1,421 matches
-
de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin mijloace teroriste să înnăbușe lupta revoluționară a poporului" (Roller, 1952, p. 52). Aservită puterilor imperialiste, guvernarea și-a asumat "misiunea [...] de jandarm și unealtă a reacțiunii mondiale împotriva revoluției socialiste" (Roller, 1952, p. 546). Prin această comutare, calendaristica simbolică națională este substituită cu o calendaristică proletară. Nu doar ziua de 1 decembrie, ci și anul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
echipament, fără armament" (Roller, 1952, p. 418). Carol al II-lea este și mai blamabil pentru "fascizarea" țării. Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim de "democrație populară". Îmboldiți de simțul unei maxime urgențe, "noul stat democratic luă o serie de măsuri, pentru lichidarea trecutului. Moștenirea primită era dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război mondial se cuvine înțeleasă în legătură cu sarcina obiectivă care se afla atunci în fața țării: realizarea statului național unitar. Era un țel care răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României la război are o adîncă justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet acomodat (și atrofiat) în metastructura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socialismului românesc a reliefat lupta perenă a poporului muncitor pentru eliberare socială, înțeleasă în sensul emancipării din relațiile de exploatare socio-economică. Pe plan intern independența însemna eliberare socială, iar pe plan extern, libertatea națională echivala cu independența economică în fața puterilor imperialiste. În sincronie cu torsiunea ideologică înspre naționalism, ideea de independență revine pe matca în care a evoluat încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. După cum vom vedea, momentele tensionate ale trecutului românesc în care contradicțiile sociale au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originar" al partidului, exprimat în vădita sa atitudine antinaționalistă. Partidul își reneagă trecutul antinaționalist, condamnând "tezele și aprecierile profund eronate" impuse de Internaționala a III-a în problema caracterului statului național unitar român, "taxat în mod greșit ca un stat imperialist" (Petric și Ioniță, 1983, p. 35). Congresele al III-lea, al IV-lea și al V-lea ale PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
culturală, si asta în măsura în care toate gesturile, toate comportamentele, toate fenomenele măsurabile în mod obiectiv sunt întotdeauna rezultatul semnificațiilor pe care indivizii le atribuie lucrurilor, cuvintelor și acțiunilor? În această perspectivă, în mod fundamental antropologica, riscul este acela al unei definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea pot fi distribuite în mod schematic în
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
există birocrație de stat (nu există administrație, nici funcție publică), nu există partide politice (nu există organizații care să se înfrunte în cursul alegerilor). Ca orice instituție umană, dêmokratia își are ambiguitățile, limitele, contradicțiile, efecte-le sale perverse. Atena este imperialistă și sclavagistă (dêmokratia, cuceriri și sclavie sunt indisociabile). Atena este inegalitară. În lumea greacă, este imposibil ca femeia să fie egala bărbatului, imposibil ca ea să aibă statutul de cetățean. La fel de imposibilă este și ceea ce noi numim egalitate economică: există
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
evoluțiilor din sistemul de partide japonez și din sistemul administrării economice. Totuși, probabil că cea mai clară expresie a crizei tranziției prin care trece Japonia este reprezentată de dificultățile mari întâmpinate în procesul de împăcare cu atrocitățile comise în trecutul imperialist. Acest fapt generează probleme grave sub aspectul modului în care guvernul japonez a abordat chestiuni cum ar fi capacitățile de apărare sau scuzele înaintate victimelor agresiunilor comise în vreme de război. Berger identifică originile împotrivirii extreme a Japoniei de a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru a asigura independența Kuweitului și a-și proteja interesele de securitate în regiune. Nu ne surprinde că acest fapt este foarte controversat și că a făcut ca mulți actori locali din regiune să considere America o putere agresivă și imperialistă. Există un contrast foarte puternic între acest tipar și evenimentele din jurul sfârșitului Războiului Rece. Dezintegrarea Uniunii Sovietice se pretează într-o mai mică măsură unei explicații convenționale la nivel de sistem. Realiști structurali proeminenți, inclusiv Waltz, acceptă în mod explicit
