14,025 matches
-
două volume, arta să depășească teza. Cronica de familie rezistă ca și cronică a monstruozităților, iar bestiarul ia proporțiile bâlciului manierist. Intenționalitatea este depășită de reușita estetică, și se poate chiar afirma că prozatorul posedă una dintre cele mai puternice imaginații caricaturale din literatura română. Deformarea tendențioasă a schemei istoriei este - așa cum vom demonstra - reglată în jurul unor momente neesențiale ale firului epic, înăbușită prin numeroasele episoade din epoca interbelicului și, atunci când formează însuși axul scrierii (ca în Aquarium) este persiflată pe
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma imaginarului său prin formula spiralei degradante a generațiilor) să devină evidentă cât mai târziu cu putință, deși trebuia să fie prezentă încă de la început. Imaginația și talentul său fac o adevărată echilibristică în acest scop. Trebuiau salvate cu orice preț primele două volume, care vor fi singurele traduse în Occident, și, în același timp, romanul trebuia scris și pentru a i se putea alătura volumul
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
notabile și ele țin de structura elementelor care intră în componența celor două "confesiuni". Dacă la Nora Iuga se poate vorbi de un realism al sinelui, de percepția imprevizibilă a unei realități, totuși, palpabile, la Nichita Danilov delirul este total. Imaginația zboară liber, precum baloanele umplute cu heliu, nici un element al realității concrete nu pare în măsură să o readucă pe pământ. Chipul raționalului se întrezărește rar în cele aproape 300 de pagini de aiurare, cititorul însuși simte, la un moment
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la ora asta. Vreau să-mi mărturisesc emoția unor seri de teatru extraordinar. Emoția de a privi voluptatea detaliilor, inepuizabila imaginație și plăcere ce însoțesc un spectacol sau altul din cele pe care le-am văzut. Emoția, în cele din urmă, să constat că în săli au fost tineri, mulți tineri - puțini, vai, din spațiul teatrului - care au stat cocoțați la
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
unor profesori specializați. Dincolo de aceste subiecte de discuție, importante rămân creațiile scrise sau spontane ale lui Iancy Körössy, reținute de înregistrări (multe, încă inedite) care merită să fie cunoscute. Caracteristicile muzicii lui Iancy Körössy 1. consistența substanței muzicale asigurată de imaginația melodică; trecerea melodiei prin mai multe stiluri de jazz și de cânt pianistic european; cântul polifonic, întrupat deseori prin lanțuri de acorduri - fapt ce dă naștere celuilalt palier al limbajului muzical: generozitatea armonică.Aceasta se raportează direct, odată cu enunțarea temei
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
piatra brută. Cu ea, Merrick ține ceașca de ceai, cu ea toarnă ceaiul în ceștile celorlalți, cu ea strînge alte mîini, cu ea se semnează pe suportul pe care se află mica catedrală de carton pe care o construiește din imaginație, pe ea își odihnește fruntea malformată, ea răsare asemeni unei flori dintre buruieni, ea angajează un dialog al expresiei corporale paralel ca pentru a desfide întreaga grozăvie a diformității. Regizorul a reușit unul dintre acele filme în care catharsisul funcționează
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
alunecoși și inimă zburdalnică, distribuită generos prin tot Ferentariul. Spre sfârșitul romanului o vedem integrată cu forța în Sistem, transformată într-o jalnică informatoare a Miliției (și "animatoare" pentru cadrele instituției). Visele și proiecțiile juvenile, castelele ridicate în Spania de imaginația fiecăruia se fărâmițează și se dezintegrează atunci când personajele ajung să dea piept cu viața. Gelu Dei, zis Mopsu ori Cofetarul Mafiot, are neîndoielnic o sămânță de geniu: la nouăsprezece ani, e deja maestru în arta culinară și câștigător al unor
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
neavînd deschidere către lumea duhovniciei, priveam creștinismul ca pe suceala exotică a unor oameni subtili: subtilitatea acelora cărora lumea de aici nu le ajunge și care mai au nevoie de iluzia încurajatoare a unei alte lumi, cea izbucnită din propria imaginație ne-satisfăcută. Și cum știam că maladia aceasta, departe de a fi o năpastă morbidă, putea avea consecințe benefice în viața oamenilor, mă obișnuisem să privesc credința ca pe o achiziție filogenetică a speciei umane, rezultatul genial al unei selecții
