2,252 matches
-
fi identificat pe băiatul cu părul lung și violet, Îngenuncheat pe podea, căci putea să se bucure până la ultima secundă de spectacolul nociv al acelui McDonald’s În flăcări. În Roma apăruseră zeci de asemenea fast-fooduri. La Început stârniseră doar indignare și vreo câteva proteste, apoi doar entuziasmul și resemnarea, tipice țărilor coloniale. Se deschisese câte unul În fiecare cartier, iar oamenii mergeau acolo și nici nu-și dădeau seama, neavând vreo urmă de conștiință sau morală. Lumea e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
va ține o predică, flori și lacrimi și, În cele din urmă, un ropot nesfârșit de aplauze. Și totul se va sfârși. Sunt deja numere Într-o statistică, sunt deja știri de jurnal, materie de dezbateri și comunicări, motiv de indignare și plâns, și toate vor dura vreo săptămână. Își șterge picioarele pe covorașul În formă de pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi Îl Împinseră, chiar cu plăcere, putem spune, În furgonetă. Lucas primi atunci apelul pe care-l aștepta, inevitabil. La Ty Kern, dintr-un alt menhir picura sînge. Cel care avea semnul meduzei, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica prin nimic. Michel fremăta de indignare și simțea cum se formează În el o convingere de neclintit: luată În ansamblu, natura sălbatică nu e decât o mizerie respingătoare; luată În ansamblu, natura sălbatică justifica o nimicire totală, un holocaust universal - iar misiunea omului pe Pământ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de dulap. Am niște șampanie în frigider, pregătită pentru marele moment. — Ăă... foarte frumos ! Sinceră să fiu, Maggie, chiar trebuie să-mi văd de... — A. E vizibil ofensată. Bine, OK, atunci te las. În clipa în care iese, îi citesc indignarea în modul în care-și ține umerii. Probabil crede că sunt o vacă nesimțită. Dar cu fiecare clipă care trece, riscul crește. Trebuie să sun la bancă. Imediat. Mă uit pe foaia atașată cu datele de contact și găsesc numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am copii ! Ce, credeai că am lăsat cinci guri flămânde în urma mea ? — Nu știu. Se încruntă, rușinat dar defensiv. De ce nu ? — Fiindcă... adică... vrei să zici că arăt ca și cum aș avea cinci copii ? Nu-mi pot reprima o notă de indignare din glas, și începe și el să râdă. — Poate că nu cinci... Adică ce vrei să spui ? Tocmai vreau să-i dau una cu cămașa când o voce ascuțită sfredelește aerul. — Samantha ? E Trish. Și glasul ei vine din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha, ies la pensie. Chiar crezi că e cel mai bun moment ? Poate cineva, vă rog, s-o dea afară ? adaugă, adresându-se celor de lângă el. — De-asta n-ai vrut să revin la birou, nu ? Îmi tremură vocea de indignare. Pentru că era posibil să încep să pun tot felul de întrebări care să stârnească suspiciuni. Pentru că puteam să pun lucrurile cap la cap. Încăperea e traversată de un frison. Dar nu unul în sens bun. Aud oameni care zic „Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai mult decît un tip de treabă. Mă scrutează adînc. Părerea mea sinceră e că, de fapt, nu Îți dorești deloc să te muți cu el. Dar ți-e frică să ieși din relația asta. Mă străbate un val de indignare. Cum Îndrăznește să-mi citească gîndurile și să... se Înșele atît de tare ? Evident că Îmi doresc să mă mut cu Connor. Dacă vrei să știi, te Înșeli amarnic, zic tăios. Abia aștept să mă mut cu el. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să spună toate lucrurile alea la televizor și că relația noastră a fost... Oricum. Ideea e că a zis o groază de lucruri. Dar dup-asta a zis... Simt că mi se accelerează iar pulsul și că mă copleșește iar indignarea. A zis că secretele lui sînt mai importante decît ale mele. Lissy și Jemima rămîn cu respirația Întretăiată simultan. Nu ! spune Lissy. — Un nenorocit ! spune Jemima. Ce secrete ? — L-am Întrebat despre Scoția. Și de ce a fugit atunci de la Întîlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
