1,880 matches
-
momentul în care ,,opera’’ spiritului satanic atinge desăvârșirea, când starea de uimită încântare a eroului se confundă cu starea de ,,vrajă’’ despersonalizată în stăpânirea căreia intră. Din momentul acesta, ,,omul sașiu’’ este stăpân absolut peste faptele și gândurile tânărului drumeț. Implacabil, ,,diavolul’’ dirijează pas cu pas mișcările ,,victimei’’. ,,Darul omului sașiu este infailibil, ținându-l neîndurător sub stăpânirea privirii sale hipnotice. Pentru că este prins în jocul de noroc al orzarilor, eroul face figură de ins hipnotizat, stăpânit de o patimă halucinantă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
înainte de a tăia în stofa posibilului și de a da contur suitei de acte care alcătuiesc conținutul unei vieți, libertatea mea se manifestă ca atitudine față de hotarele primite, ca libertate care se întoarce asupra zestrei mele și o consideră în implacabilul sau în reformulabilul ei. Înainte de a-mi da formă sau de a da formă la tot ce mă înconjoară, pot - sau pot să nu fiu - în acord cu setul de limite primit și pot să-mi construiesc viața în armonie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
astfel îmi este totodată frică. Dar frica aceasta, care este o componentă a curajului, care s-a născut din libertatea hotărârii mele, frica aceasta pe care mi-o asum laolaltă cu efectul hotărârii mele, frica aceasta care însoțește așteptarea deznodământului implacabil pe care, hotărîndu-mă, eu l-am provocat - este altceva decât frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intrat în ordinea libertății și este frica autentic umană. Ea este acompaniamentul necesar al oricărei hotărâri luate în "spaimă și cutremur". Din clipa în care, dând dovadă de curaj, m-am hotărât, am riscat sau m-am expus unei primejdii implacabile, se naște în mine frica. Doar cel care s-a hotărât știe ce este, omenește, frica. "A nu ști ce este frica" nu e un semn al prezenței curajului, ci al ignorării primejdiei, iar cel care nu cunoaște frica nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
făcut într-un timp dat, cu scadență, mă provoacă în sens invers, ca și cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîngere a eului meu, o supunere la o regulă dată din afară. De aceea, cu cât un termen este mai implacabil, cu cât acest "trebuie" este mai constrângător, cu atât rezistența mea la el este mai mare. Mi-am descoperit acest "defect de construcție" în liceu, când venea perioada tezelor. Trebuia, cu două-trei zile înainte, să revăd, să repet, să încep
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu îmi mai ajungă, când lumina crepusculului a început să intre în odaia vieții mele, am înțeles ce grozăvie făcusem: ca la școală, lăsasem totul pe ultima clipă, dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei, ci ceva cu adevărat implacabil, pentru care nu exista recurs, grațiere sau amânare. Acum nu mai puteam să mă cert singur, ca în liceu, întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce Dumnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte. Frisonul de atunci era acum la altă scară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
folosirea sinonimelor. Până și cuvintele care aparent nu au pregnanță categorială, care par să nu facă parte din cod și care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate ("a scoate la iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce știai întocmai că vrei să pui, cestălalt te face să afli lucruri pe care până atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte. Sursa lor este imposibil de precizat, ele se nasc și se amplifică de la sine, avansând implacabil într-o direcție pe care și-au dat-o singure. Febrilitatea care însoțește consemnarea lor vine tocmai din surpriza noutății lor totale și din teama că ai putea pierde o informație pe care nu se știe cine ți-o pune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unor cai vârtoși s-au găsit imprimate într-însa și chiar diformase munții ei gigantici. Sunt oameni - fie de bună, sau rea condițiune - pe carii nimic nu îi poate reține de la îndeplinirea scopurilor lor. Ei au o voință fermă: sunt implacabili. Sunt atât de nestrămutați în voințele lor, încît cutează - și reușesc prea adesea - a lupta cu natura, cu elementele ei. Trei oameni de această categorie, călări, au cutezat aproape de miezul acelei nopți teribile, părăsind locuințele lor, a pleca pe drum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o bună și îndelungată păstrare, sau să mai cultive inul și cânepa în vederea obținerii firelor atât de mult și de divers întrebuințate în gospodăria țărănească, până după primul război mondial, pentru diferitele țesături de casă. Dispariția acestor meserii se datorește implacabilelor transformări ce s-au produs de la o zi la alta, pe care cei în vârstă le resimt nostalgic, pe când cei tineri nu prea găsesc timp și nici nu simt nevoia să reflecteze, să gândească la consecințele faste sau nefaste în privința
