KorAP: Find »[drukola/base=indian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...145 >

3,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

e în luptă, murmură samuraiul. Așa se întâmplă în orice țară învinsă în război. Nu vorbesc despre război, zise omul schimonosindu-se la chip. Numai că acei padres care au venit aici mai târziu au uitat de multele suferințe ale indienilor... Nu, n-au uitat. Se prefac că nu s-a întâmplat nimic. Cu chipurile prefăcute, dar cu vorbe pasămite sincere, predică despre mila lui Dumnezeu și despre dragostea lui Dumnezeu. De aceea am ajuns eu să-i disprețuiesc de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
curg întotdeauna numai vorbe frumoase. Mâinile lor nu sunt niciodată mânjite de noroi. Asta e pricina pentru care te-ai lepădat tu de credința creștină? Nu, nu, zise fostul călugăr și se uită peste umăr. În dreptul colibei din spatele său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa cred eu. Fostul călugăr spunea acum dintr-o răsuflare tot ce adunase în el în tăcere atâta amar de vreme, iar samuraiul îl privea ca de la depărtare. Se gândi într-o doară că de când plecase din Tsukinoura auzise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sfârșitul anului pe o corabie care va face cale întoarsă înspre Japonia. Nu vrei să te întorci cu ei? Sunt prea bătrân ca să mă mai întorc, zise fostul călugăr cu privirea pironită în pământ. O să merg și eu unde merg indienii și o să rămân și eu acolo unde rămân ei. Au nevoie de cineva ca mine care să le șteargă sudoarea când sunt bolnavi și să-i țină de mână în ceasul morții. Și eu, și indienii suntem suflete rămase fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și eu unde merg indienii și o să rămân și eu acolo unde rămân ei. Au nevoie de cineva ca mine care să le șteargă sudoarea când sunt bolnavi și să-i țină de mână în ceasul morții. Și eu, și indienii suntem suflete rămase fără casă. — Atunci, n-o să ne mai întâlnim niciodată? — Indienii nu vor rămâne aici pe veci. Când pământul acesta se va slei de rod, o să ne mutăm în altă parte. Cu voia Domnului poate că o să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ei. Au nevoie de cineva ca mine care să le șteargă sudoarea când sunt bolnavi și să-i țină de mână în ceasul morții. Și eu, și indienii suntem suflete rămase fără casă. — Atunci, n-o să ne mai întâlnim niciodată? — Indienii nu vor rămâne aici pe veci. Când pământul acesta se va slei de rod, o să ne mutăm în altă parte. Cu voia Domnului poate că o să ne întâlnim iarăși. Fostul călugăr îi întrebă apoi pe cei doi încotro se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că prin părțile acelea tribul Huaxteca pârjolește satele spaniolilor, dă foc la case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri. Samuraiul se uită la chipul năucit al lui Nishi și îl apucă strâns de mâna asudată. Chiar și după ce plecaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lac. La hotarul ogoarelor se înălța o cruce de lemn pe care era încrustat bărbatul acela ca un zeu păzitor al așezării. Omul acela sfrijit avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți de către spanioli. La picioarele lui se întindea o baltă de ceară topită, formată parcă din lacrimile vărsate chiar de el. — Seara indienii vin aici și se roagă. Și femeile, și bărbații se plâng acestui Iisus povestindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
avea ochii întunecați și răbdători, părul împletit în cozi și nasul cârn, la fel ca indienii care erau vânduți de către spanioli. La picioarele lui se întindea o baltă de ceară topită, formată parcă din lacrimile vărsate chiar de el. — Seara indienii vin aici și se roagă. Și femeile, și bărbații se plâng acestui Iisus povestindu-i durerea lor. Își vârî mâna în sân și scoase un rozariu făcut din ghindă și un teanc de hârtii roase pe margini. — Nu am ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