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
proces complex de favoruri instituționale interne, în care emit angajamente retorice care exagerează riscul reprezentat de amenințările externe pentru asigurarea coeziunii și solidarității naționale. Ulterior, acest "mit al imperiului" iese de sub controlul elitei conducătoare din cauza activităților grupurilor de lobby înguste, imperialiste și militare, care sunt capabile să preia statul. În cele din urmă, elita de stat ajunge să creadă în propria propagandă, din cauza consecințelor neintenționate generate de angajamentele care, inițial, erau pur retorice. Rezultatul acestei interacțiuni complexe a dinamicii politice instituționale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Războiului Rece /99, 119, 164 SII / 104 sistemul de partide / 112-113, 118 Strâmtoarea Taiwan / 102 strategia economică / 103, 110 SUA / 32, 43, 46, 99-118, 141, 152, 155-156 și multipolaritatea / 117 Taiwan / 102, 124 TMD / 102, 116 tranziția identității / 118-119 trecutul imperialist / 118 UE / 104, 107 unificarea Coreei / 102 variații interne / 108, 112, 114-115 violarea tinerei japoneze / 100 Jeffery, C. / 92 Jervis, R. / 58, 71 Jiang Zemin / 101, 132 Johnson, C. / 116, 175 Johnston, A. I. / 176-177 Johnstone, C. B. / 116 K Kagan
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de înfrângerea suedezilor lui Oxenstiern de către armatele împăratului, la Nordlingen (1634) și de spectaculoasa împăcare a împăratului cu electorul de Saxa. După o lungă și dificilă perioadă, Ferdinand al II-lea, care nu a făcut decât să consolideze tendințele sale imperialiste, triumfa. Franța a fost un spectator "interesat" începând cu anul 1627 și stat beligerant din 1635238. Aliatul său, Bavaria, aflată la început în fruntea catolicismului conservator în Germania, a fost forțată, în urma invaziei suedeze, să se alieze cu împăratul în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
30 de ani dintr-un conflict religios și teritorial, într-un război dinastic. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se afla Franța, trebuia să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunța o nouă înfruntare, care va dura mai mult de douăzeci de ani. Etimologic universală, religia catolică a fost integrată în acțiunile imperialiste ale Habsburgilor. În consecință, pare limpede de ce apărătorii cei mai înverșunați ai independenței statelor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
naționale, între care pe primul loc se afla Franța, trebuia să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunța o nouă înfruntare, care va dura mai mult de douăzeci de ani. Etimologic universală, religia catolică a fost integrată în acțiunile imperialiste ale Habsburgilor. În consecință, pare limpede de ce apărătorii cei mai înverșunați ai independenței statelor au fost reformații. Pentru a pune capăt ambițiilor Habsburgilor, Richelieu a fost obligat să încheie cu reformații o alianță la care nu se gândise niciodată decât
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lui Vladimir Putin, ofițer de informații sovietic descoperit și expulzat din Germania, a marcat începutul unui program de relansare a Rusiei ca mare putere. Refacerea autorității discreționare a conducătorului unic, după modelul secular al Țarului atotputernic, precum și relansarea proiectului ideologic imperialist al lui Petru cel Mare, panslavismul agresiv (proiect care fusese și la baza ideologiei sovietice a "internaționalismul proletar"), au devenit axele de forță ale reconstrucției Rusiei ca actor global, din punct de vedere politic și militar, prin asumarea ideologiei expansioniste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de vedere teoretic sunt o soluție ideală, dat fiind că Îmbină o postulată neutralitate a sectorului militar cu avantajele intervenției civile, aceste misiuni au fost criticate considerându-se că acțiunile de reconstrucție economică și instituțională ar fi mai degrabă acte „imperialiste” ale statelor puternice (Ignatieff, 1999; Paris, 2002). Woodhouse (1999) Însă, inspirat de Lederach (1997), demonstrează