care încă nu am auzit-o dar, ținând seama de rezultatele de la „bac” poate fi pusă: Până unde poate fugi iepurele în pădure? Neținând seama de inadvertența asociației iepure-pădure, răspunsul este un joc de cuvinte în-din. Iepurele sau ursul nu poate fugi decât până in mijlocul pădurii deoarece apoi fuge din pădure. Vax populi nu reprezintă nicidecum nivelul de cunoștințe al
VAX POPULI ŞI NUMĂRĂTOAREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354491_a_355820]
-
la locul ei, pe care încă nu am auzit-o dar, ținând seama de rezultatele de la „bac” poate fi pusă: Până unde poate fugi iepurele în pădure? Neținând seama de inadvertența asociației iepure-pădure, răspunsul este un joc de cuvinte în-din. Iepurele sau ursul nu poate fugi decât până in mijlocul pădurii deoarece apoi fuge din pădure. Vax populi nu reprezintă nicidecum nivelul de cunoștințe al populației ci spoiala lucitoare a bacalaureaților, unii cu diplome și mai răsunătoare. Lăsați țăranul amărât să
VAX POPULI ŞI NUMĂRĂTOAREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354491_a_355820]
-
12 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mă propulsam negru pe albul zăpezii ca o umbră hieratică pe urmele lupului decupat din lună cu o față luminată. Restul era întunericul care stăpânea în aer; nu se zăreau nici caii ninsorii, nici iepurii somnului, cerul era un semicerc alb - negru, căzut peste podișul cu poieni, păduri și teamă. Stelele aveau altă preocupare: lăsau gerul să biciuie mâinile și urechile. Eram un ceas amorțit care-și mișcă limbile egal, pe un cadran mat, iluzoriu
NEGRU PE ALB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354527_a_355856]
-
Lalelelor gândi în sinea sa: „Eu cred că este Domnul. Numai El Poate să Facă așa ceva”. Maria și Ion spuseră: - Vai de mine, dar ce minune! Cine o fi această pasăre, care poate să se înfățișeze oricum în fața noastră? Atunci iepurele micuț și alb în care se transformase pasărea ultima oară, îi privi și îi întrebă: - Marie, Ioane, voi cine credeți că sunt Eu? - Nu știu dragă pasăre cine ești, dar sigur ești trimisă de Domnul. Dacă n-ai fi trimisă
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
îi întrebă: - Marie, Ioane, voi cine credeți că sunt Eu? - Nu știu dragă pasăre cine ești, dar sigur ești trimisă de Domnul. Dacă n-ai fi trimisă de Domnul, n-ai putea să ni te înfățișezi oricum în fața noastră. Atunci iepurele luă înfățișare de bărbat, îmbrăcat în straie ca ale lui Ion și ca ale altor oameni din Țara Lalelelor. Acum fu rândul Mariei, a lui Ion și a oamenilor să rămână înmărmuriți. Nimeni nu se mai mișcă și nu mai
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
was «dog»“ (Rihs Grünthal, Finno-Ugric dog and wolf, internet). Noi vedem o legătură între susi „lup“ și șese „câine“ în nandi (Kenya), pe care le comparăm cu soarele sas în wintu (nat. amer.) de unde calul în semitice, ursul eschimos sos „iepurele indian“ šoš- (că și la țig.), sus porcul. În limba mansi de pe Obi lupul ori câinele se numește šeš. Cf. asis „soare“ în nandi! Iată alte denumiri ale lupului: - eskimo amarok (amarug) cf. amari „soare“ în melanez., amra în abhază
LUP.OAIE.PISICĂ.URS. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354034_a_355363]
-
Își cuprinse o mână în căușul celeilalte, își uni degetele mari și, de îndată, se formă în palma sa o spadă luminoasă cu care flăcăul reuși să-i supună pe slujitorii lui Udor. De îndată ce erau atinși, lupii se transformau în iepuri care o luau la goană în adâncurile pădurii. Mai apoi, fură atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți decât cei ai lupilor. Spada lui Ionuț îi transformă în vrăbii care se risipiră printre copacii
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
