1,875 matches
-
timp, pavăză contra prozaicului, pe care îl escamotează sau căruia măcar îi atenuează urâțenia. De o mare delicatețe și de un rafinament deosebit, la nivelul imaginarului artistic și la cel al expresivității, creațiile lui Emilian Marcu se apropie, așadar, de inefabilul sentimentului iubirii, sursa de inspirație și miza acestui volum de sonete, fără îndoială unul dintre cele mai valoroase din literatura română contemporană. Victoria Milescu: Sub steaua câinelui Strângerea febrilă a cât mai multe firimituri de vise din noianul de forme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că viața autorului se „toarnă” și se mărturisește în paginile cărții. Dar autorul este poet. Intercalarea prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului.” Tandrețe atât de puternică la vremea ei și din care a încolțit și a rodit romanul (biografic aș zice). Textul îmi confirmă bănuiala: „Tu, cealaltă, adevărată, ai rămas imprimată în mine, în casă, în lucruri, în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
lor ce le tulbură liniștea), eu cred că starea de poet ce transcrie cuvinte șoptite de daimonul creației este ceva asemănător revelației marilor preoți fondatori de religii. Cine nu reușește să se desprindă de concretețea lumii și să sugereze doar inefabilul ei, este departe de poesis. Am făcut această mică precizare pentru a putea debarca pe „ostrovul” lui Emilian Marcu, un ostrov mai mult vegetal, mai mult imaginar, asemănător pământului, populat cu ființe misterioase, prezența omului doar bănuindu-se, identitatea lui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
parfumul roadelor pământului Emilian Marcu descoperă cu multă artă viitoarele forme ale lucrurilor, pe cele prezente punându-le sub semnul incertitudinii. Această pătrundere în structura mobilă a materiei o face excelent prin mijloace artistice. Întreaga lui poezie e o aparență inefabilă, sugerată prin stări și prin cuvinte fără corespondență în lumea anorganicului. Este o poezie construită din cuvânt-simbol, din cuvinte-metafore, ce-ți creează senzația că traversezi o apă înghețată la suprafață, sortit fiind de la început să te scufunzi într-o spărtură
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
flanării inconștiente printre comori zeiești, secole, unicate. Tulburătorul firesc al mariajului dintre vârstele lui Cezar, Nero, Traian și Giuseppe Armani. Dintre medievalitate și Fellini, Renaștere și Gucci, ghelfi, ghibelini și Franco Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta imponderabil în atâta arhitectură gigantică, de ce tocmai în țara pastelor făinoase nu am văzut nici un trup gras cale de opt zile, pe scurt: cum devine carnalitatea soclul ideal al duhului și cum se umple, așa de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și culorile lor... Niciodată nu am luat în glumă astfel de îndemnuri (chiar dacă ele sună de obicei stupid, aproape grotesc în urechile sarcasmului juvenil, copleșit de insurgența radicalismului gerontofob, impetuos asumat), convins fiind că văzutele atârnă de cele nevăzute, că inefabilul, diafanul, suavitatea și imponderabilul determină volumele, substanța și greutatea, că, vorba Chinezului, „forma vasului de pinde de golul din el“ și că, deci, ascuțimea simțurilor rotunjește armonia gândirii și cumințenia făpturii. Pe urmă - le-am mai spus frumoșilor mei (acneici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la vederea nuferilor pe lac, sau la atingerea blănurilor, indiferent de torcătoarea lor proveniență), iar pe de alta: că fiecare dintre aceste senzații inefabile are o cauză cât se poate de material-elementară, o determinare concretă, direct în patologie. Potrivit iconoclaștilor care ne-au stricat sadic festinul, excesul rafinamentelor olfactive provine din deficiențele ficatului, reveriile auditive ar fi pendinte de ansamblul ORL, cutare extaze vizuale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
