3,859 matches
-
școală sau din clasă sau nu le-ar da nici un sfat. Disponibilitatea pentru sfătuire în scopul încurajării și susținerii morale constatată la elevi are valori mai ridicate, așa cum este firesc, la părinți. Tabelul 1. Sfaturi ale elevilor pentru un copil infectat Încurajare, susținere Să-i protejeze pe ceilalți Să meargă la tratament, la medic Să plece din școală Nici un sfat Nu știu Etapa I 68,5 9,0 12,8 4,7 1,5 3,5 Etapa II 73,9 8
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
de codificare în genotip. În ceea ce privește studiul acestor proteine, cele ce aparțin CMH de clasa I-a se găsesc pe aproape toate tipurile de celule umane și au ca rol principal prezentarea fragmentelor de antigen limfocitelor TCD, TCD8+, care distrug celula infectată. Proteinele CMH clasa a II-a apar numai pe celulele implicate în răspunsul imun, ca și macrofagele și celulele B (ajutate de celulele TCD4 helper ca să intervină în răspunsul imun) și au rol important în declanșarea bolilor autoimune. Genele proteinelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
antigenul, până când acesta ajunge la veziculă. Proteinele H.L.A. clasa a II-a conduc peptidele antigenice spre exteriorul celulei, unde acestea sunt recunoscute de celulele T cu markeri specifici CD4- celulele helper. Aceste celule ajutătoare nu pot distruge direct celulele infectate. Unele celule denumite Th1 pot stimula fagocitoza macrofagului. Altele, numite Th2 acționează asupra celulelor B. Când un antigen intră în contact cu o celulă B, legându-se de receptorii săi antigenici, se desface în peptide ce pot fi recunoscute de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
acest virus ar putea juca un rol în patogeneza SM. Expunerea la VEB are ca rezultat infecția persistentă a limfocitelor B, prolifererea clonelor de celule B transformate viral și sinteza de anticorpi îndreptați împotriva anumitor antigene virale; totodată celulele B infectate se află sub supraveghere continuă a limfocitelor T (BRAY P.F. 1992). Prezența limfocitelor T răspunzătoare la stimulul antigenic reprezentat de VEB nu are în mod inerent semnificația patologică, întrucât aceste celule sunt prezente în stare latentă la majoritatea adulților sănătoși
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nivelul celulelor sistemului nervos central, ca și de titrurile crescute de anticorpi anti VHU-6 în serul pacienților cu SM (KNOX K.K. și colab., 2000). Infecția cu virusul herpetic uman 6, varianta A duce la activarea genomului VEB în limfocitele B infectate (CUOMO L. și colab. 1995), avansând posibilitatea acțiunii concertate a mai multor virusi. Totuși, datele din literatură referitoare la VHU - 6 sunt dificil de interpretat, din cauza diferențelor metodologice dintre studii (SWANBORG R.H. și colab. 2003) și faptului că aproape 100
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
oligodendrocitelor. Autorii emit ipoteza că acesta ar fi rezultatul unei infecții cu un virus necunoscut, sau o afectare mediată de o toxină necunoscută și ea. Alte boli infecțioase, în care se produce demielinizarea sunt: panencefalita sclerozantă subacută, în care oligodendrocitele infectate viral sunt ținta afectărilor mediate imun, encefalomielita demielinizantă postinfecțioasă, în care demielinizarea este mai degrabă produsă de un răspuns imun împotriva mielinei, indus de virusurile rujeolei, varicelei, vaccinal. În SM a fost depistat în oligoden-drocitele din măduva spinării un virus
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pot interveni o serie de substanțe eliberate de celule. Aceste substanțe se numesc citochine, ele putând deține cheia stopării SM. Citochinele pot fi factori imuni care influențează în bine sau în rău evoluția SM. Interferonii sunt citochine eliberate de celule infectate și care dețin un rol important în imunitatea nespecifică, în special în faza acută a infecției. Interferonii se fixează pe membrana altor celule și împiedică multiplicarea virusului în acest fel. Limfocitele numite killer produc interferon alfa, fibroblastele produc interferon beta
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
exemplu, de data aceasta beneficiară fiind genetica moleculară cu aplicații în oncogeneză, îl constituie lucrările din 1958 ale lui Howard Temin și Harry Rubin.19 Aceștia au pus la punct un test de formare de focare, în care celulele RSV infectate au fost acoperite cu agar pentru a ține virusul progen localizat (fig. 1-50). Numărul acestor focare era proporțional cu concentrația de virus: fiecare focar rezulta dintr-o celulă modificată (cancerizată ca urmare a infectării cu RSV). (Focarele sunt analogul in
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fig. 1-50). Numărul acestor focare era proporțional cu concentrația de virus: fiecare focar rezulta dintr-o celulă modificată (cancerizată ca urmare a infectării cu RSV). (Focarele sunt analogul in vitro al tumorilor de la găină). Prin această metodă, concentrația de virus infectat a putut fi determinată prin titrarea unor diluții succesive. Respectiva tehnică a permis de asemenea separarea virusurilor individuale și a fost esen țială pentru identificarea mutantelor virale termosensibile care au stat la baza identificării genei src (de la „sarcoma“, apoi v-src