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
circumstanțe, este clar că principalul element al oricărei politici față de URSS trebuie să fie o îngrădire de lungă durată, răbdătoare, dar fermă și vigilentă, a tendințelor expansioniste ale Rusiei [...] o politică a îngrădirii ferme, menită a opune Rusiei o contra-forță implacabilă, ori de cîte ori dă semne că ar atenta la interesele unei lumi pașnice și stabile." (Kennan 1951: 119) ÎNGRĂDIREA: CONCEPȚIA POLITICĂ A LUI KENNAN Concepția lui George F. Kennan se bazează pe o analiză specifică a politicii externe sovietice
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tensiuni interne. El însuși a admis că articolul său din 1947 ar putea fi interpretat într-un sens militarist și universalist (Kennan 1967: 359). El scria atunci, pentru a repeta citatul, că îngrădirea este menită "a opune Rusiei o contra-forță implacabilă, ori de cîte ori dă semne că ar atenta la interesele unei lumi pașnice și stabile". Totuși problema nu este pur stilistică, ci și conceptuală. Așa cum arată citatul, nu era exagerat să presupui că îngrădirea conducea la o strategie care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
la eșecul total, pentru că victima trăiește o viață ce nu e a ei, dirijată din afară de un agresor, care Îi face un rău cu efecte ireversibile. Am spus că eșecul inteligenței e provocat de faptul că un modul Închistat conduce, implacabil, comportamentul. Invidia, gelozia, resentimentul sunt exemple clare În acest sens. Shakespeare le-a Înțeles perfect mecanismele, și aș fi putut ilustra această carte numai cu exemple din tragediile sale. Richard al III-lea ne spune povestea unei inteligențe deformate de
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
atitudinea defensivă și cea evazivă. Ultimele două sunt lipsite de limbaj. 2) Cel de-al doilea eșec are loc atunci când cineva se lasă pradă automatismului unui discurs. De multe ori, o conversație ia o Întorsătură neașteptată, care declanșează o dinamică implacabilă, transformându-i pe vorbitori În combatanți și ducându-i acolo unde nu sperau și nu voiau să ajungă. Un exemplu simplu, acum. Într-un cuplu, unul dintre cei doi, bărbat sau femeie, nu contează, se Întoarce acasă: - Am avut o
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
apela la ei pentru a apăra cuvântul lui Dumnezeu”. După câțiva ani, când se simte mai puternic, uită ce a spus și le cere conducătorilor ajutorul, Îndemnându-i să se răzbune fără milă pe eretici. Luteranii Îi prigonesc În mod implacabil pe anabaptiștii care, la rândul lor, cu multă sârguință, vor face același lucru după ce vor câștiga puterea la Münster. Același fenomen a avut loc și În lumea musulmană. Lupta dintre șiiți și sunniți se menține Încă deschisă, iar În unele
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
atare, greu încadrabilă în tipare teoretice. Modernă și astăzi prin concepere estetică și substrat parabolic, Istoria ieroglifică rămâne opera aperta Cine are curiozitatea și răbdarea să parcurgă opera cantemiriană descoperă forța de creație, înțelegerea conceptului de roman alegoric, o logică implacabilă prin care sancționează sau îndulcește atitudinile precum și frăgezimi de tuturor valurilor de interpretare critică... 448 limbă cu parfum arhaic scrise, e drept, într-o topică greoaie și livrescă. A nu se trece cu vederea însă că scrierea este prima încercare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în rest - nimic. Fire conservatoare, respingând cu o frică animalică orice intenție de a schimba ceva în „ordinea” pe care a apucat-o de la Dumnezeu (de fapt, de la „sfinții roșii”), țăranul basarabean, azi, se simte definitiv abandonat. O disperare mută, implacabilă ca destinul, îl face să nu mai aștepte nimic bun de la viață, în deplină concordanță cu îndemnul scrijelit pe porțile infernului. Nu știu, nu pot să înțeleg (astăzi nimeni nu se consideră obligat să explice ceva), din ce înalte rațiuni
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
