2,489 matches
-
de el. Măiestria lui de trăgător e legendară și oamenii noștri abia dacă au tras patruzeci de gloanțe în viața lor... Făcu o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția. Știu, spuse guvernatorul, îndepărtându-se de balcon și revenind la impunătorul său birou. Chiar eu am dat ordinul ăsta. Dacă nu se așteaptă un război, consider că e o risipă să faci trăgători de elită din niște recruți care peste un an se vor întoarce la casele lor... Dacă știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre evidenta iritare a polițistului, care nu încetase să-l observe cu coada ochiului: — Ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza aveau umerași de burete enormi, ceea ce făceau ca prezența ei să fie una și mai impunătoare. — Nu se Întâmplă să ai și niște biscuiți? am Întrebat eu plină de speranță. Făcusem greșeala de a-mi cumpăra pentru prânz un sandviș dietetic, cu brânză și prune murate - foarte bun, dar Începeam să resimt efectele psihologice ale realizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din capul locului, spuse Fliss și se Încruntă. Își pierde vremea degeaba. Dar crezi că... — Nu cred nimic, zise ea pe un ton neutru. Nu-i treaba mea. Se uită foarte lung la mine. Dacă voia, putea să arate foarte impunător. — Și nici a ta, Sam. În locul tău, aș fi precaută. Am deschis gura, dar ea mi-o luă Înainte. — Prețurile sunt dedesubt, Îi spuse unei fete care se uita la radiourile de bachelită. Sunt toate originale. Întoarce-l dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu ocol orașului și Își continuă drumul spre apus. Calul Îi era istovit, dar el Îi dădea pinteni fără milă. Curând se găsi, gâfâind, la porțile unei alte cetăți, mai impunătoare decât cea dintâi, dar de-abia ceva mai Întinsă decât orașul Rey. Întrebă un bătrân trecător. — Aici este Yahoudiyé, Orașul Evreiesc. — Există, așadar, atâția evrei În această țară? — Există câțiva, dar cea mai mare parte dintre locuitori sunt musulmani ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea să-mi obțină o dată mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să mărturisesc că n-am regretat-o niciodată. Se numea Charles-Hubert de Luçay, locuia Într-o casă impunătoare de pe bulevardul Poissonnière. Era văduv, cei doi fii Îi erau În armată, fiica sa avea să-ți devină mamă.” Ea avea optsprezece ani, tatăl meu, cu zece mai mult. Se studiau Îndelung În tăcere, pe fondul unor avânturi patriotice. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
această propunere; conducătorii militari erau de aceeași părere; toți, fără excepție, o considerau sinucigașă. Dușmanul se afla pe o Înălțime, la aproape cinci sute de metri de liniile noastre. Trebuia străbătută acea distanță, În teren deschis, să fie escaladat un impunător perete de argilă uscată, să fie alungați apărătorii, apoi să fie instalate pe poziție suficiente forțe pentru a rezista la inevitabilul contraatac. Fazel ezita. Nici măcar nu mai privea harta, Își punea Întrebări În privința efectului politic al operațiunii. Permitea ea câștigarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe chirie, treizeci pe abonamentul de tramvai - pentru că nu puteam face blatul la nesfârșit - iar o biată chiflă mă costa treizeci de bani. După trei săptămâni, sunam la ușa apartamentului cu numărul 12 de la etajul patru al unei clădiri destul de impunătoare, care arăta întocmai cum îmi spusese Iulia. Iulia era o servitoare bătrână, locuise și ea cu chirie la soții Crăciun. Apoi se mutase îi apartamentul stăpânilor ei - căci, în ciuda comuniștilor, așa ceva exista încă - și acolo ocupa o cămăruță înghesuită, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
urâte despre mine, eu încerc să ignor acest lucru, a trecut vizita medicului, întreb eu, iar ea mă oprește în fața ușii salonului său, este interzis să intrați acum, dau un pas înapoi, perdeaua este trasă în jurul patului său, o siluetă impunătoare stă aplecată deasupra lui, acum are loc consultația? Da, îl consultă psihiatrul, spune ea aproape fără voie, privindu-mă sarcastic, eu mă sperii, de ce, ce a făcut? Suspiciunea ei mă învăluie pe loc într-un sentiment de vinovăție, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi vei face un cadou, știi că am fost acolo numai pentru tine, iar eu oftez, avea dreptate, avea dreptate, doar eu greșesc tot timpul, mă așez înfrântă pe marginea patului, îi văd umerii lărgindu-se, privirile lui sunt din ce în ce mai impunătoare pe măsură ce se apropie de mine, zâmbetul său e uriaș, am impresia că imediat dinăuntrul gâtlejului său va izbucni un lătrat, asemenea lătratului lui Eliahu. Lasă-mă în pace, îl împing eu, dar el se simte jignit, ce se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
