14,062 matches
-
investițiile străine directe. Aceasta a făcut ca în perioada respectivă investițiile străine să cadă dramatic, ceea ce a costat România mii de dolari. Mai grav este că sistemul legislativ nu respectă, uneori, principii fundamentale ale dreptului. Unul din principiile mai des ignorate în legislația economică din România este acela al neretroactivității legilor. Un exemplu care a generat, la vremea sa, ample dezbateri, atât politice cât și științifice, este cel al privatizărilor prin asociațiile salariale (așa numita metodă MEBO). Deși la data privatizării
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
pentru tine și pentru alții. Iată că MUNCA, o altă calitate foarte importantă pentru fiecare, care nu mai dorește să stagneze sau să dea înapoi, este încă unul din cele mai importante principii ale evoluției. Vreau să spun celor care ignoră sau detestă munca că ea, munca, îți oferă cele mai mari bucurii și satisfacții. Te poți bucura pentru cel mai mic rezultat al muncii tale mult mai mult decât de un cadou prețios. Munca îți aduce împlinire, satisfacții, prosperitate, echilibru
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mai ales sentimentele, exact așa cum le dezvolt. Și chiar atunci când le simt, nu mai târziu. Știi ce mult contează asta? Un gest simplu, dar pornit din adâncul inimii, te poate ridica atunci când e pe cale să-ți fugă pământul de sub picioare! Ignorăm însă de multe ori toate acestea, dând altora o importanță nemeritată. - Așa o fi, nu te contrazic. - Ana, ești încă tânără, cu trecerea timpului vei percepe altfel lucrurile. Uite, ca acum o văd pe Eva mea venind de la școală - cred
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zilei de mâine, ci și a clipei de acum, a înțelesului ei redundant și umilitor. A fi mult mai mult decât trebuie, dar și mult mai puțin, fără ca un calcul exact să fie vreodată posibil, a fi lujerul care se ignoră și umbra lui în continuă mișcare, în agitată prefacere, în dialog mut și pervertitor, iată o poveste care se vrea amuzantă, pentru a nu deveni ridicolă prin candoare, și alunecă în tragic. Sau invers. Parcă de teamă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cunoaște pe regretatul profesor și critic de artă Radu Negru, care îi remarcă lucrările. În jurul lucrărilor sale de fiecare dată apăreau discuții amuzante pe seama temei și a realizării compoziționale originale ce îl caracteriza din start ca un artist indepedent ce ignora de fiecare dată regulile artei, creând de fiecare dată lucrări în manieră proprie, așa cum îl îndemna sufletul lui curat, nepătat de amprenta profesionalismului. Prietenia ce se leagă, în timp, cu Radu Negru, îi dezvoltă o atracție și o dragoste puternică
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a fost revoluția proletară. Ce s-a petrecut în decembrie ’89 n-a fost o revoluție, ci o restaurație: geniul politic al poporului român a atestat reașezarea în ordinea naturală. Asta s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara, mă opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulțimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol. Așa
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cu adevărat prețuit? Domnul R. a încercat un prim mod de a „tălmăci” mărturisirea Teodorei. Dar, se pare, îl interesează mai mult dacă în vorbele ei se ascunde și un gând „neformulat”, o idee nefinalizată. Curios, dar și explicabil, el ignoră adevărul „pur și simplu”: de fapt a fost un moment sincer, spontan. Uneori cuvintele strică. Despicatul firului în patru atribuie sensuri neadevărate. P.H.L. continuă să „detalieze”, cum se zice. Profesorul R. „a simțit” (mai corect, a gândit) că sinceritatea admirabilă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că bărbatul este un „animal ciudat”: în fața unei femei care îi place se comportă ca un potențial cuceritor, indiferent dacă are 30 de ani sau 60 de ani. Presiunea instinctului îl face să uite de vârstă. Mai mult, ajunge să ignore pentru moment posibila atingere la exigențele situației sociale sau ale prestanței profesionale. Tot efortul de analiză la rece, cu raționamentul ce îl obligă la un comportament decent și onest, este „subminat” de secunda în care „se aruncă în val”. Acum
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de „a nu deranja lucrurile de la locul lor”, de a menține aparențele. Cântăresc îndelung orice idee de schimbare. Ea este preocupată în primul rând de copii, pe când el este tentat să gândească mai mult la ei amândoi. Dar nu poate ignora grijile mamei și toate frământările ei. Încearcă să-i fie alături cât îi permite statutul său de „străin”. Nimeni din cei apropiați nu trebuie să știe de „legătura” lor. Profesorul înțelege prudența Teodorei, ba chiar întărește ideea cu vreo sentență
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
loc! Ceea ce, logic, este imposibil... P.H.L. continuă să-și moralizeze personajul, amenințat pentru o clipă să rămână repetent la „școala vieții”. Așa că Profesorul a „cedat” repede, recunoscând că, „în intenția lui protectoare” față de existența iubitei (sau poate din egoism?...), a ignorat noua fundamentare a vieții ei: aducerea pe lume a unei ființe care, cu adevărat, are nevoie de cea mai mare protecție. Aici scriitorul îl suspectează pe „erou” de oarecare lașitate. Este mai mult ca sigur că nu a fost sincer
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
