2,423 matches
-
anumită vîrstă) a două corpuri diferite față în față. Tocmai sesizarea identității lor semnalează prezența unei conștiințe reflexive. Viciul el (de "formă") este acela de a inversa perspectiva, de a provoca o schimbare de sens care-i ascunde goliciunea, caracterul iluzoriu: oglinda nu este decât o privire întoarsă, ecoul ei mecanic (după cum ecoul este sunetul privit în oglindă). Fotografia, din același regn mecanic, nu mai are mobilitatea oglinzii, fiind o imagine înghețată, stabilă. Continuitatea privirii este ruptă, ni se oferă doar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
paradisiacă" și o "realitate indubitabilă". E conștient de faptul că este victima unei "mistificări a naturii", că are în față propriile-i "iluzii și miraje". Dar tocmai această existență fantomatică o fac să-i fie "scumpă", "unică". Prin apariția ei iluzorie, Adela îi aparține. Realizată, concretizată o va pierde. * Vezi în acest sens și articolul semnat de Al. Călinescu în "Convorbiri literare", nr. 7/1976, Note despre Adela. O tentativă de iubire pygmalionică, dar care nu obține aceeași dezlegare ca și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
afirmațiile Doctorului Într’o dispoziție de veselie contagioasă, În timp ce sticlele se goleau cu o rapiditate uimitoare. Gluma rostită de Doctor la adresa lui, Tony Pavone o consideră grosolană. O atribui totuși, numeroaselor pahare de vin golite, odată În plus, Întărindu-i convingerea iluzorie de prietenia și anturajul acestui om, era mai mult decât dăunătoare. Se ridică de pe scaun cu intenția de ași cere scuze când, doctorul, dându-și o palmă peste frunte, ceru să fie liniște. „Domnilor, am omis un mic amănunt: nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ei să-și piardă orice semnificație...! Fire de om practic, Tony Pavone nu-și făcuse niciodată procese de conștiință. O Înlocuise pe Carla, de câte ori se ivise ocazia...! De fiecare dată, căutând să aprofundeze, să descopere sensibilitatea sufletului omenesc cu speranța iluzorie de-a descoperi femeia care să corespundă total imaginației sale...! De fiecare dată Însă, mereu dezamăgit suporta cu generozitate orice prejudiciu cauzat, după care Încerca să aprofundeze mai mult investigațiile, căutând, sperând poate imposibilul! „La ce te gândești...?” „Aproape la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arânjeze un loc de muncă acceptabil, lipsit de pericole, iar În caz de reușită recunoștința lui va fi deasupra oricărei presupuneri. Pentru prima dată În viața lui, Tony Pavone simțea nevoia să bea. Dorea să se Îmbete groaznic cu speranța iluzorie ce spera să-i anuleze părerea de rău dezertând dintr’o lume În care era apreciat, chiar iubit...!! Astăzi era hotărât să bea, să șteargă din memorie orice amintire a trecutului, să uite, să uite...!! Ce-l determinase oare să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luni de zile, Gică Popescu acuzând o stare de amețeală se internă În spital ca după o sumară analiză să se constate cu stupoare: cancer ganglionar. A urmat unele biopsii medicale ce se dovediseră tardive. După trei săptămâni de speranțe iluzorii, doctorii pronunțară...metastază...!! Tony Pavone rămase pironit În mijlocul curții. Avea remușcări. Se socotea un laș, un om de nimic...! Dacă nici În acestă postură când puterea de decizie te Înalță pe treptele cele mai Înalte a Îndrăznelii nu rostise cuvântul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce țară trăim domnilor...!” “Cum nu știi...? Vei afla când te vom face să mărturisești din propie inițiativă...!” - zâmbi malițios anhetatorul făcând semn temnicerului să-I pună cătușele. Tony Pavone dormi o noapte În arestul oribil al miliției cu speranțe iluzorii. În mod sigur procurorul ce manipulează dosarul Îl va pune În libertate, având În vedere lipsa elementelor În care dosarul nu prezenta nici un fel de probă a vinovăției. Cum o circă de miliție nu avea competență să emită un mandat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații numai de el Înțelese. Un altul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
importantă veste.” Mâine la ora prânzului va veni aici domnișoara Atena, prietena dumitale. Va Întreba de mine. Voi motiva gardienilor despre o rudă a mea venită din provincie. A insistat pe lângă mine dorind să-i fac acest favor, cu speranța iluzorie Întrucât apariția ei te va dezlănțui să privești cu Încredere ziua de mâine...! Așa dar, atenție...!” Privind’o dela o oarecare distanță, Tony Pavone avu senzația unui nou născut.Revăzu ca prin ceață chipul fetei proectat aevea pe acoperișul clădirii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întreaga asistență aproape nu mi respirase, spera ca cel puțin să nu mai fie gratificat cu ani În plus de pușcărie...!! Toată lumea era de părere comentând. Tony Pavone depășise limita de supunere, de milogeală, de-a cere Îndurare cu speranța iluzorie ca În felul acesta cel care aplică legea să fie oarecum mai milostiv. Unii erau de părere pronostigând cu voce tare majorarea pedepsei, desigur, nu mai Încape discuție, inculpatul a fost obraznic. Se asocie acestora Însuși deținuții ce erau În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ce oare l-a determinat să procedeze În această manieră de,prăduitor..? Timp de luni de zile și nopți de pomină Îl cărase prin toate restaurantele centrale ghiftuindu-l cu toate specialitățile culinare și vinurile exorbitant de scumpe, În speranța iluzorie a intervenției pe lângă Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
presupune ordinea și În mod deosebit dreptul la viața a celor ce produc pulsul orașului...! Se apropie timid de cerul acela ce-i provoca fiori de incertitudini, Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și am luat-o Încet, dus pe gînduri, spre localul din colț. Am deschis larg ușa din stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