trezit din soomn? A mormăit ursul slăbănog, ieșind agale din bârlogul său, amețit de razele jucăușe, care îi încălziseră cojocul. -Ce se-ntâmplă, ce se-ntâmplă? Se-ntrebau căprioarele mirate, când razele le sărutau boticul delicat și ochișorii umezi. Și iepurii, și veverițele și bursucii se uitau în jur speriați, dar veseli, când poznașele raze se jucau cu ochișorii, codițele sau urechiușele lor. Toți și toate vietățile au intrat în jocul razelor, mirate că nu le mai biciuie Pui de Ger
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
alergați ! Ce legi fac cei cu euro-n chimir ?! Destule cruci sunt rupte la-ntâmplare ! Nici morții n-au odihnă-n cimitir dac-ai aprins banala lumânare ! Să-ntineriți ... vă dăm și tratament... Legiuitorii-o să vă crească pulsul, cu iepuri concurați într-un moment atunci când vă apare-n cale ursul. În rezervații-i locul urșilor, nu în oraș să bată cartierul. „- Să luați măsuri,am spune domnilor, că Moș Martin vă „umple frigiderul” ! de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Ghicește stațiunea
GHICEȘTE STAȚIUNEA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352637_a_353966]
-
m-a înfuriat și mai tare și am urlat la ea: - Și tu ce stai aici și te uiți? Ce-ai de văzut? Mișcă-te!!! Nu i-am dat prea mare importanță pentru că eram prea nervos. Țiganca, speriată ca un iepure, a făcut câțiva pași cu spatele, apoi s-a întors și a luat-o la fugă. După ce se chircise de durere într-o primă fază, acum țiganul își mai revenise și se ridicase la loc, ocupând tot spațiul din raza
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
ce venea după mine era încă departe. Ce-nseamnă liniștea serii! Mi-am amintit cum odată, așezându-mă la pândă în fundul grădinii noastre din Cartierul Militari, pentru a prinde hoțul care mi-a furat două zile le rând câte un iepure, am pățit la fel. Auzindu-l venind, mi s-a părut că este așa de aproape de mine, încât am ieșit din ascunzătoare să-l și prind. Dar când am ieșit, el nici măcar nu apucase să sară gardul în grădina noastră
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
cimbrișor, busuioc, mentă, mesteacăn, măcieș. -Ceai pentru slăbire. Ingrediente: ceai hepatic, frunze de nuc („orice ceai cu gust amar”...) -Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj, sunt neliniștiți. Ingrediente: trifoi roșu, știr de apă, osul iepurelui. Pentru masaj. -Ceai pentru tensiune mare Se iau 6 boabe de fasole, se macină și se amestecă cu apă, formând un fel de pastă. Se bea o lingură la fiecare 4 ore. -Ceai pentru constipație (din 34 plante!). Un ceai
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
castanele să-ți culeg strugurii să te gust must să mi te așez gutui la geam să te adulmec din amintiri dulci în copt dovleac să te aud în vuiet și ploi în nopțile când visele nu își mai găsesc iepurii și porumbeii în căușul pernei când toată lumea are nevoie de un prieten, tu toamnă poți să-mi fii? în fața ruginitului tău tablou într-o evadare a domesticirii mele de tomnaticul adult mi se îndoaie genunchii a rostogolirii hainei tale în jurul
TOAMNA ACEASTA TRECE PRINTRE NOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347243_a_348572]
-
de hrană, a trecut printr-o vegetație nemaiîntâlnită, fiind meri pitici cu fructe albastre. Foamea o îndemna să guste din acele fructe și a smuls un măr. În acel moment a sunat toată pădurea și au venit în întâmpinarea ei iepurii, veverițele, căprioarele, chiar și popândăii. Iepurii i-au oferit o varză verde, drept cadou, veverițele i-au înmânat nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac care se chema scorțișoară. De atâta hrană sănătoasă, fata și-a recăpătat puterile și
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
