2,210 matches
-
din Ungaria, Flavius a trecut de 5 adversari, care reprezentau Cipru (18 iunie), Ungaria (19 iunie) - Pal Oravecz, Turcia (22 iunie) - Giorgi Dzbahidze, Rusia (24 iunie) - Pavel Bikov, Azerbaidjan (25 iunie) - Famil Suleimanov. Primele două partide le-a câștigat prin inferioritate (diferența de puncte este mai mare de 15), apoi cu o diferență de 10 puncte (25-15), în meciul care decidea dacă va obține o medalie. Cel mai greu meci a fost cel din semifinale, boxerul rus conducând după primele două
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]
-
rus conducând după primele două reprize cu 2 puncte, scorul final fiind 27-25; pentru a sublinia importanța succesului, vom menționa că la „mondialele” din toamnă Bikov a trecut la 63 kg, obținând titlul categoriei. Finala a fost câștigată prin stabilirea inferiorității boxerului azer, în ultima repriză. De remarcat că, la meciurile pentru medalii, Flavius a căpătat o mai mare încredere și a primit un un ajutor nesperat, prin venirea la Siófok, în colțul ringului, alături de Titi Tudor, a lui Gheorghe Biea
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]
-
adversari. În Anglia, în drumul spre titlul suprem, sportivul nostru a trebuit să susțină patru partide, trecând pe rând de reprezentanții Belarusului (10 octombrie) - Mikhail Matyas, cu 24-7, Turciei (14 octombrie) - Volkan Sural, cu 32-16, Ucrainei (17 octombrie) - Alexandr Spirko, inferioritate în repriza a treia, Kazahstanului (18 octombrie) - Nurlan Narbayev, cel care îl eliminase în semifinale pe vicecampionul european, Suleimanov. Finala a fost oprită în repriza a treia, Rudel Obreja, șeful delegației României în Anglia, declarând cu acest prilej: „Kazahul a
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]
-
unde vin? răspunse Nilă, nedumerit. Adică da! exclamă Moromete. Treci cu ei încoa să cadă salcâmul pe ei.” Simularea prostiei este una din formele ironiei prezente în comportarea aparent naivă a unor personaje cu scopul de a-l pune în inferioritate pe interlocutor, după ce mai înainte i-au dat iluzia superiorității. Autoironia este o formă prin care scriitorul râde de propriile sale defecte, de care este conștient, și satirizează indirect viciile altora. În finalul părții a II-a din Amintiri din
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
scrisoarea de intenție, curriculum vitae sau chestionarul de angajare, astfel încât aceste date să nu mai necesite o reluare în timpul interviului; să se desfășoare într-un cadru relaxant, liniștit, în care cel intervievat să nu se simtă presat, stresat sau în inferioritate; intervievatorul trebuie să știe să deschidă discuția într-un mod care să destindă atmosfera, să-l facă pe candidat să se simtă important și apreciat și, de asemenea, să-i transmită o bună imagine a firmei; să formuleze întrebările astfel încât
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
române recunoaștem lesne pe omul care face parte din generația unui Alecsandri, Cogălniceanu, C. Negruzzi ș. a., generație care răsare atât de sus asupra Misaililor, Urechilor și a altora ce-au venit imediat în urmă și a căror adâncă și vădită inferioritate ne este neexplicabilă. [20 februarie 1879] ["IERI D. D. GIANI... "] Ieri d. D. Giani, raportorul comitetului de delegați ai secțiunilor, a citit în Camera raportul ce coprinde declarațiunea că este trebuință a se revizui art. 7. Raportul spune că în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
credem că nici în Ungaria ideile politice estreme și exagerate nu sânt ideile naturale ale poporului maghiar. Pretutindeni demagogia, avidă după putere și după voturile alegătorilor, exagerează toate cestiunile în paguba țărei lor respective și, c-o superficialitate vrednică de inferioritatea intelectuală și fizică a acestui soi de oameni, crede a putea săca mări și pustii țări printr-o trăsătură de condei. Rasa maghiară, tolerantă de feliul ei, n-ar trebui să lunece pe acest povârniș pericolos, căci ura și dezbinarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi învins, de a-l părăsi pe Petrică. Prin repetire însă această nesiguranță acută s-a mai tocit, nefiind alimentată de Matilda cu nimic, nici măcar cu o ispită de a-mi pune la încercare puterea sentimentelor (nu are cruzimea și inferioritatea de a chinui) și până la urmă am descoperit un adevăr simplu, care a alungat orice fel de enigmă și anume că împăcarea cu soțul ei nu mai era posibilă obiectiv: Petrică știa că trăim împreună și chiar dacă ar fi vrut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
