3,661 matches
-
că „alții” nu merită să fie identificați pozitiv. Refuzau „recunoașterea socială” a altora. Revendicau partea pozitivă pentru ei înșiși, refuzându-le același tratament altora. Recunoașterea socială, crede Markova, implică unele caracteristici ale individului sau grupului, cum ar fi vizibilitatea, identitatea, individualitatea, demnitatea, faptul de a fi ascultat, de a fi capabil să influențeze schimbarea socială sau de a-i atribui această capacitate altuia. Recunoașterea socială - iată o bună explicație - este themata de bază care generează reprezentările sociale. Iar themata se transmite
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și pe care nu le dezvăluise la anchetă; a doua, „demascarea internă”, îl solicita să-i denunțe pe cei ce-l ajutaseră să reziste în interiorul închisorii; „demascarea morală publică”, a treia fază, însemna un pas mai departe pe linia distrugerii individualității: deținutul trebuia să calce în picioare tot ce avea mai scump - soția, familia, prietenii, credința. În faza a patra, primit fiind în grupul „Organizația deținuților cu convingeri comuniste”, el trebuia să demonstreze că este „reeducat”, fiind silit să conducă procesul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comuniste”, el trebuia să demonstreze că este „reeducat”, fiind silit să conducă procesul de reeducare a celui mai bun prieten al său. Prin asemenea metode, orice fost adversar eliberat din închisoare devenea incapabil să se mai opună, să-și păstreze individualitatea și independența de gândire. Nu era afectat numai el, ci și cei din jurul său. Experimentul Pitești nu reprezintă un caz singular, fără impact. În România primelor două decenii comuniste au fost arestați și anchetați, se pare, două sau trei milioane
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
își însușiseră comportamente adaptative specifice: pentru individul obișnuit, nu se putea imagina dobândirea unei valori fără a-i atașa ritualul cozii. Pentru societățile de care ne ocupăm, coada reprezintă simbolul alinierii, al transformării individului în „insectă umană”, al renunțării la individualitate și al cufundării în anonimat. În același timp, fenomenul cozii a dezvoltat valori umane nebănuite: tehnici de comunicare („telefonul-fără-fir”), căldură umană, solidaritate instinctivă și gravă. Un exeget al fenomenului, în societatea românească de dinainte de schimbare, constată insuficiența definițiilor din marile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care a produs o reacție de obediență generalizată la nivelul întregii societăți și un efect pregnant de nivelare socială (Oprea, 2002). Oficializarea vieții publice și private prin întărirea controlului social, ritualizarea și birocratizarea societății au stopat procesele de afirmare a individualității și de promovare a valorilor (Chelcea, 2001; Neculau, 1991). Surprinzător, fenomenul persecuțiilor politice din timpul regimului comunist din România, deși a avut o amploare considerabilă în contextul istoriei contemporane a sud-estului Europei (Courtois et al., 1997), nu a constituit obiectul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
remarca faptul că prescripțiile vieții în comunism au produs un efect pregnant de uniformizare socială în care toți membrii societății, indiferent de trecutul personal, pregătirea profesională sau valoarea personală, au avut stiluri de viață comparabile. Contextul sociopolitic a împiedicat afirmarea individualității, dezvoltarea personală și urmărirea unor scopuri neconforme cu idealul comunist. Referințe bibliografice Allodi, F. (1991), „Assessment and treatment of torture victims: a critical review”, The Journal of Nervous and Mental Disease, vol. 179, nr. 1. Allodi, F., Rojas, A. (1988
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
arbitrare care, uneori, erau lăsate la bunul-plac al gardienilor. „Scopul acestor condiții”, consideră unul dintre foștii deținuți, „era inocularea ideii că suntem niște nimicuri, niște gunoaie de care societatea nu are nevoie, urmărindu-se transformarea lor în niște indivizi fără individualitate și fără speranță”. Una dintre formulele cele mai simple utilizate cu acest scop a fost instruirea specială a gardienilor pentru a folosi expresia „banditule”. Astfel, indiferent de vârstă, nivel de pregătire sau motivul pentru care fuseseră închiși, modul de adresare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sistemul, așadar era mult mai simplu să le adopți pe cele oferite, delegându-se astfel și responsabilitatea eșecului personal. Comunismul a avut mai multe complexe, altfel n-ar fi respins sau interzis atâtea lucruri, însă de bază a fost complexul individualității și mai ales al psihologiei acestuia. Ura față de individualismul elitist era o mascare a complexului vizavi de tendința profundă a identității și diferențierii de celălalt. Ce altceva a fost, de fapt, reacția de aderare la „Meditația Transcendentală” decât o dorință
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
