1,501 matches
-
frustrări sociale nebănuite cu doar cîteva luni înainte. Toată crema intelectuală din țară, în trecere prin Paris (nu apăruse încă moda Washington), face escale mai scurte sau mai lungi în rue François Pinton (domiciliul Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca), unde se aduc ultimele publicații din țară, sînt relatate cu lux de amănunte cele mai recente manifestații antiguvernamentale și sînt comentate cele mai noi și inexplicabile demisii morale venite din partea unor scriitori care în perioada comunistă fuseseră intens mediatizați la
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
străzile Capitalei, acțiune inimaginabilă într-un stat de drept reprezintă exemplul cel mai elocvent), dar nimeni nu le găsește. Toată lumea vede jumătatea goală a paharului, gîndește variante politice exclusiv în alb și negru, prin eliminarea celuilalt. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca vizitează România unde se bucură de o binemeritată primire triumfală. Foștii țuțări ai regimului Ceaușescu (Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Eugen Barbu) pretind cu tupeu să li se recunoască un calitatea de disidenți ai fostului regim (pînă și un satrap
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
România de către profesori eminenți din străinătate, care au cultivat în instituțiile de învățămînt superior unde lucrează (sau au lucrat) valorile poporului nostru. Și, în același timp, avem în vedere și volumul recent de memorii (Trecut-au anii...) al domnului Virgil Ierunca. Ce constatăm? Că cea mai mare parte dintre româniștii din străinătate își întemeiau (unii dintre ei, după cîte am citit - își întemeiază și astăzi!) studiile lor numai pe materialul bibliografic sau pe operele scriitorilor români dinlăuntrul hotarelor României. Constatările noastre
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
informații provenite din afara României. Unul dintre aceștia a fost W. Noomen, profesor la Groningen (Olanda), care în cabinetul de lectură al profesorului Emil Turdeanu de la Sorbona (Paris IV), citea cu nesaț Caietele de dor, revista de exil a lui Virgil Ierunca și care era în contact și cu regretatul Mihai Niculescu, de la Londra. Un altul a fost Louis Mourin, profesor la Universitatea Liberă din Bruxelles, elev al profesorului Turdeanu, specialist în limba și literatura română veche. Tot astfel, profesorul englez E.
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Ambasadă-catedre. Ne sutor ultra crepidam! Pe de altă parte, nici instituțiile românești din exil nu aveau mijloacele și posibilitățile potrivite pentru a-și face auzit glasul. Revistele românești libere din lume, cărțile pe care cei din exil le publicau (Virgil Ierunca, Ștefan Baciu, Constantin Amăriuței, Vintilă Horia etc.) nu ajungeau în bibliotecile universitare decît prin donații. O distanță tristă - și nepricepută, comercial, propagandistic - separa marile eforturi ale unor exilați de primă valoare de lumea universitară. O distanță, o indiferență poate chiar
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
ajungeau în bibliotecile universitare decît prin donații. O distanță tristă - și nepricepută, comercial, propagandistic - separa marile eforturi ale unor exilați de primă valoare de lumea universitară. O distanță, o indiferență poate chiar un "mépris" față de Universitate? De altfel, nici Virgil Ierunca în Trecut-au anii... (dar și în celelalte volume ale sale), nu acordă prea multă atenție Universității, poate pentru că, la Paris, Alain Guillermou și Alphonse Dupront nu erau prieteni ai exilaților.1 ) A fi în contact cu lumea exilului nu
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
de literatură, critică, filosofie etc. - pe care el nu le-a putut cunoaște - sau, cîteodată, nici nu a vrut. Noica, Lupașco, Caranica, (spre a nu vorbi de Paul Goma sau de Ion Caraion, Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu, "domn creștin" (V. Ierunca, Alexandru Busuioceanu, Mihail Fărcășanu și alții, mulți alții, se vor fi găsind în bibliotecile lor universitare sau personale? Acum "se poate"! Dar "atunci"? D. Găzdaru, E. Lozovan, H.I. Herescu, Scarlat Lambrino, Basil Munteanu erau interziși celor ce - din străinătate - ar
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
poate, după sau alături de Ruși) am avut o literatură (și o cultură) transnațională, dincolo de limbă, dincolo de frontiere. Care nu mai poate permite să nu fie luată în considerare și studiată ca atare - în vederea unei unități specifice, regăsite. P.S. Domnul Virgil Ierunca a editat și a condus în Occident o serie de reviste literare care cu adevărat erau glasul libertății de creație. Aceste reviste (Luceafărul, Caiete de dor, Limite etc. mai sus citate.) pe care mulți nu le cunosc și pentru că nu
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
