2,838 matches
-
recunoscute ca atare, nu "devin", ca la Hegel, spre a relua o trimitere anterioară vezi supra nota 47). Ei admit astfel o existență transcendentă, pilduitoare pentru iluzoria lume a simțurilor: " Gândind în acest spirit, filozofii au dublat lumea fenomenelor, lumea imperfectă, sensibilă, cu o lume perfectă, inteligibilă", astfel încât "<<ontologia trecută>> a proclamat lipsa de ființă sau desființarea" realului în toată diversitatea sa117. La Hegel, separarea dintre cele două lumi nu mai este deja atât de tranșantă. Între ceea ce numeam mai devreme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și simplă, rămânând tributari unor principii universale și proiecții ideale, globalizante, cu amplitudine cosmică, din perspectiva cărora privesc lumea așa cum și-o doresc ei să fie. După cum am mai arătat, asemenea principii și proiecții le slujesc romanticilor drept etalon pentru imperfecta și dezamăgitoarea realitate și constituie refugiul pe care ei și-l clădesc în fața acesteia.148 Altfel stau lucrurile în cazul lui Dilthey, care mizează pe conceptul de pars pro toto, așa cum vom arăta pe larg în capitolul III (vezi aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realitatea trăită nu se pot reconstitui realitățile așa cum au fost și nu există niciun realism (decât ca doctrină) în întemeierea istoriei scrise. Acel așa cum a fost ne arată întotdeauna că istoriile noastre, aspirante la utopia perfecțiunii, sunt permanent incomplete și imperfecte, tocmai pentru că generațiile de istorici completează cu noi și noi informații și moduri de a gândi ceea ce a fost odată spus/scris de către istoricii din trecut. Trecutul este un loc al fanteziei, spunea Hayden White, într-un interviu acordat Ewei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cuvântului. El ar fi vrut să aplice ideile pure în viața concretă, își imagina o societate concretă fără compromisuri. Pentru a fi mai convingător apelează la autenticitate, mai ales atunci când este dominat de scepticism, obsedat de absolut într-o lume imperfectă, atunci când, dezamăgit de ordinea socială, își dă seama că lupta de unul singur, așa cum îi spusese mătușa Irena. Și Maria constatase că "nălucirile" lui nu se pot aplica la viața reală: "Vrei să strângi totul în cămașa de forță a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
11 Elegii (1966); Oul și sfera (1967); Roșu vertical (1967); Laus Ptolemaei (1968); Necuvintele (1969); Un pământ numit România (1969); În dulcele stil clasic (1970); Belgradul în cinci prieteni (1972); Măreția frigului. Romanul unui sentiment (1972); Epica Magna (1978); Opere imperfecte (1979); Noduri și semne (1982); Oase plângând (1982); Argotice. Cântece la drumul mare (1992); Cărțile Sibiline (1995); Opera poetică (1999). Cuvântul lui Nichita Stănescu te determină să vezi netrăitul. Cu simțurile dilatate până la absurd, ca să ajungă la esența fenomenelor, poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
emoția lirică trece pe loc secund. Din noul val de poeme dispare ludicul, fascinația este provocată de amplele desfășurări cerebrale ale discursului, schimbările la nivel tematic și la nivelul discursului, tendința spre epic, în expresionismul imaginilor (volumele: Epica Magna, Operele imperfecte, Noduri și semne, Oase plângând, Opere impersonale). Leoaică tânără, iubirea Nichita Stănescu "are cultul mitologiilor și vocația miturilor" (Aurel Martin). Nevăzutul, Nepipăitul, Negustatul se relevă doar prin poezie, prin "necuvântul" care face vizibile sentimentele. În volumul O viziune a sentimentelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu pot oferi o cunoaștere totală: "vine vederea mai întâi, apoi pauză"; "vine mirosul, apoi liniște", " apoi gustul", "vibrația umedă, apoi iarăși lipsă". Poetul și-ar dori un corp deosebit care să-i favorizeze accederea spre cunoașterea absolută, nu unul imperfect: "trupul cerbos/ ramură fără frunze". În Elegia a zecea tonul este elegiac, metrica variabilă, imaginile poetice sunt expresive. A cincea elegie Textul din A cincea elegie a fost conceput sub forma unui proces absurd, unde "inculpatul" nu înțelege acuzațiile și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oraș, supuși anomiei, au o mai mare ușurință în abordarea intimă a unui străin. De ce oare? Mai aproape de perfecțiune Aflat la vârsta adolescenței, omul tânăr reașază ierarhia valorilor din viața sa. El devine sigur că ceea ce dobândise de la părinți este imperfect; în schimb, ceea ce este străin are șansa de a fi perfect. Imaginea retușată a străinului apare pe ecrane, în fotografii și mai ales în imaginația celui tânăr. De cealaltă parte, conviețuirea cu membrii familiei conține elemente de repulsie, imagini realiste
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