imitații de vulpi argintii peste umeri, încheindu-se în partea dreapta a gâtului, protejat astfel de gerul pe care acum îl lăsau afară. Doamna și domnul Pavel își făceau, veseli, îndatorirea de gazde, iar becul de sub bolta de afară semnifica, iluzoriu, intrarea într-o lume a abundenței și a bucuriei. Ai fi spus, datorită vioiciunii și îmbrăcăminții, văzute toate la o imaginară distanță, că oamenii acelei nopți erau din vârful piramidei sociale. Era însă o greșeală să judeci lucrurile astfel, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o dată în viață; va crește lângă tine destinul fiicei tale, dar mai norocos decât al tău, mult departe de tine, de câmpia aceasta fericită-nefericită. Eu, la numai câțiva zeci de kilometri de tine, voi ființa mai departe în cea mai iluzorie profesiune, căutând să mă conving mereu că împart dreptate, că mai e nevoie de mine, de cei câțiva ca mine în societatea aceasta cenușie trăind o agonie fără sfârșit, în care nimeni nu mai crede în nimic, descompusă între minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
volubil și tandru, popular și generos, în mijlocul generației sale. În el tre buie să se contureze calitatea de luptător pentru adevăr și dreptate, în așa fel ca tot ce s‐a câștigat în literatură să nu se așeze sub semnul iluzoriului, sau să se închidă în egoism. Aceasta este de altfel datoria și menirea oricărui creator, indiferent pe care paletă lucrează. Creația sa trebuie să devină publică, bun a întregii pleiade de cititori, doritori de frumos și de s ublim. Poetul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă mai lângă fereastră, puțin mai luminată. Am scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de fapt, timpul meu adevărat a rămas acolo, în durata celor câtorva pași pe care pirpiria îi avea de făcut, cu tortul de frișcă în mână, până la masă, să-l așeze, Veturia să taie prima felie și eu, înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O ciudată senzație de rușine mă năpădea, de parcă acolo, în acea seară de demult, fugind speriat de Ester, îmi descoperisem, în adevăr, micimea sufletească. Neputința de a mă desprinde din cețuri sufletești spre a mă bucura, fie și într-o iluzorie sclipire, de lumina adevărului. Mi-e ușor să scriu astfel de lucruri acum, când viața mea se apropie de sfârșit. Când se desprinde de mine, întrupându-se într-un text oarecare. Unul din multele texte ale Lumii, a cărui singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de sfârșit. Când se desprinde de mine, întrupându-se într-un text oarecare. Unul din multele texte ale Lumii, a cărui singură îndreptățire este aceea că pare adevărat. Textul acum mă izbăvește de minciunile umbrelor printre care trec, dăruindu-mi iluzoria sclipire a timpului în care am fost scris. Coborârea mea în text este doar această fascinantă chemare a unei lumini care abia acum începe a se învăpăia, incandescentă. A început, o simt cu toată viața mea, câtă mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amăreala unei poșirci din care tot ai băut, cu disperare ai băut, crezând că ți se oferă întruna paharul de ambrozie al aleșilor, al răsfățaților norocului. Învățasem să trăiesc într-o duplicitate a neputinței, cu prietenii mei fugind în refugiul iluzoriu al literaturii în care credeam, pe care încercam să o scriem, care ne dădea nemaipomenita libertate de a lua mereu și mereu de la capăt calvarul nu al fiecărei zile, ci al textelor pe care le scriam cu tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a Cuvântului ziditor și a tuturor celor ce s-au întâmplat, se întâmplă sau se vor întâmpla pentru că astfel a fost, este și va fi scris. Mă fascinau astfel de goniri ale minții, mă lăsam dus de plutirea gândurilor printre iluzoriile tâlcuri, mă bucuram crezând că descopăr adevăruri. Nu știam că, de fapt, mă lăsam pradă căutărilor întru mine. Mă descopeream îndepărtându-mă de mine. Acum, coborând în text, mă apropii acoperindu-mă cu neștiutul pe care îl descopăr. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hârtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decât să nască un hibrid monstruos... Textul. Text este relația iluzorie dintre doi oameni, căci fiecare aparține propriei pagini, text este credința că viața poate avea un sens, că faptele se pot înlănțui într-o desfășurare logică pe care o putem determina... Există doar o logică externă, iarăși textuală... Începutul cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cincizeci de ani nu era, cum s-a văzut, pentru el, nici un fel de handicap, ci ea-i deschidea noi porți pentru a-și cunoaște și a-și regenera celulele uzate. Trupul vechi era abandonat, locul lui luându-l altul, iluzoriu. Totuși, În ciuda acestor renașteri repetate - sau poate tocmai din pricina lor -, Noimann simțea cum Între el și Mathilda distanța creștea În fiecare zi și În fiecare ceas. Deși trăiau alături și dormeau câteodată În același așternut, erau atât de străini unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locul luptei se aprinseră făclii. Grupuri de pedestrași Începură să caute răniții sub maldăre de morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și el face același lucru... Pretenție de reciprocitate de la vierme la stea! Așa s-a născut "supranaturalul" și credința. Strămoșul tău a răsuflat ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă în grijă. Cum nu spunea nimic, am continuat: - De altfel, utilizarea rațională a focului a dus la micșorarea barierelor nopții și a dat înaintașilor tăi o nesperată șansă de a revendica o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]