4,059 matches
-
aborigenii văgăuneni ar putea reduce la ridicol marile încordări de coloratură globală, și asta nu numai prin turnura caragialiană pe care o capătă ampla desfășurare a conflictului, dar și prin rezolvările sui generis ale beligeranților. Ai exclama, ca Dante în Infernul, că Nulla speranza gli conforta mai, dacă ți-aș spune, prietene, povestea săpării unei fîntîni. Istoriile gen vînătorești cu indivizi para-sensibili, para-senzitivi sau para-mălăieți, care umblă cu creanga de salcie în mînă și descoperă izvoare cu apă vie, dătătoare de
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
religioase-prezintă tot omul matur. De abia din Renaștere se mai simte în literatură necesitatea prezentării artistice a tânărului, care pășește temerar pragul vieții.Deși Divina Comedie a lui Dante- prezintă în primul plan pe eroul central, aflat în călătoria spre Infern, purgatoriu și paradis, descoperim în această superbă operă și destinele unor tineri și tinere ca Francesca da Rimini, Paolo Malatesta, Betrice, etc. În literatura franceză, copilul ca personaj literar apare ca o creație romantică la sfârșitul secolului al XVIII-lea
COPILUL, TEMĂ MAJORĂ PENTRU LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356400_a_357729]
-
în această privință următoarea: „ ... noi afirmăm că tu exiști și după dezlegarea de viață (moartea) că te așteaptă ziua judecății, că după meritele tale ești destinat ori chinului, ori mângâierii ... ”[80]. În lucrarea „Despre suflet”, este și mai: „pentru noi infernul nu este nici vreo peșteră goală, nici o apă murdară a lumii de pe pământ, ci o întindere vastă în adâncul pământului, o adâncime ascunsă în măruntaiele lui ... ”[81], unde Iisus Hristos a petrecut intervalul de timp dintre moarte și înviere, printre
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
ceilalți creștini[87]. Aceasta era de fapt credința în epoca în care a trăit Tertulian, epocă de crunte persecuții, credință probabil influențată de ele[88]. Prin urmare, sufletele celorlalți creștini, ca toate celelalte suflete, între cele două judecăți, rămân în infern, în așteptarea învierii de apoi, unde sunt supuse pedepsei ori răsplății temporare: „De ce nu crezi că sufletul este pedepsit sau răsplătit în infern până la ziua judecății, ca o recunoaștere anticipată a vinovăției sau nevinovăției?”[89] Intervenția celor vii pentru cei
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
ele[88]. Prin urmare, sufletele celorlalți creștini, ca toate celelalte suflete, între cele două judecăți, rămân în infern, în așteptarea învierii de apoi, unde sunt supuse pedepsei ori răsplății temporare: „De ce nu crezi că sufletul este pedepsit sau răsplătit în infern până la ziua judecății, ca o recunoaștere anticipată a vinovăției sau nevinovăției?”[89] Intervenția celor vii pentru cei răposați din iad. Numai Tertulian, dintre părinții și scriitorii bisericești pe care îi cităm în acest capitol, are câteva paragrafe care se referă
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
vii să se roage pentru cei adormiți, datorie despre care sufletul omenesc însuși dă o mărturie ontologică de necontestat: „Când datorezi cuiva recunoștință te rogi pentru mângâierea oaselor și a cenușii lui, și-i dorești bună odihnă la zeii din infern”[92]. Dar intervenția pozitivă a celor vii la Dumnezeu pentru sufletele răposaților se face potrivit aceleiași mărturii, nu numai prin rugăciune, ci și prin agapele de pomenire și prin milosteniile speciale în contul lor: „Îi numești scăpați de griji dacă
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
