2,209 matches
-
pic de gîndire proaspătă, pic de imaginație. Așa se face că, la final, cînd încearcă o modulație elegiacă, rezonanța e nulă. Amintirea e singurul paradis din care nimeni nu te poate izgoni, spune cineva. Așa e, numai că acest film impersonal nu are nimic dintr-o amintire. Nimic din el n-a fost simțit și imaginat îndeajuns de intens încît să pară trăit. Dilema Veche, aprilie 2008 Cinci scurte 5 succese mari pentru 5 filme mici (Romînia, 2008) Oricîte premii ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Unele sunt prea lungi pentru un interviu, altele prea personale spre a le scrie-n public, iar cu altele aș păcătui dacă le-aș scrie. Deocamdată, rămân în jurnalul meu personal iar cândva le voi da o culoare puțin mai "impersonală" fără a cita nume. Mai interesantă mi s-ar fi părut întrebarea cum i-am cunoscut pe cei începând cu Arghezi și Carandino și terminând cu generațiile care acum au început să se impună. A.B.Ce amintiri speciale, aveți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nevinovați sau potențiali opozanți, cum aveau să rămână ei în libertate? În legătură cu atitudinea și lupta anticomunistă a unora, ca în atâtea alte părți, se face din țânțar armăsar; dacă Icsulică a înjurat la coadă, la pâine, așa, într-un mod impersonal, de obidă, acum zice că a făcut o răscoală anticomunistă. Să fim drepți. Am tot respectul și stima pentru cei care au avut și mai au convingeri, de orice fel, pentru cei care au avut de pătimit ani grei de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
spirit sintetizată emblematic în titlul romanului postum Visătoare? Dincolo de diagnostice, de verdicte, de aproximări la termen! Dincolo de obscuritatea amenințătoare, pe durata comei prelungite, din capitolul sumbru cu care se deschide romanul. Dacă nu iminentă, irevocabilă! Și ea naratoarea, astfel desemnată impersonal înțelesese că scadența se apropiase amenințătoare. Pândea de după colț sau la următoarea intersecție. S-o fenteze era de neînchipuit. Dar nici măcar să câștige, cumva, timp? Îi trebuia atâta răgaz cât să pună în ordine stocul de amintiri adunate de-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a posturilor, după principiul specializării; - specializarea, repartizarea și coordonarea funcțiilor; - impunerea unei ordini tehnice pentru efectuarea activităților și operațiilor; - legitimarea și instituționalizarea autorității; - uniformizarea comportamentelor individuale pentru a asigura o cât mai înaltă eficiență și stabilitatea; Structurile formale sunt raționalizabile, impersonale, oficializate, urmărind așezarea relațiilor interumane într-un cadru legal, reglementat până în cele mai mici amănunte. Ele stabilesc ierarhia obiectivelor, relațiile de autoritate, putere și responsabilitate, canalele de comunicare, fiind stabilite și relativ inflexibile. În cadrul acestora, planificarea joacă un rol foarte
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
c Ralea d conceptului de form estetic doar o semnificație exterioar, neluând în discuție și pe aceea de form intern, fr de care nu se poate lmuri problema capital a viziunii artistice și deci, implicit, aceea a atitudinii de subiectivitate (impersonal a artistului. Deci, aplicând și artei aceeași gril interpretativ, centrat pe amânare ca fenomen psihic, capabil s explice multe și chiar s contribuie la definirea omului, cum o face trecând succesiv prin momentele psihologic, etic, religios, economic, era fatal ca
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
sistemului de relații în evoluție care cuprinde universul 4. Partea a doua a volumului (Ipostaze ale sublimării) urmărește să reconstituie procesul prin care s-a ajuns la seninătatea abstractă 5 despre care vorbea Maiorescu, căci poetul se refugia, cu melancolie impersonală, într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei 6; este tocmai lumea de sensuri ale operei, rezultatul procesului de sublimare ce a încorporat realitatea înconjurătoare într-o nouă lume cu sensuri proprii. Deși este integrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
