1,385 matches
-
la punct a tehnicii "întăririi" metalului adus la incandescență, fierul și-a câștigat poziția sa predominantă. Metalurgia fierului terestru este aceea care a făcut acest metal apt pentru folosirea zilnică. Acest lucru a avut consecințe religioase importante. Alături de sacralitatea celestă, imanentă meteoriților, ne aflăm acum în prezența sacralității telurice, la care participă minele și mi-nereurile. Metalele "cresc" în sânul pământului 54. Peșterile și minele sunt asimilate matricei Mamei-Pământ. Minereurile extrase din mine sunt într-o anume măsură "embrioni". Ele cresc lent
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era victimă sacrificială și divinitate a sacrificiului, în egală măsură. Imnul enunță cu claritate că Purușa precede și depășește Creația, deși Cosmosul, viața și oamenii se nasc din trupul său. Cu alte cuvinte, Purușa este, în același timp, transcendent și imanent, mod de existență paradoxal, dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu-1 cunoaște, al cărui trup este pământul și care veghează asupra pământului dinăuntrul pământului' și îl identifică cu "ăâman, supraveghetorul dinăuntru, fără de moarte" (Brhadăranyaka Up., III, 7, 3). Ca și Purușa din Rig Veda, X, 90, Brahman se revelă ca imanent ("această lume") și transcendent în același timp; distinct de Cosmos și totuși omniprezent în realitățile cosmice, în plus, ca ăâman, el locuiește în inima omului, ceea ce implică identitatea dintre " Șinele" adevărat și Ființa universală, într-adevăr, la moarte, ătman-ui "celui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Toate aceste interpretări vor deveni populare mai târziu. India înainte de Gautama Buddha lit. "nonmanifestat")44. Svetăsvatăra este și mai semnificativă, deoarece ea asociază speculațiile împrejurul Ființei absolute (Brahman) cu devoțiunea față de un zeu personal, Rudra-Siva. "Triplul Brahman" (1,12), Zeu imanent în întreaga Natură și în toate formele vieții (II, 16-17), este identificat cu Rudra, creator și distrugător al lumilor (III, 2). Cât privește Natura (prakrti), ea este măyă Stăpânului (Rudra-Siva), "magia" creatoare care înlănțuie toate ființele individuale (IV, 9-10). Prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este cea prin care personajul devine relevant că un construct literar. Reprezentarea mitică asigura trăsăturile "canonice" ale personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului și dezvăluie identitatea să ascunsă. Investigația are ca punct de plecare delimitarea celor două moduri de reprezentare din Poetica lui Aristotel: directă (teatrală) și indirectă (narativa) și dezvolta demersul kantian, conform căruia reprezentarea nu este o cunoaștere a lucrurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a lumii în conștiința noastă. Am dori să precizam că sintagma propusă în titlu Reprezentarea romanesca a Parizienei nu ține doar de reprezentarea în sensul clasic de mimesis, ci și de construirea unui univers teatral al reprezentării, ce corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ipostaze ale Parizienei ca entitate complexă: geotip social, personaj mitic, personaj al "Comediei urbane" și personaj literar tipic, implicând legislație, spații, activități, alte personaje, coduri, scenarii. Ea nu este o figuranta, ci un protagonist al istoriei, al culturii, al literaturii; • imanenta de factură teatrală a Parizienei predispune la o lectură a românului că piesa, o punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
c'est toute leur vie; avoir de l'importance, c'est tout leur rêve. L'amour n'est pour elles qu'un succès; être aimée, c'est seulement prouver que l'on est aimable" [Girardin, t.II, 1986, p.213]. Imanenta emotiva feminină a Parizienei este destul de relativă; fire rece și calculată, ea știe să-și urmărească scopul. Doamna Girardin constată că ceea ce înlocuiește pasiunile în Franța sunt pretențiile, capabile să conducă la revoluții [1986, I, p.564]. Capriciile sunt multiple
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
p.215-216]. Semnificative apar însă recomandările lui Duroy, dezgustat de sentimentele prea sincere și acaparatoare ale doamnei Walter, care dă sfaturi de tactică feminină, bazată pe sentimente și durere, mai mult simulate decât resimțite 324. Scenă așteptării Tradițional, așteptarea corespunde imanentei statice feminine: Penelopa așteptându-l pe Ulise, singurul autorizat de a călători. Așteptarea este, pentru tânăra față sau femeia în vârstă, o fericire în sine, o stare de disponibilitate față de lume și elementele sale. Scenă femeii care așteaptă la fereastra