convingător că astfel de tendințe pot fi evitate. Securitatea umană Conceptul de securitate umană, așa cum a fost dezvoltat de Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cuvînt scris despre aceste tăblițe de plumb deși unii știau de existența lor în urmă cu 135 de ani, dovedește spaima pe care o trăiesc aceste lepădături ale neamului nostru care vreau să ne călărească în continuare cu mitul latinității imperialiste așa cum ne-au călărit tovarășii comuniști cu mitul echității socialiste. Trebuie să distrugem aceste structuri de gașcă ce s-au înstăpînit pe destinul nostru dacă vrem să scăpăm de statutul de idioți ,,educați” de către statul român. Ceea ce scrie pe tăblițele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la un fenomen de mobilizare a claselor inferioare. Acest lucru explică motivele pentru care partidul e sprijinit și de alte grupuri, ideologia și succesul acestuia. Ideologia este una naționalistă, mai curând pan-naționalistă, ceea ce sugerează o politică externă agresivă (chiar imperialistă) a regimului. De asemenea, la fel de pregnante sunt antiliberalismul, antiparlamentarismul și anticomunismul. Ideologia fascistă se vrea un răspuns de masă la ideologiile liberale și comuniste; ea are componente anticlericale și anticapitaliste, favorizând solidaritatea națională, folosirea violenței, supremația statului, "principiile" de disciplină
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ca pe un instrument al opresorului, ci ca pe un mijloc de a intra în circuitul universal de valori. Desigur, e greu să scapi de conjuncturile istorice și, în această accepțiune, termenul de "literatură francofonă" pare atins de scep trul imperialist, purtător de grele echivocuri. Iată de ce un grup important de scriitori de limbă franceză, avîndu-i în frunte pe Michel le Bris și Jean Rouaud, au lansat, în 2007, cu ocazia Festivalului " Etonnants Voyageurs " de la Saint-Malo, conceptul de "literatură-lume", care a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imposibil să existe vreodată un vacuum de putere; un vacuum în mijlocul unor state "saturate" sau ale status quo-ului ar rămîne ca atare dacă existența sa nu ar urma să schimbe caracterul acestor state și să le aducă în categoria statelor "imperialiste", "avide" sau "dinamice"." (Wolfers 1962: 86; pentru aceeași problemă vezi și Griffith 1992: 61) Dacă așa stau lucrurile, atunci nu va exista un singur tip de politică a securității, bazată pe putere, care să fie cea mai rațională în orice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
securității, bazată pe putere, care să fie cea mai rațională în orice situație. Wolfers deosebește în continuumul sistemului internațional diferite grade între polul puterii și polul indiferenței. În primul caz, politica puterii este necesară. Încercările de a considera o putere imperialistă ca Germania nazistă doar ca un simplu membru al comunității internaționale vor genera politici conciliatoriste, lipsite de orice șansă. Totuși, la polul indiferenței, unde oricît de multe oportunități de atac s-ar întrezări, aceasta nu poate determina un stat să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a conducătorilor sovietici. Kennan a completat golul conceptual al administrației americane: el nu a comparat politica sovietică nici cu comportamentul unei mari puteri tradiționale (cum a făcut Roosevelt), nici cu un nou tip de politică externă totalitară, ci cu tradiția imperialistă a țarilor, în care ideologia comunistă este folosită pentru legitimare și pentru scopuri tactice. În același timp, așa cum observa Leffler (1992: 108-9, 191), Kennan a înclinat balanța către considerarea URSS ca un dușman, și nu doar ca un aliat care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
intraca-pitaliste, fie prin ajutarea tuturor forțelor progresiste (adică antiimperialiste). De asemenea, scopurile politicii externe sovietice reflectau rolul mai degrabă tactic, decît fundamental, al ideologiei. Principalul scop era într-adevăr, potrivit lui Kennan, expansionismul. Însă, acest expansionism era considerat în continuarea tradiției imperialiste țariste și era înțeles ca o încercare de a crea zone de securitate și sfere de influență politică dependente de URSS. Expansiunea militară nu era un scop în sine, ci în cel mai bun caz un mijloc pentru hegemonia politică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]