toți responsabili, părtași la același destin delirant, indiferent de culoarea politică pe care o avem. noiembrie, 2002 II. Intelectualul ca diversiune Ion Druță în trei secvențe imagologice O dată sfârșită epoca sovietică, în care a existat un singur personaj de frunte, implacabil și sufocant, partidul comunist multiplicat în chipurile miilor de piese componente - primi-secretari dar și membri de partid de rând („soldații anonimi” ai partidului), exact ca la Orwell -, principala caracteristică a perioadei ce a urmat, democratică și naționalistă, în Basarabia, ca
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Atunci am înțeles că vom avea un Consiliu ales la beție, sau, dacă vreți, într-o stare psihedelică. Acasă am recitit 50 de pagini din Muntele vrăjit. Fascinantă această adaptare la capriciile unei maladii care te mistuie, și la rigorile implacabile ale unui sanatoriu de muribunzi, în fond un ospiciu deghizat. decembrie, 1996 Unde au dispărut traducătorii? Dacă schimbările importante din societatea noastră de după 1990 au bulversat serios scriitorul basarabean, care nici acum nu-și poate regăsi un regim creator normal
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
conștientă a scriitorului. De cele mai multe ori, cititorul de literatură confesivă speră să descopere, dincolo de autor, personajul. Rousseau, Musil, Thomas Mann erau, desigur, scriitorii unor jurnale. Dar ei mai erau și fascinante personaje, Învăluite În misterul unei ficțiuni ivite din aglomerarea implacabilă de fapte cotidiene. Zi-de-zi-ul devenea, pe neobservate, ambasadorul absolutului. Bolile lui Stendhal se identificau cu Însăși Boala, iar neliniștile cotidiene ale lui Camus - cu simptomele metafizicului, zbaterile Virginiei Woolf nu erau decât eșantioane din marea Nevroză a secolului, iar obstinația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Urmând sugestiile lui Jankélévitch, se constată că, În realitate, legătura dintre Înțelepciune (adică rațiunea gânditoare) și Moarte este o relație caducă. În viziunea autorului Ireversibilului și nostalgiei, nu există nici un motiv de a gândi pe marginea morții, pentru simplul și implacabilul fapt că nu e nimic de descoperit În ea! Orice meditație care-și propune să adâncească misterele, legendarele mistere ale morții, nu poate fi decât o marginalie, o alunecare pe contur, o aproximare subiectivă, hazardată și oricând contestabilă a exteriorității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acestea. Va scrie cu o patimă din care nu lipsesc nici resentimentele și nici o secretă admirație pentru delicatețea feminină. Privită dinspre punctul ei final, biografia lui Drieu nu pare a conduce acolo unde, În Idele lui Marte 1945, va sfârși implacabil. Încă tânăr (deși Își percepe vârsta cu un fel de tragism teatral, plângându-se de boli și necazuri pe care le va avea doar mult mai târziu), el trăiește cu un acut presentiment al dezastrului. Recapitulând, constată că nimic În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
E Înșelătoare, fără nici o Îndoială, euforia care m-a făcut să mă bucur de această subită contracție a vieții mele aflată sub amenințare. Presentimentul morții e, cu siguranță, legat de ideea de sinucidere - În fond, o moarte anunțată, un final implacabil pe care paginile de jurnal Îl pregătesc cu o obsesie aproape maniacală a detaliului. Sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu e Întâmplătoare și nici lipsită de un ceremonial plin de patetism. Ca mare parte a autorilor de jurnale, Drieu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere În descrierea și exhibarea rănii și, Într-un sens mai general, În privarea de speranță. Acesta e jurnalul negru, jurnalul lipsei de speranță, al destinului implacabil care cade ca o ghilotină pe biografie. Acestei formule i se opune intimitatea care pretinde un partener și care vizează stabilirea precisă a relațiilor. E intimitatea nordică, „anglo-saxonă”, mereu confruntată cu nevroza și tot atât de des respinsă de către aceasta. Jurnalul Virginiei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
obligațiile scrierii zilnice, autorul dispune de un spațiu de manevră nelimitat. Libertatea nu e deplină decât din acest punct de vedere: stilistică, de formă, de conținut. Însuși ritmul scrierii rămâne la alegerea autorului. Ideală ar fi notația zilnică, uniformă și implacabilă. Inexistența prescripțiilor estetice nu Înseamnă și totala arbitraritate a redactării. Libertatea, atâta câtă e, aparține autorului. El dictează și ritmul, și tema, și stilul jurnalului. Dar, În egală măsură, el este scris de către propriile-i cuvinte. Constrângerile, puține dar ferme
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]