136,335 matches
-
mai mare parte a cunoștințelor omenești din trecut să se piardă, lucru cu atît mai valabil în cazul unei discipline non-cognitive cum e filozofia. Cam tot ce știm astăzi din trecutul filozofiei e rezultatul unor întîmplări combinate cu o selecție impusă de factori politici sau religioși. Nu e ioc de necesitate în istoria filozofiei, cu atît mai puțin urme ale unui spirit universal care să se oglindească în toate sistemele filozofice. Fiecare filozof a cîntat pe limba lui, și tot pe
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
vreme ca într-o enormă baie de acizi. În rest, totul poate rămîne ca la început: și convențiile, și codurile, și infinitele strategii ale limbajului. Daniela Făiniș Într-o lume în care mai toți încearcă să facă altceva decît le impune calificarea, Daniela Făiniș construiește ceea ce știe ea mai bine, adică pur și simplu forme ceramice. Că relația lor cu spațiul și, în multe cazuri, dimensiunile, proporțiile și figurativismul trimit către sculptură, că desenele care animă suprafața sau comentează volumul trimit
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
după asemenea spectacole se va descoperi și râul subteran ce chipurile ar curge pe sub clădirea Operei și s-ar vărsa într-un lac la fel de subteran și de secret. Un lac pe care balerinii ar putea vâsli de zor, în timp ce coregrafii impun ritmul ștrocului. * La Trinite spiritul lui Messiaen e încă proaspăt. O remanență care va dăinui, probabil, dincolo de viața și, Doamne ferește, de moartea catedralei. Tot aici păsările sonore eliberate de compozitor din coliviile lor surdo-mute, și-au luat zborul, vestind lumii
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
și urechile Securității. Informațiile oferite de ei erau însă procesate în altă parte. Tot acolo se stabileau și măsurile ce trebuiau luate în legătură cu obiectivele. Or, despre persoanele care puneau cap la cap informațiile, le analizau și indicau măsurile ce se impuneau a fi luate nu se suflă o vorbă în carte și se discută prea puțin în dezbaterile privind deconspirarea Securității. Materialele reproduse în acest volum vizează mai multe aspecte ale vieții cotidiene a locuitorilor României, în perioada comunistă. În scrisori
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
să-l facă susceptibil de un succes similar în România. Pentru că, dincolo de ideea salutară de a face un roman în jurul personalității fascinante a poetului roman exilat la Tomis, romanul ridică unele semne de întrebare. La scara continentului european, memorialistica se impune ca gen literar în secolul al XVII-lea. Printre precursori sunt adesea citați Montaigne (pentru autoportretul din Eseuri) și Sfântul Augustin, care, în Confesiuni, deschide primul calea introspecției. Or, Sfântul Augustin, primul autor de texte cu tentă memorialistică din istoria
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
într-un boom promoțional ce a consacrat Ego. Proză drept rampă de lansare. Urmată de inițiative similare ale unor edituri precum Humanitas și Cartea Românească din București sau Brumar, din Timișoara, ofensiva Polirom continuă, cu meritul incontestabil de a fi impus o serie de nume din care timpul și cărțile ulterioare vor cerne scriitorii de cursă lungă. Însuși termenul de "generație" aplicat autorilor reuniți poate constitui motiv de controversă în rândul criticii de întâmpinare. Greu de surprins într-un cadru cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
delicatului subiect îintegraționist': "Judecînd după experiența literară anterioară, pattern-ul generaționist se repetă la circa 20 de ani, de cele mai multe ori, după logica de tip "revoluționar" a curentelor care vin și pleacă: să negăm norma artistică deja existentă și să impunem o alta, diferită, nouă, mai bună etc. Dacă ar fi să credem cu religiozitate în ciclicitatea acestui fenomen, astăzi, promoția 2000 ar trebui să fie o generație"1. Să fie, oare, așa? În ce măsură putem vorbi de Generația 2000 ca întreg
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
mai degrabă de partea extremelor, sarcasmului feroce, auto-flagelărilor și umorului absurd, cu tentă negru-morbidă. Cu toate acestea, stilul virulent până la isterie, îmbrățișat cu note de amuzament, constituie tenta dominantă a romanelor din serie. O bună parte a autorilor s-au impus, de altfel, folosind tocmai acest procedeu. Variind în funcție de conținut, coordonatele ce țin de construcția prozei fac deliciul - adeseori, singurul!- cititorului, dar, în egală măsură, al autorului însuși. Se conturează astfel un pattern al scriitorilor din aceeași familie spirituală, a mucaliților