poziția profesorului sau educatorului care desfășoară activitatea instructiv‑educativă în condițiile unei clase omogene sau pseudo‑omogene de elevi. Evident că această sintagmă poate avea un înțeles anume pentru fiecare elev în parte, în sensul că fiecare elev este o individualitate și, la un moment dat, într‑un domeniu sau altul al învățării, reclamă anumite cerințe educaționale specifice pentru a putea înțelege și valorifica la maximum potențialul său în domeniul respectiv (spre exemplu, un elev poate întâmpina dificultăți de învățare la
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și cea cronologică crește progresiv. Teza heterocroniei are consecințe asupra metodologiei de lucru cu deficientul mintal, unde accentul trebuie pus pe organizarea unei intervenții bazate pe individualizarea și diferențierea acțiunilor educative, utilizarea metodelor și procedeelor pedagogice care să asigure armonizarea individualității și componentelor personalității copilului cu deficiență mintală. 2. Heterodezvoltarea desemnează o teză lansată de C. Păunescu, care distinge în structura psihică a deficientului mintal dezvoltarea sub limită a unor aspecte ale activității psihice, concomitent cu dezvoltarea peste limita a altor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și îl susține în dezvoltarea intelectuală, afectivă și morală; - primul grup social în care copilul exersează comportamente sociale și se descoperă pe sine; - asigură climatul de securitate afectivă necesar dezvoltării armonioase și echilibrate a personalității; - cadrul optim de dezvoltare a individualității și de valorizare a potențialului copilului. Uneori, despărțirea copilului de familie poate duce la ruperea relației părinte - copil, cu efecte ireversibile în dezvoltarea psihică a acestuia. În plus, în viața oricărui individ, există anumite perioade mai delicate, cum ar fi
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Punctul de vedere al criticului impresionist își găsește, dezvoltându-se, rațiunea tocmai într-o viziune unitară a literaturii și evoluează în sensul unor coordonate ale specificității naționale și europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței naționale în conglomeratul ce particularizează sud-estul european. În comentarea literaturii române interbelice se evidențiază capitolele Ermetism și avangardă și Neliniști tinerești și autohtonism filosofic, întrucât au meritul să ridice analiza critică din sterilul ideologism al
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
o heterotopie, o juxtapunere imposibilă: pe de o parte Arta, cu majusculă, cu toate rafturile ei de convenții și de ierarhii; de cealaltă parte, Popescu, un nume dintre cele mai banale, care prin frecvență se golește de atributul desemnării unei individualități - numele unei ființe stas, anonime, un șablon. Titlul trimite în fond la accepțiunea primară a artei: aceea de meserie sau chiar, într-un mod mai accentuat-metafizic, de meserie de a trăi. În acest sens poate fi citată o afirmație a
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Orizont”, „Forum studențesc”, „România literară”, „Familia”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „A treia Europă” ș.a. Focarul criticii lui P. îl constituie relația dintre personaj și persoană (fie aceasta o entitate reală sau o individualitate fictivă), raport pe care autorul îl abordează, de regulă, cu instrumentele naratologiei, secondată uneori de psihanaliză, sociologie sau ontologie. Astfel, studiul Marin Preda - timpul dialogului analizează opera de tinerețe a prozatorului, în care criticul vede nu atât o vârstă biologică
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
un mare afacerist în climatul fanariot din Țara Românească. Abia în finalul romanului, când revine cu obștea în locurile de origine, Branga va fi pedepsit crunt. Ambele romane au o construcție epică solidă, conturând un suflet colectiv, dar mai puțin individualități pregnante. Sugestiv e redată atmosfera burgului transilvănean, ca și viața pastorală a Vlașinilor, cu practici și ritualuri vechi, unele pagini, ca acelea care descriu urcarea turmelor la munte, fiind adevărate poeme în proză. Evocând o lume patriarhală, P. a izbutit
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
origini până în prezent a lui Călinescu (principalul reper de care se disociază), „lucrare atât de inegală și totuși atât de prețioasă”, căreia i se impută, între altele, absența periodizării. Obiecția țintea o carență încă mai profundă: autorul e interesat de individualitatea scriitorilor, nu și de ceea ce constituie „caracterele comune ale unui curent ori ale unei epoci”. Ce periodizare propune P. se poate vedea din introducerea la lucrarea în franceză despre luminismul românesc. El nu ia în calcul literatura veche, care ar
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Conservator. Rafinându-și sensibilitatea, tânărul devine un pasionat meloman. La Sinaia, în timpul verii, îi cunoaște pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe I.L. Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în primul rând artistică, o fixează memorabil. E fascinat de muzee (îi admiră pe impresioniști, însă nu și pe viitorii cubiști și suprarealiști) și de cafeneaua Closerie de Lilas, unul din locurile tradiționale de întâlnire ale poeților și artiștilor. Veneau