nu pentru a mai scrie, încă o dată, despre opera lui Steinhardt, ci spre a menționa câteva lucruri care m-au legat de om. Personal, l-am cunoscut destul de puțin. După cum am mai spus, tot într-o împrejurare ca aceasta, Virgil Ierunca îmi trimitea pe adresa lui câte o carte, însemnată cu o cruciuliță în josul primei pagini, ca să știe Steinhardt că eu eram destinatarul. Dacă mi le-ar fi trimis mie, cu siguranță cărțile ar fi fost interceptate, dar lui Steinhardt nu
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
ascundă relațiile, inclusiv epistolare, cu prietenul de la Paris. Le declarasem și eu pe ale mele în 1969, dar după 1971 era mai bine să le uit. Scrisorile, sau ceea ce Securitatea a lăsat să treacă din cele trimise de Steinhardt lui Ierunca în perioada 1967-1983, au fost publicate de Gabriel Liiceanu la Humanitas în 2000. Nu le cunoșteam, firește, înainte de 1989. Nici unul nu suflase o vorbă despre existența corespondenței și nici azi nu am idee dacă Ierunca i-a scris, la rândul
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
cele trimise de Steinhardt lui Ierunca în perioada 1967-1983, au fost publicate de Gabriel Liiceanu la Humanitas în 2000. Nu le cunoșteam, firește, înainte de 1989. Nici unul nu suflase o vorbă despre existența corespondenței și nici azi nu am idee dacă Ierunca i-a scris, la rândul lui, lui Steinhardt. E interesant de relatat cum am aflat de corespondență. Pe la sfârșitul anilor 1990, m-am pomenit cu Liiceanu că-mi cere spre republicare Contradicția lui Maiorescu, teza mea de doctorat cu bucluc
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
îndoielnice, ca mai toate cărțile înainte de 1989. Ceva mai târziu, Liiceanu îmi va mărturisi că interesul i-l stârnise una din primele scrisori ale lui Steinhardt din volumul în curs de apariție, în care autorul Jurnalului fericirii îi spunea lui Ierunca povestea unei plimbări prin București, la puține zile de la ieșirea din închisoare, în vara lui 1964. Pentru mine, povestea a fost extrem de mișcătoare. Iat-o, pe scurt. Încă năuc și negăsindu-și rostul, după cei cinci ani de detenție, Steinhardt
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
printre cărțile lui de căpătâi. Sunt convins că nu cartea ca atare a fost motivul cinstei acordate, ci amintirea serii de la Conservator. Tot așa cum, nu lectura cărții l-a determinat pe Liiceanu s-o republice, ci scrisoarea lui Steinhardt către Ierunca. Am bănuit dintotdeauna că, necunoscute, căile Domnului sunt și întortocheate. Luați cele de mai sus drept un omagiu adresat lui Nicolae Steinhardt, centenarul.
Steinhardt 100 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4483_a_5808]
-
ajustat în fază inițială, E. Lovinescu devine, cu timpul, un veritabil inamic al valorilor - și al sistemelor de valorizare - locale. Printr-un calcul genetic și printr-o convenabilă găselniță partinică, grupul de la Europa Liberă, vertebrat de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, ajunge una din țintele predilecte ale neaoșiștilor. Mai nociv decât blamatul realism socialist al anilor '50, protocronismul lui Edgar Papu e și mai ușor asimilabil, și mai politizat, și mai tentant prin alura academică & naționalistă pe care o etalează. Epilogul
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
de Eugen Barbu? Ce mai rămâne din scriitorul (mare sau minor) Eugen Barbu? Suspiciunea e necruțătoare și devastatoare. Și, din păcate, nu e gratuită. Acesta e rezultatul unui scepticism dus la maximum. Au dreptate, înclin să cred, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Manolescu și alții care li s-au raliat sau li se pot ralia: imoralitatea biografiei se răsfrânge nefast asupra operei, oricât de mult s-ar lupta un critic cu sine însuși și cu evidențele documentare să fie obiectiv. La
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
57-59). în mai bine de jumătate de secol de exil, Theodor Cazaban a cunoscut multă lume și cîteva crochiuri ale unor fețe din mediul intelectual francez, realizate de el, sînt de interes maxim. Mircea Eliade, Emil Cioran, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vintilă Horia, Neagu Djuvara, Paul Barbăneagră, Alexandru Ciorănescu, dar și René Guénon, Jean Paul Sartre, Gabriel Marcel, Raymond Aron, Jean Wahl, Roger Caillois, Vladimir Jankélévitch, Simone Weil sînt doar cîteva dintre personajele acestei cărți. Oameni pe care Theodor Cazaban i-
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
-i atrag neatenta luare aminte că noi n-am publicat dosarul de securitate al lui Caraion, ci două note informative, scrise caligrafic de mînușița poetului, care ar fi putut face parte, cel mult, din dosarele dnei Lovinescu și al dlui Ierunca (oculta pariziana). Titlul pus de noi - Dosar Caraion - este obișnuit în gazetărie și desemnează un caz. Cît privește rostul publicării notelor cu pricina, n-am urmărit să murdărim imaginea poetului (ar fi și foarte greu, după ce poetul însuși a murdărit
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