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
șansa de a continua, ea va rămîne pentru totdeauna suspendată. Moartea prematură este cea care face legătura cu ceilalți, cu vechii locatari ai casei, orfelinii morți reveniți că prieteni imaginari în ceea ce pare inițial a fi doar un joc al imaginației. Lăură nu pare impacientata de această achiziție a fiului, lumea invizibilă este parte a fabulosului copilăresc care se pierde ulterior, ea intra chiar în jocul acesta pentru a alunga anxietatea fiului inventînd o poveste cu caracter apotropaic. Este însă prinsă
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
ridicol, ci și contraproductiv, el continuă să fie dominant în percepția publică. Din acest motiv, un individ cu aparență, mentalitate și comportament de cal mascat, precum Meleșcanu, e considerat și acum ministrul de externe ideal într-o țară unde flexibilitatea, imaginația și cultura ar fi salutare. Încurajat de lipsa cronică de cadre din PNL, nu mai miră pe nimeni că individul are tupeul să se laude singur, afirmând c-ar fi soluția cea mai bună ca "intermimar" la externe. Dar tot
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
care descoperirea soluției optime să nu conteze ori să nu fie împărtășită cu sinceritate și entuziasm, iar îmbrățișarea unei cauze aleatoare să fie suficientă pentru a valoriza inteligența și intuiția compozitorului. În Timpul cerbilor, de pildă, cu toate că titlul lasă frâu liber imaginației, Tiberiu Olah se joacă (or, joaca se petrece fără ascunzișuri) cu unul dintre procedeele sale preferate: coliziunea dintre unele conglomerate intens disonante cu alte acorduri consonante, coliziune în urma căreia rămân acele sonorități edulcorate, plasate în contrast ferm cu impactul care
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un ighemonicon tainic ale cărui subînțelesuri provoacă un veritabil fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
că "viața criticului în teatru" nu a fost numai un țopăit exaltat de entuziasm. Pe lângă întâlnirile cu minunații la care m-am referit nu am fost ocolit și de întâlniri cu inși de o infamie ce mi-a depășit orice imaginație.Desigur, aceștia din urmă au reușit să mă facă să sufăr și chiar să mă umilească. Dar s-au trudit degeaba. Niciodată nu au reușit să mă facă să nu iubesc teatrul. Iar pentru un critic dovada cea mai importantă
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
apropie și mai mult de scriitorul Titu Maiorescu, evocator fin și plin de vervă al secolului de aur francez, pe care, ca intelectual de formație clasică, îl admira la modul superlativ. însemnarea de călătorie se transformă repede în operă de imaginație, Regele Soare devenind personaj de roman galant și istoric: "Versailles însuși este un oraș grav, aproape lipsit de viață. Casele fac impresia unor sălcii plângătoare cu ramurile atârnând. Când pășești în parcul cunoscut în toată lumea - acum atât de singuratic - ți
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
direcțiile de pe masa de joc. Din acest moment, înțelegerea ia sfîrșit și nu-ți rămîne decît să dai pagina, căci între imaginea bilei și imaginea evantaiului de direcții pe care le poate lua simultan bila e o contradicție în fața căreia imaginația noastră clachează. Sau cazul deja celebru al radiației de fond a universului. Fizicienii consideră că existența acestei radiații reprezintă dovada irefutabilă a Big bang-ului. Cu alte cuvinte, dacă radiația reziduală nu ar fi existat, nu am fi avut proba
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
sinele său, ca o femeie care, în cele din urmă, / acceptă, stă cu sinele său încărcat de sîni". La modul grav, precizează într-un comentariu-insert că "un acuzativ" la care apelează într-o poezie ar fi un simplu factor de imaginație, care "niciodată nu zice nimic": "Poetic, este neutru / nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe Ťtuť sau pe Ťtineť din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placidă. Mutul". Efectele unui asemenea fenomen de disoluție a subiectului sunt
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
ca salvator și, în egală măsură, eliminator al dualității. El dorește să distrugă relația, dar aceasta rămîne doar un deziderat. Deoarece, dacă nimicul se oglindește pe sine, are nevoie de un martor. Iar acesta se conservă în acea parte a imaginației ce știe că în orice proces liric, oricum, relația se păstrează". În paginile d-sale critice, Aurel Pantea propune ideea unei "transcendențe pline", replică la conceptul lui Hugo Friedrich, al "transcendenței goale". Ea ne apare acum coroborată de acest gest