astea. Voia altceva. De fapt nu voia ,,altceva". Altceva decît dragoste avusese. Acum voia dragoste, voia ce-ar fi trebuit să aibă în primul rînd. Vlad se oprește, întinde mîna spre butoane și începe să dea comenzi cu glas rece, impersonal, total diferit de glasul care-mi vorbea mai înainte. Cred, continuă el, cred că vina cea mare o am eu... Da-da, eu! Brîndușa visa reintrarea în viața conjugală pe poarta aceea mare, tradițională... Dragostea pentru mine, sau mai bine-zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă cu ochii minții prin ușa aia impersonală de bloc. Și nu în ceta să se minuneze cum de putea un tip atât de simplu precum Edi, un tip atât de simplu și de mărginit, atât de infatuat și de previzibil, să ademenească atâtea fete, așa cum un borcan
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o după-amiază destul de posomorâtă. Clara luă un taxi până la tatăl ei. Cu toate că îl vizita săptămânal, cartierul în care locuia domnul Martin i se părea în continuare străin și rece. Iar apartamentul de acolo i se păruse dintotdeauna o locuință banală, impersonală ca într-un hotel. O locuință în care ea își petrecuse șase ani din viață, în care îl cunoscuse, întâmplător, pe Ion Ionescu și în care Ion Ionescu o ceruse în căsătorie, câteva luni mai târziu. Ciudat, își spuse Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce căutase umbra aproape inexistentă a rambleului. O luă în brațe și alergă într-un suflet la căruța de pe capra căreia Nenea îl privea cu ochii săi mari, puțin bovini. - De unde-o mai fi apărut și minunea asta? Întrebarea sunase impersonal, parcă mai mult pentru sine așa cum face țăranul care rar poate fi impresionat. O fi picat din soarele acesta leșinat. Mihu parcă nici nu-l auzea, întinse fetița pe fânul din car, îi trase grijuliu peste picioare cămașa lungă murdară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o simplă liniuță care se află între anul de naștere și cel al morții unui om. Toate visele lui, toate iubirile și deznădejdile lui, tot ce a creat, distrus sau urât într-o viață de om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a doua zi, același Guvern, își asumă răspunderea pe respectiva lege și trece urgent la jumuleală. S-o credeți voi că mai este valabilă chestia ceea, pe care o învață acum doar proștii, că legea este o regulă generală și impersonală ce reglementează un anumit aspect social, edictată de un parlament și adusă la îndeplinire de celelalte puteri în stat. Acum celelalte puteri în stat doar cântă aria legilor și tot ele joacă pe melodie, așa cum dorește mușchiul șefului cel mare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Plănuise să noteze acolo întregul zbucium prin care trecuse, să se explice și să se scuze, oferind, astfel, o șansă relației dintre ei. Dar în clipa când deschise caietul și văzu că, la rândul ei, e prima, pagina albă și impersonală îi șterse din minte toate planurile și Luana scrise, sub imboldul primului impuls: Iubitul meu, îți scriu această carte, Să nu mă-ntrebi de ce, să nu mă-ntrebi! E, poate, pentru că vreau să ai parte De dragostea pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă, sub privirile perplexe ale femeilor rămase în urmă. Nu trebuia să faci asta, spuse Luana într-un moment oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept și impersonal. Nu sunt proprietatea ta. În ziua în care am să te părăsesc cu adevărat, n-ai să poți face nimic să mă oprești. El o săgetă cu o privire de gheață și conduse nebunește, într-o tăcere apăsătoare, tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la Ștefan absent, îl văzu prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scălda în lumina soarelui de dimineață. Cumpărase apartamentul într-o parte actualmente la modă a orașului, cu doi ani în urmă, și îl iubea în ciuda ipotecii înfricoșătoare. Și chiar în pofida faptului că mama sa îl considera mult prea rece și impersonal; în timp ce gemenele o mustrau că se izola la etajul cinci al acestui blocturn înalt (toate trei sugerau că zilele astea i-ar fi mai bine acasă, în Galway, decât în cazanul de stres și epuizare în care se transformase Dublinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sincer, nu vreau să mai vorbesc despre asta. Păi, atunci... Minette făcu o pauză în care părea că își adună gândurile: Schimbând complet subiectul... cum e cu scrisoarea? —Ce scrisoare? Darcey se străduia cu tot dinadinsul să adopte un ton