vegetație nemaiîntâlnită, fiind meri pitici cu fructe albastre. Foamea o îndemna să guste din acele fructe și a smuls un măr. În acel moment a sunat toată pădurea și au venit în întâmpinarea ei iepurii, veverițele, căprioarele, chiar și popândăii. Iepurii i-au oferit o varză verde, drept cadou, veverițele i-au înmânat nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac care se chema scorțișoară. De atâta hrană sănătoasă, fata și-a recăpătat puterile și a pornit în explorarea locului, însoțită
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
panoramă simultană către lumea acvatică, pământeană, dar și aeriană. De acolo puteau vedea toate ființele care trăiau în jur, puteau învăța mult, observând comportamentul lor. Seara, lângă un foc de tabără, și-a povestit fiecare viața. Vulturii stăteau pe stânci, iepurii, veverițele, căprioarele, popândeii în jurul focului, pe movile și pietre pestrițe, peștișorii pe malul mării, delfinii în apropiere, și așa ascultau povestirile lor. Au urmat alte zile însorite, pe care le petreceau cu vânatul, pregătit mâncare în ciaun, afară la foc
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
reproșa când greșeam, îi ceream iertare și la gândul că era supărată din cauza mea, mă durea mai mult chiar decât o ... VII. GLORIE COPILĂRIEI VII, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012. Capitolul XIII IEPURELE CU BUCLUC Dacă la început luasem școală că un râu de care nu puteam să scap, după liniile memorabile luate la palme, totul se schimbase în bine pentru mine și mai ales pentru mami. Îmi pregăteam lecțiile singură, nu cu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > GLORIE COPILĂRIEI VII Autor: Mihaela Arbid Stoica Publicat în: Ediția nr. 479 din 23 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Capitolul XIII IEPURELE CU BUCLUC Dacă la început luasem școală ca un rău de care nu puteam să scap, după liniile memorabile luate la palme, totul se schimbase în bine pentru mine și mai ales pentru mami. Îmi pregăteam lecțiile singură, nu cu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
facă friptura la cuptor cu cartofi și sos. -Și dacă am să-l păstrez din ce o să-ți facă friptură? l-am întrebat mirată, neștiind să cred dacă Matei spunea adevărul sau vroia să mă sperie ca să am grijă de iepure. -Dacă ai grijă de el și ești convinsă că nu există niciun pericol, o să-mi dai în schimb un pui de la voi, că doar am văzut că aveți până și cocoși. Mă uitam la Matei cu ochii măriți ca un
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
două ore, am auzit și noi, adică eu cu tata-mare verdictul: un șobolan sau poate mai mulți au tras noaptea salopeta în pivniță, dar pe unde? După care, negăsind altceva mai bun de mâncat, au atacat morcovii îngropați în nisip. Iepurele era salvat! Pentru prima dată, în fiecare după-amiază, eu cu tata-mare ne ofeream serviciile să spargem lemne pentru mami, cât și pentru ei. Eram așa de friciți magazie amândoi că, încet, am început să fiu geloasă, simțind că dintre noi
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
care atunci când spărgeam lemne stătea cu urechile drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră. Toată liniștea mea a dispărut într-o după-amiază când Matei fluiera și bătea în poarta noastră, mai ceva decât oștenii lui “Ștefan cel Mare” -Vreau iepurele sau dacă nu, prinde-mi un pui! mi-a spus fără nicio jenă. Mă uitam la el și simțeam că revolta și plânsul se izbeau în gâtul meu, neștiind care dintre ele să iasă întâi. Cartuș mârâia pe lângă gard și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-l prindem. M-am întors acasă cu inima ușoară pentru că Nuța putea să ne ajute, dar, în același timp, ideea că s-ar putea să nu reușească și să fiu nevoită să-i dau iepurașul care, între timp, devenise un iepure în toată firea, îmi frigea sufletul. În noaptea aceea m-am zvârcolit până la ziuă. Matei îmi crease neplăceri din cauza iepurașului și ce mă îngrozea era că nu știam cum avea să se termine toată povestea. La școală Matei, după povestea
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]