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii, po(i)etică scenelor, po(i)etică verbalului și nonverbalului, po(i)etică modei. Imanenta Parizienei-spectacol proiectează o lectură de tip teatral a românului, care aduce la suprafață multiplele roluri ale acestui personaj în Comedia urbană. Prin fuzionarea diferitor dimensionări de analiză, lucrarea este un model de interpretare poetica și interdisciplinara a unui personaj complex
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
vedere teologic asupra realității sociale, traductibil într-o perspectivă filozofică asupra realității înseși și deschis contribuțiilor științelor sociale pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a asistenței sociale este că în creștinism este luat în calcul nu doar imanentul, adică ceea ce este legat de această lume, ci ne raportăm și la transcendent, adică la o ființă divină, care potrivit revelației supranaturale, adică a modului în care El ni s-a descoperit, este Dumnezeul-Treime (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt), o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Acest adevăr se acceptă prin credință, ceea ce este destul de greu pentru a trata subiectul doar din punct de vedere științific, folosindu-ne strict de regulile științifice ale științelor socio-umane. De aceea, bazele epistemologice în privința gândirii sociale creștine sunt de natură imanentă și transcendentă în același timp. Vom încerca pe cât ne este posibil -să tratăm acest capitol într-o formă echidistantă, în sensul că ne vom folosi în tratarea acestui subiect de o demonstrație acceptabilă și pentru științele socio-umane, nu ca o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în care excepția (Ordonanța de Urgență a Guvernului) a devenit aproape regulă, ceea ce face ca executivul să încalce prea des separația puterilor în stat, legiferând în exces. E bine de reamintit, de asemenea, că nu există o justiție per se, imanentă, și, pe cale de consecință, de nediscutat jurnalistic, în absența efectelor naturale ale justiției divine. Judecătorii, ni se reamintește mereu, sunt și ei oameni și, evident, pot greși. Cu bună sau cu rea-credință. Judecătorii au și ei interese, lipsuri sau scăpări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cheie ale teoriei critice este investigarea sursei autorității, împărtășindu-se credința că liderii politici își pot folosi puterea pentru a manipula regulile instituțiilor și ale sistemului, putând subjuga individul. Gîndirea speculativă este importantă în acest sens pentru că poate revela tensiunea imanentă dintre stat (societate) și individ.455 Abordarea critică este una pesimistă cu privire la securitatea globală: statele creează insecuritate, iar structura economică neoliberală exacerbează această condiție. Transformarea securității individuale/globale este gândită în termeni de emancipare, care funcționează ca scop al securității
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
că nu are note suficiente pentru încheierea mediilor. De aceea, hotărăște să dea elevilor săi o lucrare de control (extemporal). Venind în clasă, el își anunță elevii că vor da o lucrare de control. Scopul imediat (Bochenski îl numește obiectiv imanent) al lucrării de control este același, atât pentru profesor, cât și pentru elevi: acela de a avea note. Scopul mai îndepărtat diferă însă; dacă elevul urmărește să obțină o notă care să-i permită promovarea, profesorul dorește doar să aibă
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
că o lucrare de control dată în atari condiții ignoră orice valențe didactice și că intervine în bună măsură voința profesorului. Situația descrisă mai poate fi redată, conform lui Bochenski, prin următoarea schemă: obiectiv transcendent al purtătorului (profesorul) Acțiune obiectiv imanent obiectiv transcendent al subiectului (elevul) Autoritatea de sancționare este definită de către Bochenski astfel: O autoritate deontică este o autoritate de sancționare atunci și numai atunci când (1) obiectivele transcendente ale purtătorului și ale subiectului diferă și când (2) corelația dintre acțiunea
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
care vor avea nevoie pentru a parcurge mai departe materia, în semestrul următor. De aceea, venind în clasă, le prezintă acestora situația și modalitatea de remediere: o nouă strategie de predare, însă care reclamă din partea, lor un efort suplimentar. Obiectivul imanent al profesorului și al elevilor este același: parcurgerea materiei planificate pentru semestrul în curs. Obiectivul transcendent este și el același: înțelegerea acelor elemente necesare parcurgerii în continuare a materiei. Conform lui Bochenski, situația descrisă mai sus poate fi redată prin
