3,483 matches
-
asiguri un avans serios. ― Mult succes, îi ură Gosseyn. O privi luând-o pe drumul de întoarcere. Femeia... cea care ne hrănește ― gândi el ―, cea care ne vindecă, ne educă, ne înțelege, ne este iubită. Femeia! Nu doar o simplă imitație a bărbatului. În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
toți venusienii, psihiatrul avea un control complet asupra cavităților de rezonanță ale corpului și ale capului. Cu amintirea proaspătă a timbrului vocii lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în mâneca surtucului. Aflase însă că, de vreo două luni, colegul lui de birou scria un roman, asta explica multe. Nu izbutise să-i smulgă decât o mărturisire, că acțiunea se petrecea în viitor sau așa ceva. Bănuia că e vreo imitație de Jules Verne și, din păcate, nu avea încredere în reușita colegului. Se uită la ceas: abia 10 dimineața. Avea tot timpul înainte, îi spusese nevestei că vine către două, la masă. Așa că înmuie iar tocul și scrise. Gazeta noastră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în care interpretările defavorabile ale regulilor sociale devin preponderente față de cele favorabile, se acoperă principiul "asocierii diferențiale": indivizii devin criminali prin contactul preponderent cu modele criminale, eliminându-le pe celelalte; o comportamentul criminal nu se structurează printr-un proces de "imitație", ci individul este atras și canalizat de anumite grupuri spre "învățarea" și exprimarea tehnicilor antisociale ( socializare negativă). Teoria conflictelor și a codurilor Întemeiată de T. Sellin, această teorie creează o extensie mare fenomenului de "conflict cultural" prin considerarea următoarelor faze
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
îl împinse pe Ignatius ca să se ridice de pe scaun, dar îl făcu să se răstoarne peste mama lui care se opri brusc din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mamă la fiică, ce rost avea să Încerci s-o corectezi? Așa că a oftat iarăși. Ignorând supărarea pe care i-o provocase mătușii ei, Asya a ridicat din umeri. — De ce nu? Ar fi de departe mult mai creativă decât această imitație turcească total nefondată a Americii. Ar trebui să amesteci Întotdeauna materialul tehnic Împrumutat din Vest cu trăsăturile particulare ale culturii căreia i te adresezi. Asta e ceea ce numesc eu un Donald Trump cu adevărat alla turca. Ar trebui, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui certitudini. În cea mai proastă dintre cărțile lui, vreau să zic În aceea pe care am luat-o cel mai În serios din pricina titlului: Scrisori către un tînăr creștin (Îmi plăcea titlul ăsta, habar n-aveam că era o imitație după Scrisori către un tînăr poet a lui Rilke și am fost extrem de dezamăgit cînd am aflat), Îi scrie corespondentului său: „Nu am a-ți oferi decît certitudinea mea. E o certitudine totală, care mi-a fost neîndoielnic dăruită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
efectul. Nu mai era concentrat cu întreaga-i ființa asupra paginilor gazetei. Era atent acum la suprafața din piele verde a mesei de scris pe care aceasta era așezată. Iar acum restul încăperii prindea contur, cu mobilele guvernamentale, sofaua din imitație de piele, scaunele, mesele de scris și rafturile, toate făcute din același lemn gălbui. Dar mai mult decât orice altceva simțea prezența de neevitat a ușilor. Salitov urla. Din nou. Două uși se deschideau din 'biroul' lui Porfiri Petrovici, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În vitrină la Givenchy, Îmi amintesc că era foarte scump. Știi, sunt o mare cheltuitoare, dar chiar și așa, nu mi-am permis să-l cumpăr. L-ai primit de la Roger? „Ce băgăcioasă“, Își zise Kitty În gând. — E o imitație. 9,99 dolari. L-am cumpărat de pe stradă, răspunse zâmbind. Tot ce port e o imitație. Doar rochia e Într-adevăr de designer, dar am cumpărat-o de la un magazin de ocazii cu 20 de dolari. La lumina zilei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chiar și așa, nu mi-am permis să-l cumpăr. L-ai primit de la Roger? „Ce băgăcioasă“, Își zise Kitty În gând. — E o imitație. 