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
Rosetti, Mihail Săulescu (Săptămâna luminată). Sub semnătura lui E. Lovinescu se publică, de asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif, precum și pagini reprezentative pentru concepția sa estetică: Latinitate, Intelectualizarea literaturii și Înnoiri, o pledoarie pentru „rodirea, fertilizarea propriei noastre individualități prin înrâuriri culturale ce pornesc din îndelungata dezvoltare și înflorire a unor individualități apropiate, peste care s-au așternut vremuri de civilizație”, Răscoala robilor, în care îi acuză pe N. Iorga și pe Ovid Densusianu de propagarea naționalismului și de
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif, precum și pagini reprezentative pentru concepția sa estetică: Latinitate, Intelectualizarea literaturii și Înnoiri, o pledoarie pentru „rodirea, fertilizarea propriei noastre individualități prin înrâuriri culturale ce pornesc din îndelungata dezvoltare și înflorire a unor individualități apropiate, peste care s-au așternut vremuri de civilizație”, Răscoala robilor, în care îi acuză pe N. Iorga și pe Ovid Densusianu de propagarea naționalismului și de lipsă de talent. La rubrica „Însemnări literare” Mihail Sorbul recenzează volumele Eternități de-
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
descoperă deschideri interesante în instrumentarul celui care în primele sale contribuții subliniase - fără a uita „specificitățile” locale - funcția spectacolului simbolic („nunta ca dramă”, cum spunea N. Cartojan) și primordialitatea ritului pe un spațiu întins din Europa și din Asia. Cartea Individualitatea clasicilor. Impresii asupra receptării literare româno-ucrainene (1997), ca și multe articole răspândite prin reviste conțin puncte de vedere ce pot fi integrate într-o „teorie a receptării”, care pornesc mai mereu „din interiorul” individualității scriitorilor români. R. nu se sfiește
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
din Europa și din Asia. Cartea Individualitatea clasicilor. Impresii asupra receptării literare româno-ucrainene (1997), ca și multe articole răspândite prin reviste conțin puncte de vedere ce pot fi integrate într-o „teorie a receptării”, care pornesc mai mereu „din interiorul” individualității scriitorilor români. R. nu se sfiește „să citească” în ucraineană scrieri de Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Arghezi. Este un „interior” descifrat din textul literar și din definițiile criticii literare românești, adică prin folosirea unor modalități aferente interpretării, precum și a altora
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
și preocuparea pentru stimularea „purtătorilor” ei, mai cu seamă a celor tineri. SCRIERI: Narodjennia symvolu. Aspekty vzaemodii obrjadu ta obrjadovoi poezii [Nașterea simbolului. Aspecte ale interacțiunii dintre rit și poezia rituală], București, 1975; Curs de folclor literar ucrainean, București, 1977; Individualitatea clasicilor. Impresii asupra receptării literare româno-ucrainene, București, 1997. Ediții: Narodni spivanky [Cântece populare], București, 1969; Oi, u sadu vynohradu [Hei, în vie-n razachie], București, 1971; Vidhomony vikiv [Ecourile veacurilor], București, 1974; Dorobok pokolin [Prinosul generațiilor], București, 1978; Cununa anului
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
româno-slave, București, 1976, 405-406; Robert Klymasz, „Narodjennia symvolu”, „Journal of Ukrainian Studies” (University of California), 1980, 2; Magdalena Kuțiuk, Contribuția slaviștilor români, în Elena Lința, Din istoricul slavisticii românești, București, 1982, 86-99; Ukrainska literaturna ențiklopedia, Kiev, 1996, 315; Tiberiu Pleter, „Individualitatea clasicilor”, în Comunicările „Hyperion”, VII, București, 1998, 202-203; Ion Dodu Bălan, Trandafirii și scaieții..., „Națiunea”, 1998, 20 mai; Sergii Lucikanin „Individualitatea clasicilor”, „Slovo i cias” (Kiev), 1998, 12; Datcu, Dicț. etnolog., II, 182-183. D.H.M.
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
români, în Elena Lința, Din istoricul slavisticii românești, București, 1982, 86-99; Ukrainska literaturna ențiklopedia, Kiev, 1996, 315; Tiberiu Pleter, „Individualitatea clasicilor”, în Comunicările „Hyperion”, VII, București, 1998, 202-203; Ion Dodu Bălan, Trandafirii și scaieții..., „Națiunea”, 1998, 20 mai; Sergii Lucikanin „Individualitatea clasicilor”, „Slovo i cias” (Kiev), 1998, 12; Datcu, Dicț. etnolog., II, 182-183. D.H.M.
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
1899, vorbind „despre suflet”, dualismul materie-spiritualitate. Aceste idei le expune și în lucrarea Puterea sufletească (1908), mai cu seamă în capitolele Afirmarea personalității omenești în principalele momente ale culturii și Puterile sociale. Cultura. Autorul insistă asupra relației dintre cultură și individualitate și în domeniul psihologiei colective, societatea fiind un organism, iar conștiința ei manifestându-se tot în forme individuale. Creația și-o justifică individul în măsura în care contribuie la dezvoltarea bunurilor sufletești, la cultura poporului din care face parte. În studiul Cultura română
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]