homosexualității lui „Abe” e tratată nemilos, până la condamnarea moral‑religioasă, fapt extrem de ciudat În Statele Unite (cel puțin În public). Știu pozitiv că În versiunea finală a romanului Bellow și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
șapte dispăruți: părinții săi, Titu Devechi (profesorul său din București), Raymond Aron, Richard Lowenthal, Jean Laloy și, În fine, Allan Bloom. Iată dedicația pentru Bloom, care include și elemente de portret: „În sfîrșit, lui Allan Bloom, ale cărui entuziasme și indignări au punctat, pentru mine, aceste trei decenii, și ale cărui hohote de rîs tansatlantice m‑au ajutat să situez altfel politica, undeva Între povestirile obscene și filozofie” (p.18). 9 Bloom, care a scris o teză de doctorat despre filozofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
GARDIANUL: Cui? ARTUR: Cui vrei. GARDIANUL: N-am cui. Aici toată lumea doarme până la ora unu. ARTUR: Te duci după unu. GARDIANUL: Va fi prea târziu, La unu începe execuția. ARTUR (Indignat.): Cam? în timpul prânzului? GARDIANUL: Înainte de prânz. ARTUR (Desfigurat de indignare.): Îmi șterpeliți masa de prânz? GARDIANUL: S-a considerat că e mai bine ca osândiții să moară flămânzi. ARTUR (Vehement.): De unde știți voi că e mai bine? GARDIANUL: În primul rând că se fac economii. Ș-apoi, dacă osânditul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am mărturisit totul. — E atât de nedrept! a exclamat el. Mi-e rușine că sunt american! De ce nu are guvernul curajul să declare: „Oameni buni! Omul ăsta pe care îl scuipați e un erou!“. Era indignat - și după părerea mea indignarea lui era sinceră. — Pe mine nu mă scuipă nimeni, am zis eu. Nimeni nu mai știe nici măcar că trăiesc. Kraft era dornic să-mi vadă piesele. Când i-am spus că nu am textul nici uneia dintre ele, m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fi colegială. — Erați un simplu soldat..., am zis eu, nu primeați ordine de la superiori ca orice soldat din lume? Eichmann s-a întors spre un gardian și a început să turuie ca o mitralieră în idiș, un idiș plin de indignare. Dacă ar fi vorbit mai rar, l-aș fi putut înțelege, dar vorbea prea repede. — Ce-a spus? l-am întrebat pe gardian. — Se întreba dacă nu cumva ți-am arătat depoziția lui, mă lămuri gardianul. Ne-a pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
veste de la Violet? Clătinarăm cu toții din cap. Toată lumea e aici, în afară de ea, MM, zise Matthew. Și de Sally. S-a dus s-o ia pe Marie de la spital. — Ești sigur că ai vorbit cu Violet ieri? — Bineînțeles! zise Matthew cu indignare. De fapt, i-am lăsat un mesaj pe robot. Nu i-am spus despre ce e vorba, doar că ai convocat o întâlnire specială în dimineața asta. MM se uită la ceas. Deja e zece și jumătate. Trebuie să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Întrebe de dumneavoastră. Da, spuneți-i, zise Brunetti și Închise fără să aștepte ca interlocutorul să-și ia rămas-bun. Tonul lui, Își dădu el seama fără regret, fusese prea puternic; cum i se Întâmpla deseori, Își permisese să cadă pradă indignării datorită a ceea ce i se părea că citește printre rândurile celor auzite. În trecut, atât În cursul seminarelor ținute de Interpol unde Întâlnise și americani, cât și-n cursul celor trei luni de antrenament la Washington, dăduse deseori peste acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cunoscut. — Ce importanță mai au toate astea? E limpede că ăsta-i un caz simplu de jaf care-a mers prea departe. Cui Îi pasă cine l-a cunoscut sau ce-au ei de spus despre el? Brunetti recunoscu semnele indignării crescânde a lui Patta. Dacă era lăsat să-și facă de cap, avea să ajungă chiar să-i interzică lui Brunetti să-și continue investigația la Vicenza. Pentru că un simplu jaf era cea mai convenabilă explicație, avea să fie cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu era sigur dacă râdeau de acea remarcă sau de posibilitatea că ar fi trecut perioada. Pentru ei, ca și pentru părinții tuturor adolescenților, „perioada“ nu avea nevoie de vreo calificare: acel sumbru și amenințător nor de revoltă și dreaptă indignare care le intra În vieți Încărcat de anumite sarcini hormonale și rămânea acolo până când acele sarcini se schimbau. M-a Întrebat dacă am citit un eseu pe care-a trebuit să-l scrie pentru cursul de engleză, spuse Paola. Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în timp ce fiica ta nou-născută se află la numai câțiva metri depărtare, i se părea doamnei Duffield un gest de un egocentrism dus la extrem. Cui îi păsa că el „căuta greșeli“, așa cum îi șoptise repede Alice. Mocnind sub sentimentul de indignare era bănuiala că Jake nu numai că nu-i oferise flori lui Alice, dar nu-i făcuse cadou nici un alt obiect care să marcheze venirea pe lume a copilului. Doamna Duffiled presupunea greșit, dar asta numai pentru că, deși fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
catalog pe care i l-a întins fiicei ei. Gândul că mama ei făcuse cercetări - fără îndoială, cu enorme dificultăți - în zona necunoscută a produselor ecologice pentru fundulețul copiilor era înduioșător. Cu toate astea, Alice s-a lăsat condusă de indignare. A luat catalogul cu o mișcare violentă și l-a pus pe masa de schimbat scutece. Scutecele de bumbac sunt foarte bune, mamă. Nu creează atât de multe probleme. Și-apoi mai e și treaba cu alăptatul la sân, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Până la urmă, Neil era un tip cumsecade. —E grozav! — Sigur că vei fi plătit cu mai puțin la oră. Asta ca o reflectare a angajamentului tău mai scăzut. Pe fața șefului a apărut o expresie vicleană. Hugo și-a sugrumat indignarea. Ticălosul! De când era la Dunn și Dustard, Hugo vânduse mai multe case decât era în stare să verifice un evaluator. Angajament mai scăzut? Cum de-și permitea Neil, bețivul și leneșul și... Cu toate astea, Hugo i-a mulțumit șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tare vocea. —...nu te poți aștepta la mai mult... a lucrat pentru o revistă glossy..., a fost tot ceea ce Alice a putut să audă. Dar i-a fost de-ajuns. În dormitor, și-a luat fetița în brațe. Ardea de indignare. Cum naiba își permitea? Nu putea să se scuze pretinzând că trebuia să salveze aparențele în fața colegilor. El era soțul ei și trebuia să-i fie loial, în primul rând, ei. Și Rosei. Teama de separare de azi e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum își închipuie ea că arată? N-are nici o țoală mai elegantă și părul parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum de-și permitea Laura să vorbească așa de Alice? —Te-am văzut din partea cealaltă a foaierului, i-a explicat Laura dându-i un cot cu subînțeles. Și m-am gândit: hei, ce pune la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Uite ce faci tu. Cheamă chiar acum o ambulanță. Apoi învelește-l pe Theo ca să-i fie cald. Și dă-mi adresa ta. Vin imediat. Alice a lăsat receptorul. L-a văzut pe Jake ai cărui ochi scoteau flăcări de indignare. —Adresa lui? Te duci acolo? — Da, și înainte să mă întrebi tu, nu, n-o să aștept autobuzul. O să mă duc la bar. Cineva de-acolo o să mă ducă până la el. E o urgență. Hugo e singur, cu un copil bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plăcea apa. Alice l-a mângâiat pe cap cu afecțiune. Era cu-adevărat un băiețel drăguț. Uitându-se la el cum chicotea în timp ce fixa apa, atât de fericit, atât de nerăbdător să fie amuzat, Alice a simțit un soi de indignare uluită în numele copilului. Cum putea cineva, chiar și Amanda Hardwick, să lase copilul ăsta în urmă? Și ce fel de tată putea să facă așa ceva? Credința lui Alice că Hugo avea să apară dispăruse aproape cu totul. Ce naiba era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]