9,99 dolari. L-am cumpărat de pe stradă, răspunse zâmbind. Tot ce port e o imitație. Doar rochia e Într-adevăr de designer, dar am cumpărat-o de la un magazin de ocazii cu 20 de dolari. La lumina zilei se vede că dantela e destul de uzată. — Serios? Femeia cu părul negru clătină din cap a neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a venit din nou în minte supărarea comercială pe care o suferise. Amenințătoarea viziune a coșurilor vomitând vălătuci de fum îl făcu să se întrebe care o fi blestemata de fabrică unde se produc blestematele de minciuni de plastic, josnice imitații ale vaselor de argilă, E cu neputință, murmura, nici sunetul nici greutatea nu seamănă, și mai e și relația dintre văz și atingere despre care am citit, ochii văd prin degetele care ating lutul, iar degetele, fără să-l atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
modificat în mod radical modul de ”consumare” al obiectului de artă și a dat un nou sens artei deoarece din acel moment ”produsul” artistic a fost ridicat la un nivel ”superior” prin faptul că el nu mai era doar o imitație simplă după natură, după tangibil, ci o interpretare după concret sau chiar o re-inventare a unor ”realități” de tip zen, ceea ce impunea un nou mod de abordare al interpretării din perspectiva privitorului. Desigur că manifestări artistice abstracte (de ex. simbolic
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Henrietta se pricepea de minune. Practic, relația fusese deja consumată, cel puțin în mintea Henriettei. Tot ce trebuia să facă era să-i pună pe cei doi față-n față. Se îndreptă spre ieșire, țăcănind cu tocurile pe podeaua nouă, imitație de marmură, a Serviciului de Sănătate Publică. La ușă se opri, dându-și seama că uitase un amănunt important. Care e numele lui de botez? întrebă. Asistenta se strâmbă de parcă ar fi fost o informație strict confidențială. — Laurence, spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au văzut „primul manifest avangardist din literatura română” -, îl reia, nemărturisit, pe Rémy de Gourmont din Le Livre des Masques. Ideile criticului simbolist francez au fost, de fapt, ideile directoare ale revoltei antiacademiste. Ideea diferențierii individualiste, refuzul banalului și al imitației, libertatea inovativă sînt afirmate impetuos: „Aprindeți torțele să luminăm prezentul literar! (...) este bine să se știe de către toți cei care se intereseză de literatură în țara noastră ce vor acești cîțiva tineri care au curajul să se rupă de gloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu da atenție decît lucrurilor prin care un om se deosebește de altul. Dacă tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe Pontus de Thyard; în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de tradiție, cu exhibarea cotidiană a muzelor dospite de vreme. În locul poeziei lui Eminescu, ni se dă limonadă de clar de lună, în locul unui Odobescu, unui Hajdeu, unui Caragiale, ni se dă... citiți vă rog ce se publică de obicei. Imitația în literatură mai are însă și neajunsul că trivializează pe cei imitați încît îi faca de nemaicitit”. De remarcat conflictul terminologic dintre categoria pozitivă și cea negativă a Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spatele”. Cît despre noul curent viitorist... adolescentul nu face economie de platitudini: „Futurismul corespunde unei epoce interesante a artei moderne”, creditîndu-l cu aceste cuvinte ale lui Goethe: „lăsați mustul să fermenteze, va da vin”. „Exagerările” futurismului rus sînt puse pe seama „imitației” occidentale: „futurismul rus e pornit spre exagerări pentru că încă n-a depășit perioada imitațiunilor. E o copie a teoriilor preconizate în Occident. Totuși, el e caracterizat printr-o frapantă lipsă de omogenitate. Nici o teorie n-a prevalat împotriva diversității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poet român fără tirade”, inspirația tradițională către care s-a orientat după război („Motive destule în icoane, în cruci, în odoare, în cusături în trei ițe, în uitatul olărit românesc”) nu e recuperată tezist, „patriotic”, ci estetizant. Aceeași respingere a imitației superficiale, aceeași voință de înrădăcinare a prozei într-un sol popular original o întîlnim și în articolul despre volumul de schițe al