făcea loc printre atâtea automobile care nu mai aveau loc de mine viitorul îl aștept ca un bolnav resemnat la ușa stomatologului mi-e teamă să adorm m-am săturat de atâtea vise frumoase fiecare dimineață mă aruncă în același infern în care demonii mă chinuie o zi întreagă Referință Bibliografică: arză-te-ar focu ! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ARZĂ-TE-AR FOCU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356510_a_357839]
-
emoționante, însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă în urmă cu câțiva ani , mi-a adresat o scrisoare de mulțumire chiar de ziua împlinirii anilor dumnealui. După ce am citit-o, am rămas câteva minute, fără grai; În infernul întunecos în care m-a aruncat un destin neândurător, fiind aproape orb, lovit de acea subită cecitate, cu nervii optici atrofiați, neștiind până când, fiindcă această maladie oculară este nevindecabilă, tu ai fost printre puținele persoane , care mi-ai fost alături
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355877_a_357206]
-
Până la urmă tu ești marele absent! Taci și scrie, chiar dacă-ți vine să urli din toate cuvintele pe care le-ai înghițit o viață.O viață și-o moarte! Cel mai mare dușman al meu scoate fum și flăcări în infernul din mine, nu în ceilalți! Uneori și învierea este tot moarte, o moarte asumată cu toate fibrele ființei tale.În acest caz,poate că moartea ar fi adevărata înviere : MORI SĂ TE NAȘTI! LUA-V-AR NAIBA DE NEBUNI, CĂ
DEŞERTUL DE CATIFEA (37) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354851_a_356180]
-
O-mul! Ce minunăție! Ce mândru sună acest cuvânt! O-mul! Trebuie să ai respect față de om!” ... Ei, dar cum să te mai raportezi la asemenea vorbe adânci, când au fost aruncate de ceva vreme în cazanul cu smoală al infernului teluric cuvinte (cândva, pline de sens) precum morala, omenia, cinstea, demnitatea, respectul, puritatea, valoarea intrinsec-umană etc.!... Ce nevoie mai este azi de așa ceva, când se statuează, iată, cât mai sus posibil cu putință, în vârful tocit de vreme al bătrânului
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
e pentru autoare un act de jubilație, de fericire extremă, ci mai curând, unul de jertfă, de luptă, de suferință. Ceea ce la alții este foarte ușor, la perechea pe care o închipuie autoarea, este aproape imposibil. De ce alegem întotdeauna imposibilul? Infernul tandreței - așa cum spunea în chip genial, Alain Bosquet. Infernul iubirii acestei autoare este de nesuportat. Personal, nu mi-e ușor să stau și să privesc cum autoarea aceasta se confesează, ca și când s-ar dezbrăca până și de suflet. Eu nu
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
extremă, ci mai curând, unul de jertfă, de luptă, de suferință. Ceea ce la alții este foarte ușor, la perechea pe care o închipuie autoarea, este aproape imposibil. De ce alegem întotdeauna imposibilul? Infernul tandreței - așa cum spunea în chip genial, Alain Bosquet. Infernul iubirii acestei autoare este de nesuportat. Personal, nu mi-e ușor să stau și să privesc cum autoarea aceasta se confesează, ca și când s-ar dezbrăca până și de suflet. Eu nu fac în momentul de față decât să presar multă
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
dintre ele. Cea mai mediatizată. La care se adaugă Ercolano, plus satele învecinate. Plecăm de la Stazione Centrale cu Circumvezuviana, un trenuleț ce parcă te-ar duce, tranca-tranca, direct spre iad. Vezuviul asistă pasiv, ușor morăcănos, îmbrăcat într-un gri de infern, cum este biltzat de grupurile de asiatici, care ciripesc entuziasmați prin toate vagoanele. Fără grabă, atacăm intrarea. Pompei Scavi. Vulcanul le-a dat romanilor doar 178 de ani de primă existență prin zonă. Un timp au uitat holocaustul și azi
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