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
oglinzii narative. Aflați în proces de definire identitară, autorii nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
să fie primit în clubul cu pricina, unde, însă, ca să fii admis trebuia să duci la bun sfârșit un mare număr de misiuni - peste o sută - de talia muncilor lui Hercule, de la care gândesc, serialul se și inspirase. Fiecare sarcină impunea o aventură aparent imposibilă, cu risc mortal, dar, pe rând, eroul nostru le izbutea pe toate, afară de ultima, unde eșua. Drept care trebuia să o ia de la început. O nouă recoltă de fascicule inunda piața. Pierzând, de la un moment dat în
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
pot suplini rolul catalizator al necesarei Istorii." (p. 36). Ulterior, însă, tonul se îndulcește semnificativ, Bogdan Crețu ajungând să susțină exact contrariul: "nu sintezele, oricât de bine articulate ar fi și oricâtă acribie ar presupune, educă gustul public, nu ele impun ierarhii valorice, nu ele discern, cu toate că necesitatea lor este indiscutabilă. Mai mult decât atât, am convingerea că și stilul acesta fragmentar, sincopat, poate conduce la alcătuirea unei sinteze: efortul cronicarului literar înseamnă tot selecție, drămuire a verdictelor, încadrare în context
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
Elvira Sorohan) și are, pe tot parcursul volumului, respirația calmă a criticului echilibrat. Bunul simț, în diferitele sale accepțiuni, îl caracterizează. Fără excese, obiectiv și exprimându-și într-o manieră nesofisticată punctele de vedere avansate și argumentate, Bogdan Crețu se impune ca o voce credibilă. Or, credibilitatea cronicarului literar este condiția cea mai importantă a reușitei lui, atuul cel mai important, pe termen lung. Treptat, ea se transformă în autoritate. Stilul nu e încă limpezit cu totul și unitar, fără reproș
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
cunoscute și comentate în româna modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au căpătat - mai ales în jargonul informatic modern - omonime parțiale cu sens obiectual. Se specializează astfel un masculin
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
neutră: "Care este (de regulă) opțiunea din meniul File care ne permite ieșirea dintr-un editor?"; "Editoarele de text sunt programe utilizate pentru redactarea și. tipărirea de scrisori și alte documente" etc. Pentru cuvintele regizor și revizor norma din 1982 impunea clar accentuarea pe finală (regizór, revizór), deși în uz era deja foarte răspîndit accentul pe silaba penultimă (pe care Graur o considera, în articolul citat, tot o abatere și o ciudățenie); DOOM 2005 validează accentuările regízor și revízor, indicîndu-le ca
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
deja foarte răspîndit accentul pe silaba penultimă (pe care Graur o considera, în articolul citat, tot o abatere și o ciudățenie); DOOM 2005 validează accentuările regízor și revízor, indicîndu-le ca singurele corecte. Ce se va întîmpla cu edítor? Se va impune ca atare? Se va specializa semantic? Mi se pare clar preferabil să se păstreze în uz și în normă accentuarea tradițională editór; deocamdată, edítor are un aer pretențios și enervant. Dar nu se știe niciodată cum vor evolua lucrurile; în
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
mai competentă: "Exegeză de text, reconstrucție rațională a unor momente din istoria științei, reluare a unor doctrine influente din logica de azi și din filozofiile de ramură, cartea ne readuce pe tărîmul ideilor generale, de miză universală, după ce ne-a impus aspra recluziune a studiului logic. Spuneam "aspră recluziune". Da, într-adevăr, fără cunoștințe elementare, relativ puține, dar solide, de logică formală, este dificil de urmărit pînă la capăt firul desfășurat de autor, fir care ne duce din labirintul unor probleme
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
mai mult a recurs la soldurile aflate în inventarul echipei "2e2m", ansamblu cameral pe atunci statornic, scutit de mercenariat, suportând în schimb dificila datorie de a fi mereu același (în componență și în calitate) ori jucând scenariul în care își impunea să suporte cu stoicism neajunsurile pentru care nu există o rezolvare cât de cât elegantă. Ne-am mai intersectat apoi fugitiv, inconsistent, pe la câteva reuniuni și festivaluri internaționale. își prezerva cuvintele ca și cum ar fi fost niște păsări cu neputință de
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