copii de aur ai socialismului, firesc și echitabil înzestrați cu frumusețea Ei și inteligența mea. În toată povestea asta, exista o singură problemă: Nicolae Ceaușescu. „Întâiul Bărbat al Țării“ (față de care, ca nouă români din zece, dezvoltasem un complex de inferioritate) obișnuia să-și termine Plenarele la ore sucite și imprevizibile. În consecință, însoțit de nelipsiții săi labradori negri și de-un revolver (TT, model 1982, îmbunătățit), ajungea acasă mai devreme sau mai târziu decât ora pe care o anunțase. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu asta își dorește fiecare?“ Aceeași siguranță în voce. „Eu mi-aș dori să înțeleg cum am ajuns aici.“, am recunoscut. Mă calmasem, puteam scoate mai multe informații dacă nu-mi ieșeam din pepeni. Conduceam interogatoriul subtil, de pe poziții de inferioritate. Mimam supunerea. „Cine-a imaginat toată povestea cu tabloul, harta, cutia; cine a pus-o cap la cap? Trebuie să fie-n spate un șmecher, întotdeauna se-ntâmplă așa. Și ce legătură avem noi cu realitatea asta îmbâcsită în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe lângă literatura oficială, sacră există și o literatură contestată. Disocierea sacru/profan din antichitate devine în Evul Mediu mult mai profundă și mai rigidă. Termenul de literatură profană alături de secularis litteris desemnează cultura laică care este în permanentă condiție de inferioritate având „mouvaise conscience handicap istoric greu de depășit.”, motiv pentru care nu este la fel de vie și de răspândită. Se constată însă și o „recuperare” a literelor seculare (literele helenice) în vederea consolidării, ilustrării și propagării credinței. Evul Mediu este totodată perioada
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
română). Prin Decretul de la Turda, "națiunea" română, de religie "schismatică", a fost, așadar, exclusă din structurile politice ale Transilvaniei, situație ce avea să definească balanța forțelor etnice în jumătatea de mileniu de atunci încolo. Un alt moment semnificativ în permanentizarea inferiorității sociale și etnice a românilor în Transilvania l-a constituit semnarea pactului Unio Trium Nationum, în 1437, ca reacție la Răscoala de la Bobâlna. Semnat între cele trei națiuni dominante politic reprezentate de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națiunea română, de statutul de "tolerată". Cu acest edict, procesul de inferiorizare socială, economică, politică și religioasă a românilor din Transilvania, început oficial încă din 1366, a fost desăvârșit. În aceste împrejurări, românii au încercat să își depășească condiția de inferioritate prin acceptarea ofertei venite din partea curții de la Viena, după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic în 1691, de convertire a clerului ortodox la catolicism. Trocul prevedea promisiunea elevării statutului clerului unit la nivelul celorlalte confesiuni recepte, în schimbul acceptării a patru puncte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
recunoșteau unirea bisericii cu Roma. Pe bună dreptate K. Hitchins (1987) atribuie Diplomei din 1701 implicații "cu adevărat revoluționare" (p. 35), întrucât oferea inclusiv iobagilor ortodocși, nu doar minorității clericale a națiunii române, o cale de scăpare din starea de inferioritate socială și dependență economică. Datorită acestor prevederi, percepute pe bună dreptate ca subversive la adresa ordinii politice consacrate, status quo-ul transilvănean a eludat punerea diplomei în aplicare, astfel că diploma secundă a rămas fără efect. Pe acest fundal istoric, schițat sumar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colectivă românească în următoarele două secole de existență națională au fost definite aproape în totalitate de istoriografia Școlii Ardelene. Din tabloul ingredientelor esențiale ale românității lipsea însă independența, fapt explicabil în cazul cărturarilor ardeleni prin puternica conștiință a stării de inferioritate al națiunii române în contextul socio-politic și cultural al Imperiului Habsburgic în general și al Transilvaniei celor trei națiuni în particular. Mitul independenței va fi propulsat în ansamblul de traverse centrale ale memoriei colective românești de către Mihail Kogălniceanu, care publică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ardeleană a fost o doctrină defensiv-emancipatoare, apologeții săi urmărind să dobândească pe spinarea ei recunoașterea parității neamului românesc cu celelalte popoare învecinate. Ca idee integratoare, latinismul aspira deci la ieșirea poporului român, descendent al marilor romani, din starea de acută inferioritate politică în care se regăsea. Acesta este motivul pentru care latinismul ca program cultural-politic nu doar că a apărut și s-a afirmat cel mai plenar în Ardeal unde a continuat să rămână doctrina identității naționale mult după ce în principate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ea se împletește cu istoria popoarelor vecine țării noastre" (p. 3). Consecința nefastă pe planul psihologiei colective