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
pe deplin satisfăcut dacă veți consimți la a concepe un roman al comicului universitar, în care sper că veți asimila recenta experiență personală în compania președintelui, precum și preconizatul succes internațional în urma deplasării la Viena. Al dumneavoastră Editor." (pag. 129) Puțină imaginație, puțină priză la real, puțină asumare a riscurilor, puțină sfidare a malignului comportament esopic, puțină intuiție sociologică ar fi putut transforma Salata orientală... măcar într-un reușit roman al provinciei intelectuale. Succesul local al Derapajului lui Ion Manolescu pregătise - în
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
că sunt "sclipitoare", "nemaiîntâlnite", pline de "surprize și ispite", "fragede" sau "arzătoare". Pictura lui, cum de asemenea s-a spus, era "un fenomen cu totul neobișnuit", mărturisea un "temperament artistic excepțional", atrăgea prin neliniște, neastâmpăr, neistovită vervă coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a încetat să fie o problemă pentru critică. Dacă în opera mai tuturor artiștilor există ezitări, incongruențe, rupturi în unitatea, mai mult ideal postulată, a operei, pictura lui a deconcertat printr-o mai
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Arta de a citi a lui Faguet ori de spusa lui Francesco de Sanctis: "Critica încolțește în sânul însuși al poeziei. Una fără alta nu trăiesc". Auzit-ați cumva de Oscar Wilde care nu-i deloc paradoxal când afirmă că "imaginația imită, spiritul critic creează"? Și să nu se bănuiască, spunând aceste cuvinte, că e o pledoarie pro domo, deoarece semnatarul acestui text se consideră doar un mic autor de proză, ceva mai mult decât monsieur Jourdain. Nici o supărare, numai cei
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
răstimpuri, stăpânul. Formația de matematician deprins cu intuiții de topologie a lui Suceavă răzbate clar într-o nefirească formulă a belșugului. Un cioban oarecare păscuse în tinerețe "turme atât de mari încât marginile li se pierdeau dincolo de zări". Iar o imaginație acustică ieșită din comun îl face pe povestitor să relateze cum vorbele mânioase ale tâlharului Oarță Aman ieșeau din buzele lui în română și se izbeau nemțește de fereastra conacului în care se cantonase, la 1917, un regiment german. Intersectate
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
biografice? Punându-ți această întrebare, iartă-mă că îți mărturisesc un lucru ce te-ar putea crispa, m-am gândit la mama ta, care a lipsit mai mult, privându-te de căldura atât de necesară unui om... cu sensibilitatea și imaginația ta. Mama ne-a părăsit când aveam șase ani; ca școlar, am fost la ea în două vacanțe de vară, la Budapesta; am revăzut-o, la întoarcerea din Anglia, când aveam optsprezece. Mereu am vizitat-o apoi la Cluj, fiind
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
a doua seară dadaistă la Cabaretul Voltaire a fost una Ťruseascăť, la care a participat colonia rusă din Zürich (se pare că și bolșevicii, în frunte cu șeful lor, Lenin)." Coincidențele sunt multe și ele nu fac decât să înfierbânte imaginația. Chiar dacă pe fond cele două grupuri (al artiștilor teribiliști, respectiv al conspiratorilor bolșevici) se ignoră reciproc, ele respiră același aer al unei insule de belle époque în care veștile de pe front sunt primite cu oroare și revoltă. Nimeni nu poate
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
un Salon al tineretului, pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic, trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase, în timp, aerul unei fatalități cosmice. Premiile se dădeau, și ele, în consecință: pentru pictură, pentru sculptură, pentru grafică ș.a.m.
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
Faulkner, ci la româneasca de balamuc a lui Vanghelie. M-am întrebat ce e, de fapt, mai potrivit - că doar ni se cere să legăm teoria de practică! - pentru studenții mei. Să-i dau înainte cu frumoasele povești născute din imaginația marelui scriitor american ori să-i pregătesc pentru viitoarele mese gratuite de la Pavilionul Expozițional? Nu de alta, dar majoritatea covârșitoare va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la cheremul cuplului coșmaresc Mitrea & Vanghelie.
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]