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
factorii climatici, de pildă), cât și de structura și funcționalitatea organismului receptor, în ultimă instanță a celulei gazdă. Un exemplu în acest sens îl oferă chiar virusul Lucké de la broasca leopard. Aici jocul între infecția productivă citocidă (care distruge celulele infectate) și infecția transformantă - tumorigenă depinde de anotimp, mai exact, de temperatura ambientală. În timpul verii, când temperatura apei tinde către 30° C, afla herpesvirusul Lucké are o acțiune cancerigenă. Este o perioadă în care ADN-ul viral integrat se află într-
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
carcinogeneză 127÷162-qxp9 PC•RI•IC•AM 05.02.2015 12:45 Page 155 al celulei cum este herpesvirusul), asemenea glicoproteine codate de virus demască prezența sa și atrag rapid o serie de factori de apărare care procedează la distrugerea celulei infectate. E vorba de fragmentele Fc ale unor molecule de imunoglobuline de complement (c3β) ș.a. Tulburarea ciclului celular normal constă așadar într-o acțiune antiapoptotică, favorabilă transformării neoplazice; c) elaborarea de proteine care inhibă apoptoza: se împiedică astfel moartea acelor celule
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Folosind același virus SV40, R. Foddis și colab. au comunicat în 2002 inițierea și creșterea producției de telomerază în celulele mezoteliale umane. Ei avansează ipoteza după care infecția naturală cu SV40 (inclusiv la om) induce starea de precancer în organismele infectate. În cele ce urmează, vom oferi câteva exemple referitoare la acțiunea inhibitoare pe care proteinele oncogene virale o exercită asupra sistemului reglator al multiplicării celulei agresate. Dată fiind marea frecvență a infecțiilor herpetice cu tipurile 1 și 2, s-a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
herpetic de tip 2) induce un proces de transformare multistadială a fibroblastelor primare de hamster.43 Fiind vorba de un ciclu de cercetări care au identificat nu numai acele componente ale genomului herpes viral care determină transformarea canceroasă a celulelor infectate ci și procesele enzimatice care îl declanșează și au ca urmare alterarea morfo funcțională a ADN-ului celular, nu putem să nu remarcăm contribuțiile științifice de excepție în acest domeniu ale profesoarei dr. Laure Aurelian de la Medical School a Universității
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
un subset de gene virale să se exprime pe parcursul infecției persistente ori abortive. Este neîndoielnic că infecția cu virusul herpetic de tip 2 la nivelul sferei genitale, fie a celulelor normale neinfectate cu virusul Papillomatos, (HPV) fie a celor deja infectate cu virusul Papillomatos „de mare risc oncogen“ (HPV-HR, produce prin ea însăși evenimente mutagene și rearanjamente ale genelor care sunt implicate în multiplicarea celulară. B. Proprietățile neoplazice ale mtrII și mtrIII pot contribui de asemenea la alterarea mecanismelor de multiplicare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
tineri cercetători din laboratorul lui Renato Dulbecco, care în 1958 au introdus metoda acoperirii monostratului de fibroblaste infectate cu diferite diluții de RSV, cu un strat subțire de agar.9 Astfel, a fost împiedicată difuzarea particulelor virale de la o celulă infectată inițial la cele din jurul ei, pe suprafața monostratului putându-se citi doar „original foci“. Respectiva tehnică, socotită a fi fost o adevărată revoluție în cuantificarea retrovirusurilor oncogene, a permis studiul interacțiunii dintre o celulă singulară și o unică particulă virală
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și independent de ei de către H. Temin 12 (1963) și japonezul H. Hanafusa 13 (1965), care au tras o concluzie ce apărea ciudată în acel timp: există o disociație între fenomenul producerii de noi virioni și cel al destinului celulei infectate: celula devine neoplazică datorită atacului viral, dar ea nu mai produce „virus nou“. Asemenea celule au fost numite 8 Cel care în 1975 a fost distins cu Premiul Nobel alături de D. Baltimore pentru descoperirea revers transcripției. Surprizele au continuat: suprainfectarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
obiective din celula victimă „netezesc calea“ victoriei virusului care foarte adesea nu constă în distrugerea celulei (infecție litică) ci în persistența acidului nucleic viral integrat în genomul celular, de-a lungul a numeroase generații de celule ce descind din celula-strămoș infectată. Adesea, la nivelul particulelor virale infecțioase, s-au dezvoltat mecanisme care, exploatând rețeaua de miARN a celulei, „ascund“ celula infectată de vigilența unor apărători ai organismului din sistemul imun (J. L. Umbach, B. R. Cullen, 2009).58 56 V. Scaria