demască, simți că ai fost trădat și ai o reacție mai mult sau mai puțin furioasă. Bănuind toate acestea, travestitul nu-și trădează adevărata identitate. De multe ori se întâmplă ca, fiind la începutul „carierei“ sale, el să se deghizeze imperfect sau să manifeste o discrepanță între vestimentație și maniere, care nu sunt încă ale celuilalt sex. Aceste stângăcii sunt repede sancțio nate de către ceilalți, care îl etichetează drept caraghios. Ni mic din ceea ce încearcă el să facă sub noua identitate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și notează corect 2 figuri geometrice și folosește linia cu stângăcie -stabilește toate asemănările și deosebirile -stabilește majoritatea asemănările și deosebirile -stabilește cu greutate asemănările și deosebirile rezolvă corect problema -rezolvă problema cu unele erori de calcul -realizează un desen imperfect și are doar două aflări Conținutul probei Item 1: Notează perechile de drepte paralele (a) și perpendiculare (b) din poligoanele de mai jos: Item 2: Numește și scrie poligoanele reprezentate în figura de mai jos Item 3: Desenează figurile geometrice
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
la fel de halucinante între care a pendulat permanent, fără vreo putință de scăpare. Căci jocul cu oniricul, cu un dincolo periculos prin trădarea realului (doar în vis s-a putut, practic, realiza protagonistul încă din adolescență, transformând realitatea într-o eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
era tipic masculin, "nu al unei ființe umane mai presus de sexul sau, ci ca un tată", lipsind "Mama", cea care iartă mereu, care își deschide întotdeauna brațele fiului când "acesta fuge din fața mâinii ridicate sau maniei paterne. (...) Biată și imperfecta noastră concepție despre un Dumnezeu cu barbă lungă și cu o voce de tunet, care impune precepte și pronunța sentințe (...)" are nevoie de compensație, de crearea unui Dumnezeu mai milostiv. Dat fiind că nu se poate concepe un Dumnezeu "nici
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubitoare, începe o lungă perioadă de halucinații cumplite, coșmaruri și crize de somnambulism. Mai tarziu, Sábato elev trăiește același sentiment de izolare și singurătate: "mă simțeam ridicol, un băiat de la țară, simțeam că lumea era oribilă și ostilă, că era imperfecta"15 -mărturisește Sábato până în ziua în care asistă pentru prima dată la demonstrația unei teoreme de geometrie, cănd "am simțit un fel de extaz, am descoperit o lume perfectă și exactă, frumoasa și incoruptibila. Nu știam că tocmai descoperisem universul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la perfecțiune, este "maximă creație a literaturii fantastice! Ceea ce și-au imaginat Wells, Kafka sau Poe nu este nimic în comparație cu ceea ce a imaginat teologia. Ideea unei ființe perfecte, omnipotente, atotputernice, este cu adevarat fantastică"55. Ar putea fi un Dumnezeu imperfect, spune Sábato, care să nu știe să controleze bine lucrurile, care să nu fi putut împiedica cutremurele, sau "un Dumnezeu care adoarme și are coșmaruri sau accese de nebunie: bolile, catastrofele..."56. Faptul că există în lume lucruri rele, crede
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce-și menține permanent o privire scrutătoare, plină de foc și iubire asupra lumii"98, oamenii fiind, pentru Sábato, acele "pedazos de absoluto", minunate frânturi de absolut, așa cum atât de frumos o spune însuși autorul 99, pentru care viața este imperfecta, realitatea dura este o confuzie dezolanta de idealuri frumoase și înșelătoare realizări, insă întotdeauna vor exista câțiva încăpățânați, eroi, sfinți și artiști care în viețile și operele lor ating fragmente de absolut, aceștia ajutându-ne să suportam relativitățile respingătoare. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
încă o dată că să lupt"100. Femeia pentru Sábato este matricea, iar iubirea pentru ea este însăși iubirea eternă, cea pentru Argentina, tot de gen feminin, țara pe care nu a vrut să o părăsească niciodată, "așa, cum este ea, imperfecta și fără noroc", cum spune Sábato, "pentru că aici m-am născut, am copilărit, am avut iluzii, am vrut sa răstorn lumea, aici am iubit, am suferit. Și pentru că de pământul tău te leagă nu numai lucrurile bune pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spovedanie, far' Dumnezeu, / Să mor cu necazurile mele / încrâncenat în pică"174. Cuvintele lui Sábato din cartea sa de memorii Înainte de tăcere sunt parcă ale argentinianului-personaj de tango: "Vreau să trăiesc aici unde trăiesc, în patria mea; așa nefericită și imperfecta cum este. Aici m-am născut, am copilărit, mi-am făcut iluzii, am vrut să schimb lumea, am iubit și am suferit. De pământ te leagă nu numai bucuriile și virtuțile lui, ci, mai ales, tristețile și necazurile acestuia"175