e prea con fuoco, prea plin de diezi, în timp ce alteori reculul thesis-ului e prea pesante, presărat cu o droaie de bemoli la cheie. Cu vremea, sunt aproape convins, talentul și truda vor pune surdină freneziilor și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și detașare în dauna disperării și afectării cu orice preț. Până atunci Radulovic va mai exersa probabil sârguincios un tril al diavolului lung și intens cât necredința în existența îngerilor. Iar când această necredință se va transforma miraculos în
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
lui Patapievici din articolul semnalat. Motivele care l-au îndemnat pe eseistul român să ia poziție față de această răstălmăcire sînt în număr de patru: mai întîi, fiindcă această răstălmăcire este un fals; în al doilea rînd, deoarece falsul s-a impus, dovadă fiind preluarea lui fără verificare de presa scrisă; în al treilea rînd, deoarece comentariile iscate au atins un prag al defăimării în fața căruia Patapievici este hotărît să acționeze în instanță pe cei care vor prelua fraza lui Viorel Patrichi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
și realizate doar în propriile lor state suverane". Naționalismul, ca orice ideologie politică, pune la dispoziția individului un intreg univers, dar, ea este mai puternică decât oricare altă ideologie fiindcă exploatează tocmai fondul cultural al unei comunități pe care il impune că pe o realitate obiectivă. Nimic din bunurile simbolice ale unei comunități nu rămâne neexploatat, naționalismul ajungând să se constituie că un prealabil al oricărei alte ideologii. Spre deosebire de liberalism sau de socialism, în naționalism nu este prezentă supoziția opțiunii, naționalismul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Un modernist precum Hobsbawm observa că, în majoritatea definițiilor din secolul al XIX-lea, elementul etnie nu era văzut ca fiind esențial pentru că o comunitate să fie socotita drept o națiune. El are în vedere sensul pe care l-a impus Revoluția franceză, citându-l pe Maurice Block 14, care spunea că "experții francezi s-au împotrivit cu îndărătnicie oricărei încercări de a face din limba vorbită un criteriu de naționalitate care, au argumentat ei, era determinat pur și simplu de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de naționalitate care, au argumentat ei, era determinat pur și simplu de cetățenia franceză". Într-o anumită măsură, observația se susține, daca este să luăm în calcul și ceea ce spune Hagen Schulze 15, ca limbă oficială a Franței a fost impusă după Revoluție, după ce trecuse prin filtrul Academiei Franceze. Până atunci, nu putea fi vorba de o limbă franceză vorbită la nivel de masă, care să mai fie și garant al unei apartenente etnice. Cu toate acestea, după cum remarcă Hobsbawm 16
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sau carne". Și Walker Connor 36 susține că legătura națională este fundamental psihologică și nonrațională. În opinia sa, "o națiune este un grup de oameni ce simt că au legături de ascendentă. Acesta este grupul cel mai mare ce poate impune loialitate unei persoane pe baza sentimentului unor legături de rudenie; este, din această perspectivă, o familie extinsă". Analizând sursă naționalismului, John Armstrong 37 consideră că, în pofida faptului că epoca naționalismului a fost precedată de cea a absolutismului ce nu a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
M. Tamás39, "definirea apartenenței comune la o națiune presupune trei factori incontestabili supraindividuali, dar nu universali: limba, sângele și teritoriul". Dar, o astfel de definire generează paradoxuri. În primul rând, dacă oamenii sunt beneficiarii primilor doi, al treilea le este impus sub forma granițelor statale, fapt pentru care ei trebuie să accepte aceste dimensiuni ca fiind ale lor, să și le asume, si sa consimtă că ele generează însușiri asemănătoare în semeni, printre care se vor ivi interese comune; națiunea este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cuprinse în Tratat. Cea mai simplă dar cea mai nociva practică este aceea de a pasă responsabilitățile de la o autoritate la alta. Integrarea populațiilor alogene nu este doar problemă statelor sau doar a instituțiilor UE, ci o problemă comună. Se impune un efort concertat în această direcție. La fel cum se impun eforturi în sensul solidarității financiare. Invocarea vechilor practici ale statelor națiuni nu poate fi o soluție. Nici statele nu mai sunt aceleași ca acum 70 de ani, nici străinii
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]