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
elevilor este același: parcurgerea materiei planificate pentru semestrul în curs. Obiectivul transcendent este și el același: înțelegerea acelor elemente necesare parcurgerii în continuare a materiei. Conform lui Bochenski, situația descrisă mai sus poate fi redată prin următoarea schemă: Acțiune obiectiv imanent obiectiv transcendent al purtătorului (profesorul) și al subiectului (elevul). Definiția autorității de solidaritate este, după Bochenski, următoarea: O autoritate deontică este o autoritate de solidaritate atunci și numai atunci când (1) obiectivele transcendente ale purtătorului și ale subiectului sunt identice și
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
dublu destin colectiv (care reunește un versant al acumulărilor într-o știință a înțelepciunii și unul al reverberației esențelor ethos-ului constituit în sânul unei comunități). Astfel întipărită în tradiție sau în canonul cult, fapta exemplară a conștiinței devine vector imanent al pasului altruist către semen și principiu unificator al unei țesături sociale care universalizează spiritul virtuții individuale. Apoi, într-un sens reconstructiv care definește raportarea la lume specifică valorii teoretice, reflexivitatea suferă o nobilă transfigurare și se convertește paradoxal în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fiecare nouă încercare existențială un ritual al activității judicative devenit marcă personală și întretaie fluxul natural al evoluției destinale cu înțelepte demersuri de completare interpretatoare sau înconjurare comprehensivă. Existența însăși este o scenă a acestui joc dialectic care alternează emergențele imanente ale dezvoltării firești cu inserția deliberată a forului reflexiv, iar fiecare moment de cotitură pe care îl încearcă drumul individual poartă însemnul instanței cenzoriale (vădind caracterul indispensabil al prezenței eforturilor conștiente în abundența datelor de trăire). Așadar, pe puterea acestei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o cauză a schimbării sufletești, în traiectoria unui destin determinarea devine pluri-cauzală și cel mai potrivit cuvânt este cel de "condiție", deoarece modificarea este mai curând prilejuită decât forțată, ea urmând întotdeauna, mai vădit sau mai ascuns, o logică internă (imanentă) de cele mai multe ori greu de descifrat și așteptând doar momentul și terenul prielnic al marelui pas. De aceea intervenția decisivă trebuie să fie tot interioară, să îngăduie tratarea asemănătorului de către asemănător, să permită conștiinței de sine îndeplinirea unei datorii obligatorii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
maturizarea stilistică și tematică, crepusculul unui model personal de a ființa creator, sunt toate cuprinse în interpretarea pe care artistul și-o acordă sieși și apoi în interpretarea contemplatorului competent. Ele converg sub ochii unei priviri vizionare către un nucleu imanent pornind de la care pot fi în chip autentic înțelese și permit accesul perspectivei inițiate la o interioritate mult râvnită, la încăperea subiectivă din care a izvorât opera de artă. Ele arată care este secretul reușitei creatoare din perspectiva ei reflexivă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
În ciuda evidențelor că finalitatea este caracterul și markerul distinctiv al lumii viețuitoare în raport cu materia brută, în pofida faptului că nume sonore în știința secolului XIX și XX, mai ales în domeniul științelor biologice, susțineau ideea de finalitate ca fiind de natură imanentă și de esență divină, materialismul se impune totuși ca doctrină dominantă bazându-se doar pe lucruri concrete, tangibile și aflate sub incidența percepției prin simțuri. Fiind în imposibilitatea de a nega finalitatea incompatibilă cu dogma materialistămaterialiștii preiau teza darwinistă, care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Raven și Johnson, următoarele: - Nu ar fi susținut de nici-o observație empirică. Ori creaționismul demonstrează clar că lumea viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare s-ar afla, prezintă un caracter de finalitate ce constituie trăsătura distinctivă a vieții, este imanentă și ignorată de ființa căreia-i coordonează existența. Această finalitate este susținută de morfologia vitală și fenomenologia vitală, elemente proprii și caracteristice lumii viețuitoare, întâlnite la orice nivel de dezvoltare a vieții. - Principiile creaționismului științific nu ar porni de la observație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]