debutantului Ion Călugăru, Caii lui Cibicioc, unde pitorescul artei naive și noutatea sursei de inspirație (tîrgurile evreiești moldave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Ion Călugăru (nr. 27), Vinea remarcă adaptarea personală a amintirilor din copilăria autorului de la „duioșia și humorul sănătos al lui Creangă” la „fiorul suferind și subtil” evocînd „viața pestriță și misticismul tîrgurilor evreiești din nordul Moldovei”. Ideea refuzului imitației (deopotrivă a formelor străine și a valorilor autohtone), prin urmare a originalității autentice, este o dată în plus reafirmată: „Singular debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
debut, într-o literatură osîndită la pastișul formelor străine și în care, în cazul mai rar, debutantul mult mai bătrîn completează lăturalnic pe Sadoveanu (...) Ion Călugăru reia firul tocmai de la Creangă, și în condițiuni cari exclud învinuirea de manierism și imitație”. La rîndul său, B. Fundoianu (care scrisese în Rampa din 17 decembrie 1921 despre acest volum) vedea în literatura română o literatură a „etrernului pastiș”, în care singurul scriitor autentic autohton prin creația sa este Ion Creangă. În cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marcat. Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură clivată, proaspăt intrată în modernitate și care, din dorința arderii etapelor, se vede nevoită să recupereze modelele disponibile. Desigur, „contimporanii” resping imitația superficială, considerîndu-se creatori de noutate (și, cum am văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența constructivistă le vine pe mai multe filiere, cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Max Hermann Maxy — elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avangardei Românești și Europene (ICARE). Într-un coeditorial vehement, Vinea (semnat Vn.) combate „stilul românesc” al arhitecturii Bucureștiului antebelic: „prunc hibrid al onanismului romantico-historic, împerechere de arcade și coloane bizantine cu turnuri turcești, totul chircit după regula degenerării și a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul” ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au nimic comun. În teatru - actorul, în cinematograf - mișcarea este dominantă. Cinematograful este drama mișcării. În tabloul fotogenic, actorul, decorul, înscenările lilipute, suprapunerea de tablouri sînt numai mijloace, căci filmul este prima artă care prin natura ei se depărtează de imitație, creează fantasticul. Căderi de forme, urcare ritmică de lumină, sacadări, crispații și destinderi de forme, leșinuri de materie nu pot fi emotive și fără literatură?” „Purificarea” artelor nu exclude însă - dimpotrivă! - colaborarea lor. Pe această linie este recomandată abandonarea „pasivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
industrie, așa cum punctul de întîlnire dintre constructivism și expresionism este dat de cultul „anonimatului” colectiv, al „stilizării” și al „esențializării” formelor artistice, iar cel dintre constructivism, dadaism și onirismul suprarealist - de elogiul artei nonfigurative, sintetice și sincretice, bref de refuzul imitației exterioare. VI.4. Declinul. Etapa postavangardismului „eclectic” (1929-1932) În 1928, Contimporanul își încetează apariția, revenind - în 1929 - pe format mare, cu o atitudine sensibil modificată. Începe acum cea de-a treia fază - și ultima - a revistei. Reapar comentariile „de actualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noastră discontinuă”, improprie construcției durabile), așa cum prezumata „inexistență” culturală a secolului al XIX-lea românesc, deplînsă de Vinea (cu puținele contraexemple de originalitate autentică: Eminescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Coșbuc), indică o cultură de „excepții valorice” accidentale într-o epocă a imitațiilor. Adept și el, dar în alt sens, al arheologiei tradiției „balcanice” locale în căutarea unei himerice Grecii orfico-platonice, esențializate, Ion Barbu e mai aproape de teza lui Jung privind fondul arhetipal al inconștientului colectiv: „nu sincronic și în extensiune, ci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]