a integrării istoriei naționale în istoria universală și a comparării cu popoarelor vecine a constat în dezvoltarea unei conștiințe acute și resemnate a inferiorității, cel mai intens prezentă în Prefața scrisă de D.D. Patrașcanu (1937) la Istoria Românilor pentru clasa a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului (Patrașcanu, 1937, p. iii). Cu tot acest complex de inferioritate, un lucru este cert: istoria românilor nu mai poate fi privită în propriul ei cadru de referință. Majoritatea manualelor interbelice elaborează pe marginea raportului național-universal, raport care de cele mai multe ori ia forma românesc-occidental. Periodizarea trecutului românesc este acum precedată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1821 Epoca contemporană 1789 până în vremea noastră 1821până astăzi Raportarea istoriei naționale la cea universală amplifică dimensiunea defazării sau chiar a retardului istoric acumulat de societatea și cultura românească. Spre deosebire la Patrașcanu (1942) care își asumă în mod fățiș inferioritatea poporului român, Lambrino et al. (1939) recunosc implicit decalajul atunci când afirmă că "Istoria noastră nu s-a dezvoltat la fel cu istoria popoarelor apusene, care a fixat epocele istoriei universale. Deși este alcătuită din aceleași elemente caracteristice celor patru epoce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul glorios; f) organicitatea culturii; g) aspirația și dreptul la universalitate; h) complexe de inferioritate nejustificate; i) noua conștiință de sine a culturii române; și j) autonomia culturală (p. 22). Teme centrale ale retoricii protocroniste, cum ar fi cea a continuității, a exaltării trecutului glorios ori cea a cultului geniului național exprimat în istorie au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai pregnant culturale decât istorice, au contribuit indirect la reformularea memoriei istorice românești pe coordonatele autohtone stabilite de doctrina național-comunismului. Excavarea protocronistă a pionieratelor culturale autohtone din gloriosul trecut național avea să corecteze "conștiința retardatară" generată de "blestematul complex de inferioritate" (Papu, 1977, p. 9) care apasă asupra sinelui colectiv românesc. Conștiința superiorității culturale românești, izvorâtă din evidențele și probatoriul alcătuit din suma de precursorate indigene, s-a răsfrânt și asupra memoriei colective, a conștiinței istorice a poporului român. Vom urmări
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rol major, mai ales odată cu deceniile șase și șapte ale secolului al XX-lea, când au fost conturate anumite strategii de luptă împotriva sexismului, adică acea orientare care "se constituie dintr-o serie de concepții și atitudini despre așa-zisa inferioritate înnăscută a femeilor și alte inferiorități intelectuale, psihice, emoționale și spirituale sau de altă natură care le împiedică să fie egale cu bărbații"37. Este de reținut că atitudinea feministă împotriva sexismului a contribuit în mod deosebit la înființarea centrelor
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
șase și șapte ale secolului al XX-lea, când au fost conturate anumite strategii de luptă împotriva sexismului, adică acea orientare care "se constituie dintr-o serie de concepții și atitudini despre așa-zisa inferioritate înnăscută a femeilor și alte inferiorități intelectuale, psihice, emoționale și spirituale sau de altă natură care le împiedică să fie egale cu bărbații"37. Este de reținut că atitudinea feministă împotriva sexismului a contribuit în mod deosebit la înființarea centrelor de consiliere pentru femei, la apariția
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
că de la gonirea domniei fanariote din țară și pîn' la reformele sociale din 1864 populația a ajuns numărul pe care-l avea în timpul de fericită memorie a lui Matei Basarab. Ace [a]sta foarte repede. Suntem departe de a lăuda inferioritatea condiției sociale a țăranului în timpul Regulamentului, departe de a dori ca starea veche de lucruri să se mai reîntoarcă în ceea ce privește inconvenientele ei. Dar întru cât privește dezvoltarea normală, naturală a poporului, întru cât privește proporția suportabilă între greutățile ce el
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
chiar așa de straniu: în cele din urm], problema este pus] cu privire la b]rbați pentru c] societatea pare s] le ofere posibilit]ți de a-si tr]i viața în moduri diferite.) Ei susțin un naționalism limitat și cred în inferioritatea raselor care nu sunt de sorginte greceasc] ș.a.m.d. Bineînțeles, în lumea modern] exist] o serie de elemente care pot fi susținute de aceste idei și care sunt oricând fericite s] îi considere pe Platon și pe Aristotel drept
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]