motiv să gândesc astfel, dar așa simțeam în clipa respectivă. Ne-am așezat pe o bancă, în parc, și priveam clădirea fostei ei școli. Iedera împânzise toată clădirea școlii, iar porumbeii se odihneau pe coama clădirii. Era o construcție veche, impunătoare. În curtea școlii se înălța un stejar bătrân, iar în dreptul lui se vedea o dâră de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un aspect cețos. — Știi ce-i cu fumul acela? m-a întrebat Midori, brusc. — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de nerăbdare să te întorci la cămin? mă întrebă ea, cu un zâmbet juc\u[. — Nici vorbă! — Atunci lasă nazurile și hai să mergem! Facem puțin pe jos. Am făcut cincisprezece minute din Shibuya până în Ebisu. Clădirea nu era chiar impunătoare, dar elegantă, cu un hol mic și lift. Hatsumi m-a invitat la bucătărie și ea a intrat în dormitor, să se schimbe. A reapărut îmbrăcată într-un tricou, pe care era imprimat Princeton University și pantaloni din bumbac. Cerceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fără să-mi pot lua ochii de la cheia de boltă, m-am dat Înapoi, pas cu pas - pentru că În câteva minute, de când intrasem, Învățasem drumul pe dinafară, iar marile țestoase de metal ce mi se-nșiruiau În laturi erau destul de impunătoare ca să le pot semnala prezența cu coada ochiului. Am revenit, cu spatele, de-a lungul naosului către ușa de la intrare, și din nou am văzut venind asupră-mi păsările acelea preistorice amenințătoare din pânză roasă și fire metalice, libelulele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Era pregătit pentru însurătoare și când colo, nu se poate. — Mama Zina, el va depăși mai greu această situație. Pe mine viața m-a făcut mai aspră și voi trece mai ușor peste orice obstacol. Alexandru, pe cât îl vezi de impunător, pe atât este de sensibil. El a fost singur la părinți, răsfățat, n-a trecut prin greutăți ca acum să primească această groaznică lovitură. Mi-e și milă de el. Plângea ca un copil, tot o învinovățea pe maică-sa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe și de smirnă, laolaltă cu bătaia metronomică toropitoare a lanurilor de trestii, în deltă, bătaia zecilor de perechi de aripi de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intrare și trecură pragul, printre cele două felinare metalice supradimensionate, de la exteriorul clădirii. Imediat, fură luați politicos tustrei, în primire: Bonsoir! Sunt profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și, mai departe, o altă temporalitate. Piatra pur și simplu dăinuie, în timp ce lemnul este fragil, piatra are continuitate în timp, iar lemnul se primenește periodic. Urmele patrimoniale sînt astfel și ele diferite : chiar neglijate, cele ale pietrei tot nasc ruine impunătoare, în timp ce urmele lemnului pot dăinui o vreme cel mult ca „moaște” (ca în sala cu acest nume de la Muzeul Țăranului Român, unde resturile unei micuțe biserici de lemn sînt expuse unei morți firești). Mai mult însă, aceste urme diferite conferă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au însă acel farmec discret al trecutului, al unor filiații ascunse care te privesc de peste timp, chiar dacă tu nu le mai vezi. Le păstrez pe toate și vom mai vedea... Și-apoi mobila ! Uriașa masă din sufragerie, cu jilțurile sale impunătoare. Doamne, ce aglomerație de fantome ! Cîte bucurii, dar și cîte psihanalizabile suferințe, refulate, tăcute, date uitării ! O păstrez, din motive „raționale” : e frumoasă și oricum nu avem bani să cumpărăm alta. Dar nu și dormitorul ! și în primul rînd nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu se naște în una sau două generații. Pentru a crea o structură politică, economică și militară de o anumită importanță este nevoie de mai mult timp. Puțin probabil ca regatul lui David și Solomon să fi devenit un regat impunător și puternic structurat, așa cum îl descrie Biblia, într-un timp atât de scurt. S-a plecat probabil de la un regat mic în regiunea centrală din Iuda, care s-a consolidat progresiv. După cum putem afla din textele biblice, David s-a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pus cununița aurie pe cap, iar la gât i-am atârnat un șirag de mărgele cu boabele cât pumnul. Am scos afară scaunul împodobit și l-am așezat în mijlocul cercurilor de cretă. Balena trona acolo ca o Venera din magdalenian, impunătoare prin proporții, dar căurînd-o mereu cu privirile speriate pe Puia, al cărei ajutor îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care am văzut-o în pornografia și prostituția de pe străzi. Cu totul alta, însă, a fost impresia mea despre Istanbul și despre Turcia în general, acum vreo trei ani în urmă. Istanbulul a devenit mult mai curat, ordonat, măreț, impunător. Un oraș modern, dar care nu a distrus trecutul din partea veche a orașului. A dispărut pornografia ziarelor și revistelor la vedere, ca și mizeria de pe străzi. Cu ce nu m-am putut obișnui a fost lipsa femeilor din spațiul public
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cerut să mă rog pentru ei, ceea ce voi face. Am plecat mai departe spre Noli, cândva republică maritimă, acum având un port cu multe bărci cu vele, așa cum, de fapt, văd peste tot pe unde trec. După Noli, peisajul devine impunător și sălbatec. Strada statală nu are zonă pentru pietoni, fiind flancată pe partea dreaptă de pereți înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că localnicii sunt mândri de sfânta lor, așa cum sunt mândri de cultura lor provensală pe care o păstrează în limbă, muzică, obiceiuri, folclor, etc. Intru în bazilică și mă impresionează prin mărime, sobrietate, ca și prin orga la fel de impunătoare. Aici am ocazia de a mă întâlni în sfârșit cu Alain le Stir, cel ce mi-a intermediat cazarea de la intrarea în Franța și o va face până la Arles. Este un bărbat la peste 70 de ani, dar se prezintă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dintr-un cuptor, și care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura uscată ești. In Salon am ocazia de a participa la sf. Liturghie, într-o impunătoare biserică în stil gotic dedicată sf. Ioan de Malta. Am apreciat solemnitatea cu care a fost celebrată Euharistia, mai ales cântecele. La ușa bisericii stătea o cerșetoare, probabil româncă, cu un copil în brațe. Am văzut și prin oraș mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]