semănau întrucâtva cu ochii fostului călugăr. Acesta îi porunci omului ceva într-o limbă pe care cei doi soli n-o înțelegeau. Soarele era deja sus pe cer când ajunseră înapoi în Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se opriră în drum și își ațintiră privirile înspre ei. Intrară în grădina interioară pe furiș și se întoarseră în odaia ce le fusese dată ca să doarmă. Supărat, Tanaka își lustruia teaca săbiei. Ați fost la Tecali? V-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ci și spre samurai. Nishi îi povesti despre răzmerițele indiene de care aflase de la fostul călugăr. Oare seniorul Velasco a socotit că o să ne temem? Cuvintele lui Nishi îl făcură pe Tanaka să izbucnească: — Crede că o să dăm înapoi ca indienii? Mă duc să-l întreb pe Velasco, se ridică el punându-și sabia la loc. — Nu te duce, clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și de alți oameni de vază care știau de venirea lor. Primarul era unul dintre moșierii din regiune. După ce dădu mâna cu Velasco, îi privi pe japonezii plini de praf ca și cum ar fi cercetat oile scoase la vânzare de vreun indian. Le ură totuși bun venit însoțindu-și cuvintele cu gesturile exagerate ale spaniolilor. — Padre, zise primarul fără să-i slăbească din ochi pe japonezi, fii bun și lămurește-ne de ce au venit aici acești orientali... — Ați primit, desigur, vești de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și munca dumitale de propovăduire ar fi mai lesne de îndeplinit. Iar noi ne-am întinde moșiile acolo. — Japonia e mică, dar în război nu e mai prejos decât nici o altă țară. Japonezii nu pot fi supuși la fel ca indienii de aici. Neînțelegând limba și lăsați afară din cercul discuției, japonezii se uitau la globul pământesc înăbușindu-și căscaturile. Unul dintre oamenii de vază care ascultau încă neîncrezători vorbele lui Velasco despre Japonia le arătă Spania și nenumăratele sale colonii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întregi de drum îi cufundă într-un somn adânc. Din pricina aceleiași bucurii, când plecară din Córdoba a doua zi dimineață sub un cer fără nori, înconjurați de măgari și de supuși, solii mergeau cu pași ușori. Îngrijorarea provocată de răzmerițele indienilor aproape că le ieșise cu totul din minte. În timp ce-și îmboldeau caii cu pintenii, doar Velasco își ducea din când în când luneta la ochi și cerceta dealurile parcă presărate cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
niciodată. O soartă pe care nici măcar nu și-o închipuise vreodată. Însă așa cum în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
închipuise vreodată. Însă așa cum în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea sclipind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fir de fum galben. Pare să fie un semnal... Tanaka sări dintr-o dată de pe piatra pe care stătea și își duse mâna streașină la ochi. Nu arată ca un semnal, clătină din cap Nishi. Japonezii își aduceau aminte de semnalul indienilor ce se înălța dintre munții golași din împrejurimile satului Iguala. Însă acesta era prea gros pentru un semnal de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Dacă ar fi ocolit șirul de munți, călătoria le-ar fi luat mult mai multă vreme. Velasco stăruia să înnopteze pe câmp și să pornească din nou la drum a doua zi, dar Tanaka scutură din cap și mai înverșunat. — Indienii n-au de ce să poarte pică unor japonezi. Răscoala lor n-are nici o legătură cu noi. — Trebuie să ne ferim de orice nenorocire. Sarcina asta are mare însemnătate pentru dumneata, nu-i așa? — Noi știm a ne lupta mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
N-aveți de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
urmă și să-i spui o rugăciune. Moșierul scuipă în pământ și își șterse sângele care-i păta obrazul ca o medalie. — Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și gâtul lui Velasco se înroșiră dintr-o dată. Așa pățea ori de câte ori se străduia să-și înăbușe furia sau înverșunarea. Padre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit. Dacă ești credincios, știi și tu că un preot are îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și gâtul lui Velasco se înroșiră dintr-o dată. Așa pățea ori de câte ori se străduia să-și înăbușe furia sau înverșunarea. Padre, oprește-te! Ca pentru a se scutura de aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi întunecați. După ce femeia îi spuse ceva, acesta îl lăsă pe Velasco să străbată crângul. Într-o vizuină de pământ, stătea întins pe spate și horcăind un tânăr indian, gol și el până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
glugi pe cap și cu brațele încrucișate ca niște statui de bronz. Unul dintre soli avea piciorul rupt și abia putea sta călare, iar unul dintre însoțitori zăcea întins într-o căruță trasă de măgari. Pe drum, fuseseră atacați de indieni. De la fereastra mănăstirii unde ședeau se vedea oceanul zbuciumat arătându-și colții albi. Nu era același cu oceanul întins pe care-l traversaseră mai bine de două luni. Cu toate acestea, solii știau că era la fel de întins și că de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]