P.S. La dilema din titlu văd că n-am mai ajuns. Ea rămâne pe veci, am senzația, o indecidabilă. Cine ar putea să cuantifice cu justă măsură cât este artă și cât știință, cât instinct și cât educație în alchimia inefabilă a bucătăriselii? Dar și cât este rafinament artistic al degustării, ori simplă îngurgitare, în actul (erotic? sacerdotal? ani malic?) al înghițirii! Rămânem fiecare pe gânduri, cu farfuria în față. Reverii eufonice În ultimii ani, știu că i-am debusolat nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
kilograme, sărăcie cît toată sărăcia, dar și bogăția creșterii numerice a familiei”. Timpul a trecut iar bogăției domestice a familiei i s-a mai adăugat una de ordin spiritual și sufletesc. Este bogăția pe care ți-o dă demnitatea și inefabila bucurie de a modela creativ mințile tinere. Cu o asemenea bucurie în suflet Constantin și Steluța Brumă și-au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
îl iubește... Fetița își descoperă în același timp, propriile mâini și îi mulțumește lui Dumnezeu, într-o rugăciune emoționantă, pentru acest dar minunat: darul mâinilor. Povestirile Mariei Doina Leonte au acea simplitate și gingășie necesare literaturii pentru copii, au acel inefabil și spontaneitate cu adevărat mirabile care se regăsesc doar la cei mici care nu au învățat, încă, ce este răutatea. Și mai au parfumul suav al aducerii aminte, pe fondul căruia se derulează cu mult tact, blândețea și dragostea maternă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ei: „Tatăl avea toată roua serii în ochii lui obosiți după o zi de muncă”. Mânuind cu dexteritate „jucăria de vorbe”, prozele scurte ale doamnei Maria Doina Leonte se constituie într-o invitație în lumea copilăriei, acel univers plin de inefabil și gingășie, în care dorințele se împlinesc pentru simplul motiv că sunt pure și sincere. Dar, dincolo de asta, ele sunt și o invitație la meditație pentru omul matur al vremurilor de azi, care uită de cele mai multe ori că și el
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de la Auschwitz), ascultând acele linii melodice care adu ceau când cu sârbele noastre, când cu valsurile vieneze, și-am mâncat apoi pui cu miere și scorți șoară. La o masă foarte lungă, vreo treizeci de femei, cele mai multe cu inconfundabila, dar inefabila figură orientală a evreicei, petreceau pe rupte, miș când din cap fericite în ritmul muzicii. Eram în Chagall și-n Șalom Alehem. Îmi suna-n cap cânte cul lui Zappa, „I need a lovely little Jewish princess“, când, printre femeile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cânte cul lui Zappa, „I need a lovely little Jewish princess“, când, printre femeile de la masa cea lungă, mi s-a părut c-o văd pe Ester. Nu era ea, firește, dar una dintre femei avea aerul ei, tocmai acel inefabil, acea dulceață a trăsăturilor grăsuțe, acele pliuri som noroase ale ochilor verzi, tocmai acea alteritate pe care-o simți într-o clipă, dar pe care e atât de greu s-o exprimi. Când am ieșit, sub bolta plină de stele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
actuală a României au produs mutații adânci în structura societății noastre, de la schimbarea sistemului politic până la o altă dinamică economico-socială și culturală, asociate cu o spectaculoasă deschidere spre Europa. Ceea ce rezistă, după opinia noastră, în Filigran ține mai degrabă de inefabilul sufletesc, de eternul uman: zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
apărare, În unduirea lumii împotriva lui Cristos, Întinde brațele Maicii Biserici. Preotul învață adevărata istorie Lumii amăgite care aleargă spre sfârșit: Voința lui Dumnezeu și gloria sa. Preotul este Cristos necesar Care prin cruce îl salvează pe omul pierdut, Cu inefabilul har și cu Vicarul său. Preotul are acea știință care e lumină De sfințenie; știința care dobândește pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i prezumțios. Preotul stă divizat Între Cer și pământ; și în timp ce îngrijește lumea, invocă Sfinții în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o "crème brûlée Amélie" în cinstea gustului eroinei pentru amestecul de cald și rece, de dulce și crocant. Tineri în pas cu moda și locuitori vîrstnici al cartierului Montmartre se amestecă aici cu posibili scriitori de cafenea și cu portari inefabili. Atracția filmului și aceea a străzii se reunesc astfel, într-un joc al substituirilor succesive ce combină misterul alterității și atracția diversității. Tinerii la modă cu capul ras stau alături de gospodinele uzate de muncă, cu rochii din țesături imprimate. Corespondența