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
7-6). După ce nK abordează prin contact direct celula neoplazică, „muniția“ de proteaze (perforine și granzime) este concentrată în apropierea locului de contact; B. Imagine electronooptică ce corespunde schemei A. În stânga, o celulă citotoxică care nu a întâlnit încă adversarul (celula infectată cu virusul oncogen sau cea transformată neoplazic datorită altor factori cancerigeni); în dreapta, două celule citotoxice care și-au concentrat veziculele cu enzime proteolitice la locul de abordare al celulelor țintă cancerizate. Misiunea înnăscută a celulelor NK este aceea de a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
parțial dublu catenar încadrat taxonomic în familia Hepadnaviridae. El este asociat frecvent cu infecții cronice progresive, cu ciroză și carcinom primitiv hepatic. Nu se cunoaște precis mecanismul carcinogenezei VHB, însă studii recente au evidențiat hiperexpresia unor inhibitori ai apoptozei hepatocitelor infectate. Peptidele virale codificate de genele preS2 și X sunt implicate în procesul neoplazic. VHB reprezintă o problema majoră de sănătate publică la nivel mondial. Se estimează că mai mult de 350 de milioane de oameni sunt purtători cronici de VHB
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cel mai mare număr de cazuri de HCC. În aceste populații, infecția VHB apare foarte devreme în cursul vieții, ca urmare fie a transmiterii perinatale de VHB de la mamele purtătoare de antigen, fie a unor infecții orizontale de la persoane recent infectate. Aproximativ 90 % din infecțiile VHB contractate în timpul perioadei neonatale sau în copilărie devin cronice, iar acești purtători cu debut precoce au risc de apariție a HCC de circa 100 de ori mai mare. Odată cu creșterea duratei de infecție, posibilitatea de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
hepatocelular nu sunt pe deplin lămurite. O problemă importantă încă nerezolvată este dacă VHB acționează printr-un mecanism oncogen cunoscut, în mod direct sau indirect. În general, se crede că VHB nu are un efect oncogen direct asupra celulelor hepatice infectate. Transformarea malignă a celulelor hepatice are loc după o perioadă lungă de hepatită cronică, frecvent asociată cu ciroza hepatică. Aceasta indică faptul că este necesară o evoluție în mai multe etape, care implică multe mutații genice esențiale pentru dezvoltarea HCC
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din tumorile individuale, care indică expansiune clonală a celulelor componente. Cu toate acestea, integrarea ADN VHB nu s-a dovedit a fi indispensabilă pentru pato geneza HCC indusă viral. Probe circumstanțiale suplimentare vin de la ob ser vația că la animalele infectate cronic cu anumite Hepadnaviridae și la șoarecele trans genic în care gena VHB X, împreună cu secvențele sale de reglementare au fost intro duse, HCC se dezvoltă în absența bolii hepatice cronice necro-inflamatorii. O serie de mecanisme presupuse de oncogenitate directă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a adaptat treptat la om. HIV 2 este un tip viral mai atenuat și mai apropiat filogenetic de SIV decât HIV 1. Principalele caracteristici ale infecției HIV la om sunt: replicarea virală masivă în țesutul limfoid, depleția limfocitelor T CD4+ infectate, hiperreactivitate imună generalizată. Descoperirea antiretroviralelor a transformat infecția HIV dintr-o boală rapid fatală într-o infecție cronică cu o lungă perioadă de stabilizare. Virionii HIV se atașează prin glicoproteina gp120 la celulele care au receptori CD4, pp. limfocite T
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prezintă riscuri crescute de cancer non-definitorii SIDA au fost efectuate în era pre-HAART. În plus, HAART a fost introdus în urmă cu mai bine de 10 ani și, prin urmare, studiile care au încercat compararea riscului de cancer la pacienții infectați HIV cu neoplazii nedefinitorii pentru SIDA, vor fi importante pentru epidemiologia viitorului, când se va reuși monitorizarea acestei populații pentru noile tendințe epidemiologice. Alte efecte adverse HAART sau legate de HIV ar putea avea, de asemenea, un impact asupra riscului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sâni, indici crescuți de masă corporală, nivelurile nedorite ale lipidelor serice și raporturile crescute talieșold, au fost asociate cu riscul de cancer de sân. În plus, terapii adjuvante ar putea fi asociate cu un risc crescut pentru creșterea tumorii. Persoanele infectate cu HIV au un risc mai mare pentru anumite afecțiuni maligne nedefinitorii pentru SIDA comparativ cu populația generală. În prezent, nu există date care să susțină alternative de screening, evaluare și strategii de tratament pentru pacienții infectați cu HIV care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]