popular, este lumină pură, imaterialitate, este puritate absolută "O idee ce-i menită etern să stee". Dacă în legenda ebraică omul a pierdut nemurirea din cauza "păcatului" cunoașterii, care îl făcea egal cu Iehova, în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru este o iluzie și suferința este esența lumii umane. Pe când Ghilgameș pierde nemurirea abia dobândită, printr-o banală neatenție (datorită căreia planta nemuririi este mâncată de un șarpe, șarpele intervenind, pe altă cale, și în legenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este autofania autorului, ci epifania unei voci care te-a ales. O altă formă a justiției poetice constă în recunoașterea a posteriori a valorii unei opere, ignorată de contemporaneitate, fie în perspectiva timpului. Ca atare, justiție poetică i s-a făcut lui Jan Vermeer după ce a fost uitat două secole în patria sa, precum și lui Shakespeare uitat și el aproape două secole de englezi, pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou Babel este prevestit pe toate planurile, precum ignorarea valorilor până la distrugerea lor: "Cel care va fi cel mai necesar, va rămâne necunoscut, iar dacă este cunoscut va fi ignorat... Cei care vor lucra cel mai bine vor fi cei mai loviți". Despre cei care proferează îndemnuri malefice: "Trupuri fără suflet ne furnizează precepte care ne vor ajuta cum să murim". Și iată una din înfricoșătoarele viziuni fantastice: Se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un lucru grav al spiritului. Un exercițiu uman al ordinei universale, al armoniei cosmice. Mai sus încă: o neo creare mirabilă a lumii. În această conștiință se scrie lirica autentică. Poezia nu este experiment lingvistic, elucubrații ale nonsensului. Nu putem ignora orice criteriu ideatic și prozodic și, făcând narcisism cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară. Dar faptul poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o demonstrație a neputinței valorice. Prin urmare, iată pericolul pentru regina culturii Poezia: nu doar desființând orice regulă prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
obraznică. E incredibilă siguranța asta la cineva atât de tânăr. — Ce planuri ai azi? — Eu nu am planuri, am, pur și simplu, treabă. Se face că nu observă. Nu e diplomată, cum sunt femeile, uneori, când le repezi și te ignoră, ca niște martire de mâna a cinșpea, convinse că, prin asta, sunt mai bune decât tine. Ada nu e așa. Ada e condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cine încearcă s-o omoare? Ah, nu acum... am obosit... și aș fuma o țigară... Save Installing updates. You will need to restart your computer. Ok Remind me later Nordul are întotdeauna gust de hering. Iată o realitate imposibil de ignorat. Sigur, poate părea o platitudine, dar la ora 5 dimi neața, când nu ți-ai băut cafeaua, poate fi o reve lație în toată regula. Da, hering. Din calitatea lui de bucătar pe bricul Majestății Sale Halston, unde la micul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pereche de pantaloni relativ călcați și o haină de culoarea untului, cu revere cafenii, și coboară două câte două treptele ciobite din scara-melc a imobilului unde lo cu iește. O ia pe Rue de Seine și iese în St. Germain. Ignoră cu desăvârșire cafenelele îm bie toare și zâmbetul unei fete frumoase cu ochi gri și o ține drept, pe Mabillon, până la Marché St. Germain. Nici nu a ajuns bine și uite-l că zâmbește larg, parcă dintr-odată pe deplin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
inimă. Cine era el? Căror meleaguri altele decît acestea, minunate, pe care pășea în fiecare zi le aparținea, de fapt? Din ce familie de bravi luptători, poate, sau de lupi pașnici, înțelepți se trăgea? La început, prea copil fiind, a ignorat chemarea aceasta. Degeaba ar fi luat-o în considerare oricum îi era imposibil să acționeze în vreun fel. Dar dorul de strămoși, dorul de meleagurile natale, de părinți, dorul de propria regăsire nu se poate stinge niciodată. Și, cu timpul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu se descifra în comportamentul acestui străin. Atunci pentru ce să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă, privește ce de mușchi! De ignorat? În nici un caz! Nu-și amintea dacă lupii mănîncă ghinde, sau alune, sau alte bunătăți de felul ăsta; oricum, nu era dispus să riște. Și nimic, domnule, nimic de mîncare pe-aici! Celălalt mistreț, care în tot acest timp mestecase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
potrivi mai bine! În răgazul de la plecarea lui Lupino, Arus avusese timp să chibzuiască. Un pui de lup, abia zburătăcit, își găsise tăria și curajul necesare pentru a acționa după chemarea inimii. Era un exemplu pe care nu-l putea ignora. Acum, el, conducătorul, trebuia să-și adune haita, să pornească la luptă pentru a-și recăpăta drepturile pe care le avuseseră altădată. Ar fi fost un semn de lașitate să lase asta în seama generațiilor ce aveau să vină. Găsise
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupte, s-au născut Provinciile Unite independente care au intrat în societatea europeană. Richelieu, Mazarin și Ludovic al XIV-lea au dominat politica secolului lor. Toți trei au fost slujiți de reprezentanți de geniu, plini de inteligență, cei mai mulți fiind complet ignorați de mulțime. Ne amintim, de pildă, de Père Joseph, prietenul, confidentul și, deseori, sfetnic al marelui cardinal. Cred că Père Joseph își datorează aprecierea publicului mai puțin talentelor, ci, mai mult, pitorescului "personajului" pe care l-a reprezentat. Dacă ar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
XV-lea a vrut să guverneze el însuși. Deși, de cele mai multe ori, a "simțit" adevăratele interese ale statului, deseori a avut mai degrabă intenții decât voință. Timid, sensibil la eșecuri, puțin sigur pe el, iubitor al căilor "ocolite", acest rege ignora faptul că, procedând astfel, agrava greșeli: deși plin de bune intenții, el nu avea continuitate în proiecte și nici fermitate în execuție, calități care, deseori, "forțează" norocul. Bernis 54 și Choiseul au fost instrumentele apropierii de Austria, fapt care a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]