impersonal. —Cea din America, zise Minette. Cea pe care ți-am trimis-o eu. Tish se uită la Darcey. —Ai primit o scrisoare? Din America? Doar nu de la ea? Nu era nimic important, spuse fata. —Chérie... Darcey știa că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că îți vom schimba câteva dintre responsabilități. Dar nu e nevoie să te îngrijorezi pentru postul tău de aici, dacă asta te frământă. Darcey răsuflă ușurată. —Ai fi putut să-mi trimiți un e-mail. —Adevărat, dar un e-mail e prea impersonal. — Și cam despre ce fel de schimbări e vorba? Nu ne-am hotărât încă. O să am nevoie să scrii mai multe rapoarte. Între timp, ai să-mi raportezi direct mie. Te deranjează? Ridică din umeri, luându-și un aer cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îmi întorc spre el ochii neplânși și zâmbesc năuc, De ce? îl întreb, dar el înțelege altfel sensul întrebării mele, îmi mângâie părul și mă ajută să mă ridic, întrebarea îmi era adresată mie, n-avea câtuși de puțin o destinație impersonală, De ce nu sunt zdrobit de durere? Intru în casă, părintele Ioan e cu ochii ațintiți pe ușă așteptându-mă, Vino, fiul meu! glasul lui stins, abia auzit, și eu mă apropii ca și cum aș aștepta să-mi deschidă Cartea, Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Bloom cu trecerea lui Shelley de la Prometheus Unbound la The Triumph of Life, precum și cu tranziția lui Keats de la Hyperion la The Fall of Hyperion. Bloom subliniază că cei trei poeți încep prin a încerca să dezvolte un mit relativ impersonal al căderii și mîntuirii, pentru că apoi să îl depășească prin abordarea voita a laturii subiective, prin intensificarea autoexaminării, în detrimentul unei explicații mai ample privind căderea unei lumi. Harold Bloom crede că Vala ne oferă o apocalipsa inexplicabilă (așa cum este și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Creatorul Tane, Maui etc.) erau considerate deținătoare ale unei forțe speciale - mana, care pătrunsese ulterior, într-o formă mult atenuată, în profeți (tapu), preoți (waka), vindecători (tahu kahu), vraci, dar și în oamenii de rând, ca semințe divine. Aceeași forță impersonală și arhetipală reapare și la hawaiieni, melanezieni, micronezieni. De menționat că dorința de stăpânire a acestei însușiri, cu posibilitatea contactului cu planul transcendent al existenței, a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii șamanismului (pătrunderea în planul sufletelor și readucerea în
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
relua problema memoriei cu câteva detalii specifice. “De la tinerețe la bătrânețe, de la bătrânețe la moarte și de-a lungul stării de după moarte până la renaștere (tot în această lume) există un proces cauzal, o continuitate în transformări veșnice. Dar principiul conștienței impersonale (individulitatea, n.n.) nu trebuie, în nici un fel, să fie identificată cu o personalitate reprezentată printr’un nume, o formă corporală sau un spirit sangsaric (karmă, n.n.)”. Totuși, această continuitate nu este observată de majoritatea oamenilor. Cu excepția celor antrenați anume, și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
unor regnuri superioare, care să valorifice prin spiritualizare, fluidele subtile transferându-le în Universul spiritual; “Omul care (de acum înainte, n.n.) nu va mai fi om (ci semizeu, n.n.), va depăși Natura (segmentul material al Universului, n.n.) și în mod impersonal, însă totuși conștient, în uniune cu toți Iluminații, va ajuta la împlinirea Legii Înaltei Evoluții (evoluția segmentului spiritual al Universului, n.n.) pentru care Nirvana nu este decât începutul”. Starea de Nirvana nu este fixă și nici finală . Odată cu al cincilea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a-l percepe pe dumnezeu (de fapt niciodată, n.n.) ”. Biblia nu descrie un dumnezeu real, ci unul virtual (un dumnezeu real nici n’ar fi putut fi perceput). Conform , “un dumnezeu suveran peste această lume nu poate coexista cu legea impersonală și oarbă a karmei”. Acceptând karma, adică legea cauzelor și efectelor, lege care acționează inclusiv la nivel universal, rezultă că și dumnezeu i se supune. Singurul caz în care dumnezeu nu s’ar supune acestei legi este cazul în care
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]