restituie, prin intermediul Uniunii Scriitorului, dactilograma confiscată. Pățit, autorul realizează cópii după ambele versiuni, pe care le dă spre păstrare unor prieteni de încredere, iar în jurul anului 1980 reușește și performanța ca, pe sub nasul autorităților, să trimită la Paris, lui Virgil Ierunca și Monicăi Lovinescu, câte o copie a fiecărei variante. În 1984, îi este din nou confiscată prima versiune a textului. În 1989 și 1990, postul de radio Europa liberă a transmis în serial Jurnalul fericirii, însă, deocamdată, în absența transcrierii
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
bumbacului? N-am de unde ști." O scrupulozitate în cel mai mic detaliu, o neliniște în fiecare comentariu. Răvășitoare pagina aceasta și forța extraordinară a unui intelectual de rasă, devenit mai apoi un autentic "homo religiosus", cum l-a numit Virgil Ierunca. Glasul arhitectului... ...adevăr grăiește. Dar cine să-l asculte, cine să-l înțeleagă? Suplimentul Cultural al revistei 22 din 4 mai publică un interviu extrem de viu și incitant cu un tînăr arhitect, Daniel Ciocăzan. Născut la București, în 1967, absolvent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
pagini, există o listă cel puțin la fel de impresionantă de autori esențiali rămași pe dinafară: Carol al II-lea, Regina Maria, Mihai de România, Alexandru Marghiloman, I.G. Duca, Constantin Argetoianu, Grigore Gafencu, Nicolae Titulescu, Mihail Manoilescu, Neagu Djuvara, Theodor Cazaban, Virgil Ierunca, Nicolae Stroescu-Stânișoară, Mircea Eliade, Eugčne Ionesco, Ion Gavrilă Ogoranu, Corneliu Coposu, Traian Brăileanu, Adriana Georgescu, Elisabeta Rizea, Nicolae Balotă, Gh. Jurgea-Negrilești, Paul Niculescu-Mizil, Silviu Curticeanu, Silviu Brucan, Valeriu Stoica, Ion Diaconescu, Radu Vasile, Emil Constantinescu, Ion Iliescu etc. Autorul însuși
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
a adus o substanțială contribuție la conturarea unui impunător front anticomunist: generalul Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Sergiu Fărcășanu, Leontin Jean Constantinescu, Alexandru Busuioceanu, Basil Munteanu, Emil Turdeanu și nu în ultimul rînd Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca. E unul din membrii fondatori ai Comitetului Național Român și ai Ligii Românilor Liberi, ambele create la inițiativa și sub diriguriea generalului Rădescu, un vechi prieten al său. împreună cu M. Eliade înfăptuiește prima revistă literară în limba română apărută în
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
lui Augustin Buzura din perioada comunistă. Ele erau transmise ... A.B.: Aproape fiecare articol. M.I. ...erau transmise fie la rubrica ,Articolul zilei" - era vorba de tabletele din Tribuna -, fie la emisiunile culturale făcute, la Paris, de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Unul dintre aceste articole... A.B.: Era un articol din Secolul 20. M.I.: ... Un articol din Secolul 20 despre starea tristă a... A.B.: ... a difuzării culturii române în lume, a cunoașterii culturii române în lume. Ei, și mi s-
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
au exploatat prilejul producând surpriza. Cazul lui Petru Dumitriu e deja notoriu, ca să nu amintesc de imberbul (la vremea aceea) Petru Popescu. Dar șirul exemplelor poate fi ușor completat de cei informați. Diaspora, cu câteva excepții notabile (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Aron Cotruș, Virgil Nemoianu, Vintilă Horia și poate alți doi-trei), s-a manifestat frustrant; nu condițiile în care trăiau scriitorii în țară, ci ingerința ideologicului în ierarhizare deranjându-i mai mult. Și totuși, nici unul (sau mai nici unul) n-ar accepta
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
în chestiune?), autorul emite o altă teză burlescă, potrivit căreia credincioșii de altădată ai capelei moscovite și-ar fi găsit adăpost sub aripa Europei libere, în speță a redacției pariziene a postului de radio, conduse de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, post și el, la rîndu-i, cu finalități asasine în planul culturii românești: "Rămași în instituții, vechii combatanți ai Kominternului și-au schimbat doar orientarea: fideli altădată Moscovei, ei au devenit fideli, după 1965, Occidentului și mai ales Parisului. Și într-
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
Și-i punea puțin, iar părintele zicea: "Ai grijă, păcatul dumitale". Mânca foarte simplu și doar medicamentele, spunea coana Domnica, că-l țineau în viață. Avea acolo sub masă un geamantan cu medicamente trimise de prietenii lui din Occident. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu le trimiteau din Paris. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu vorbeau la Europa Liberă, aveau vinerea o emisiune culturală și de când am aflat de Nicu Steinhardt am început să urmăresc în fiecare săptămână.Orice se spunea în presa
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]