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
că aveam o boală venerică. Avea atît de puțină Încredere În mine? În realitate, nu suportase ideea că mă interesează și altă formă de gîndire decît a lui. Dacă aș fi pastișat un text al lui Claudel despre Biblie, sau inefabila proză a prietenului Daniel-Rops, nu s-ar fi neliniștit. Într-o compunere care, după părerea mea, ar fi fost lipsită la fel de mult, dacă nu și mai mult, de bucurie și de iubire, tata și profesorul meu ar fi regăsit locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat esențialul? Cine n-ar vrea o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
durata vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de mâini și de degete, cu asentimentul, complicitatea, și adesea surpriza propriilor ochi, și care probabil nu-și va primi niciodată numele care i se cuvine. Sau poate l-a primit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru dorința-i de neînfrânt. În fața acestei regine frumoase și impudice, cu ochii negri ca aceia ai demonului, cu umerele rotunde, cu pletele Înmiresmate, cu pielea albă și fragedă, Rodin e prins de speranța unor mângâieri necunoscute, a unor voluptăți inefabile, freamătă În carnea-i cum freamătă un zeu păduratic zărind o nimfă goală ce se oglindește În acea apă ce-l pierdu pe Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răsturnat singuri, au căzut chiar ca faimoasele piese de domino, dar fix aceiași oameni sînt acum la putere, reîncarnați ca naționaliști. Ei sînt cei care Încurajează luptele. — Dar de ce? Întreabă Wakefield, sincer nedumerit. Puterea, spune Jackie. Ce altceva? Dar și inefabila calitate numită Prostie, evident stocată În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avangardistă - a geniului eminescian fondator; estetismul românesc chiar va încerca, prin unii reprezentanți ai săi - Ștefan Petică, D. Anghel, Nicolae Davidescu, B. Fundoianu -, să îl recupereze, dintr-o nevoie de legitimare internă. Evadarea în vis, exotism și imaginar, muzicalitatea, melancolia, inefabilul liric, idealismul - proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din sfera sacrului: invizibil, virtualitate, extaz, secret interior, ubicuitate inefabilă. Ele nu au însă o finalitate spirituală, soteriologică, ci estetică. Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
limbă străină de mare circulație”. Traducerea în engleză a autorului „Fuchsiadei” îi relevă lui Matei Călinescu caracterul poetic al textelor urmuziene, „o poetică subjacentă, de o rigoare muzicală”, proprie unui „mallarméan al absurdului”: „n-avem dreptul să vedem în acest inefabil intenția adîncă, esențială, obiectivă a operei lui Urmuz? Cred că nu mă înșel văzînd în scrierile acestui mare precursor al antiliteraturii o mascată apologie a poeziei, înțeleasă în structura ei muzicală”. În traducere engleză, absurdul apare ca un principiu „producător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi-a încălzit trupul și o chemare dureroasă mă atrăgea spre oglindă. Aș fi vrut să pășesc și să fiu iarăși acolo unde copilăria mea trăia sub mângâierea caldă a mamei. Mi-am amintit de clipele când fetița cu puteri inefabile spărgea cerul în mii de bucăți,când cortina de azur era dată la o parte și stelele apăreau ca niște telegari galbeni. Formele de pe boltă îmi puneau multe întrebări. Eu răspundeam și nu mă contrazicea nimeni. De acolo plecau toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]