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la care se expune o dată cu publicarea paginilor scrise, de multe ori, "reușind" să le distrugă fără remușcări, prin foc, ca să nu mai rămână nimic din gândurile înspăimântătoare așternute acolo, împins de "o propensie autodestructivă", deoarece constată că "toate paginile erau imperfecte și proaste, pentru ca, atunci când scriu ficțiuni, acționează asupra mea forțe care mă obligă să tac și altele care ma împiedica să am îndoieli. De unde și aceste asperități, aceste inegalități, aceste fragmente contrafăcute pe care le poate descoperi orice cititor avizat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mă elibera de obsesiile, de tensiunile mele, pentru nimic altceva"44. Cioran nu scrie când e mulțumit, ci numai în momentele de descurajare, iar "de fiecare dată după ce scriu o carte, îmi vine să fluier"45. Artă există pentru că suntem imperfecți; scriem, spune Sábato, pentru că nu încetăm să căutăm perfecțiunea, Absolutul pe care nu-l avem. Dumnezeu nu are nevoie să scrie române, dar noi, da, pentru că suntem infinit imperfecți. Omul creează pentru că este imperfect și contradictoriu. El nu ascultă de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o carte, îmi vine să fluier"45. Artă există pentru că suntem imperfecți; scriem, spune Sábato, pentru că nu încetăm să căutăm perfecțiunea, Absolutul pe care nu-l avem. Dumnezeu nu are nevoie să scrie române, dar noi, da, pentru că suntem infinit imperfecți. Omul creează pentru că este imperfect și contradictoriu. El nu ascultă de logică, de aceea, ba vrea să moară, ba nu mai vrea. "Scrisul meu, scrisul, în general, răspunde marilor întrebări ale vieții, pentru ca, dacă eu aș putea să răspund în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fluier"45. Artă există pentru că suntem imperfecți; scriem, spune Sábato, pentru că nu încetăm să căutăm perfecțiunea, Absolutul pe care nu-l avem. Dumnezeu nu are nevoie să scrie române, dar noi, da, pentru că suntem infinit imperfecți. Omul creează pentru că este imperfect și contradictoriu. El nu ascultă de logică, de aceea, ba vrea să moară, ba nu mai vrea. "Scrisul meu, scrisul, în general, răspunde marilor întrebări ale vieții, pentru ca, dacă eu aș putea să răspund în patru cuvinte la întrebarea despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Plata, unde și-a urmat carieră de fizică-matematică, o profundă criză spirituală l-a făcut să se îndepărteze de o știință care, retrasă în "turnurile înalte și clare ale abstracțiunilor", se dezinteresa de om, pentru ca, așa cum se descrie el însuși, "imperfect și contradictoriu fiind"49, era permanent în căutarea unei ordini platonice, platonismul fiind "inventat tocmai pentru persoanele care erau prea umane"50. Profund dezamăgit, trece printr-o nouă perioadă de dileme, convingerile cele mai intime îi sunt zdruncinate, constatând că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce se îndreaptă spre moarte. Aici, în suflet, apar fantasmele visului și ale ficțiunii. Oamenii construiesc din suferință inexplicabilele lor fantezii, fiindcă sunt alcătuiți din trup, fiindcă aspiră la veșnicie și trebuie să moară, fiindcă tânjesc după perfecțiune și sunt imperfecți, fiindcă năzuiesc spre puritate și sunt coruptibili. "De aceea scriu ficțiuni. Un zeu nu are nevoie să scrie ficțiuni. Existența e tragică din pricina acestei esențiale dualități. Omul ar fi putut fi fericit că viețuitoare fără conștiința morții sau că spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
celor implicați în aprecierea modului de distribuire a fondurilor publice, are influență asupra deciziilor luate în acest sector. Transplantul de instituții, respectiv de acte normative de la statele cu tradiție democratică către noi, își spune cuvântul și în materia cercetării-dezvoltării-inovării. Încă imperfecte și birocratice, instituțiile care gestionează problematica cercetării-dezvoltării-inovării sunt de inspirație europeană. Reformarea instituțiilor care funcționează imperfect, necesită adoptarea unui cadru legal pentru a produce legalitatea funcțională a acestora, dar și angajarea reală a unui capital uman calitativ. Din această perpectivă
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
acest sector. Transplantul de instituții, respectiv de acte normative de la statele cu tradiție democratică către noi, își spune cuvântul și în materia cercetării-dezvoltării-inovării. Încă imperfecte și birocratice, instituțiile care gestionează problematica cercetării-dezvoltării-inovării sunt de inspirație europeană. Reformarea instituțiilor care funcționează imperfect, necesită adoptarea unui cadru legal pentru a produce legalitatea funcțională a acestora, dar și angajarea reală a unui capital uman calitativ. Din această perpectivă, apreciem că piața cercetării-dezvoltării-inovării nu ar avea consistență dacă nu ar exista elementul central al acesteia
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]