această susținere ? Pentru că misticii au o mare apetență pentru dramă, cum zice și Constantin Trandafir! Iată-ne pe un tărîm strivit de bocancii moraliștilor, pentru că, ajungînd la Eminescu, iată o frază bogată în sensuri meditative: „Mitul a fost rostogolit în Infern de mulțimea detractorilor!” și „... o furie unică se abătu asupra poetului în perioada imediat postdecembristă...” - după răzmerița aia de carton cu voie de la Poliție !!! (Caragiale avea dreptate !) De ce se dedau acești „neica nimeni, ia piciorul de pe mine” - cum scria Ion
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
boieri romantici „duși“, noi suntem meseriași realiști pragmatici, ne facem treaba corect în nișă, NOI NU MAI VREM SĂ FIM INTELECTUALI FRAIERI, noi nu discutăm cu opinca, ci doar formăm pe formatorii opincarilor, și aceasta numai bine plătiți! Fiindcă în infernul de aici nu mai e loc pentru tinerețe și idealism. Neamul Românesc a sucombat, nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare, și nici nu încape, vai, hoitul lui în tinda săracului, pe când, vedem bine astăzi, alde Eminescu e atât de minimalizat de
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
precum: „Cantemir”, „Ioanide”, „Adevărul și Puterea”, „Mihai Viteazul”, „Actorul și sălbaticii”, „Ciprian Porumbescu”, ,,Țara de piatră”, „Serata”, „Casa de la miezul nopții”, „Cu mâinile curate”, „Felix și Otilia”, ,, Lumina palidă a durerii”, „Nea Mărin Miliardar”, „Iarba verde de-acasă”, „Alexandra și infernul”, „Scrinul negru”, „Tănase Scatiu”, „Facerea lumii”, „Agentul straniu”, „Imposibila iubire”, „Castelul din Carpați” etc.; 1986 - reînființează, la ,,Contemporanul” suplimentul „Realitatea ilustrată”; 2001 - înființează, la 172 de ani de la apariție, noua serie a revistei „Albina”; 1949 - membru fondator al Uniunii Scriitorilor
LA MULŢI ANI, MAESTRE CORNELIU LEU! ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356870_a_358199]
-
morții pentru că regele Urukului mi-a arătat cum se împletește cerul în jurul crucii cum pasul făcut în pământ naște o altă viață am învățat că nemurirea rămâne un aluat proaspăt de eșec lamentabil privind oamenii în ochi înveți ce e infernul și că Osiris e numele tău nu renunțăm la măști ne ține de cald patima ce strigă din hău la răni deschise minciuna din bucuria momentului înălțător că ești mai presus de clipa trecutelor lacrimi și probabil că fac dansul
IDIOT ÎN PANTEONUL MEU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356620_a_357949]
-
vârâte pe sub ușă Cu litere de-o șchioapă și gustul de cenușă. Mă uit la tine, iubito, că noi Rivali sau parteneri, suntem doar doi: În spate un trecut, în față un etern Și amândoi lucrăm, să-l facem un infern! Referință Bibliografică: Rivali sau patreneri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
RIVALI SAU PATRENERI de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356630_a_357959]
-
să plâng Nu cred ca voi putea s-o fac Mă va stăpâni un tainic gând Și cred, va trebui să tac. Mormântul rece, nicidecum Nu mă va face să mă sperii Aș vrea să merg pe același drum, Prin Infern cu Dante Alighieri. Nu. Nu-mi trebuie mie paradis Tărâm incert de false plăsmuiri În care mă voi pierde, am zis, Să-mi fac tot felul de închipuiri. Când va trebui să cobor în criptă Tu, să-mi stai aproape
RIDENS MORIAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356669_a_357998]
-
ieșeau prin gură și ochii animalului înroșit, printr-un mecanism ingenios, afară se auzeau că o muzică ademenitoare și frumoasă. -Asa a fost comunismul! a exclamat Țină. -Si Dante invocă simbolul torturii scufundandu-l pe Guido da Montefeltro în bolgia infernului, continuă Constantin. -Dar, să lăsăm povestioarele ... Te rog Constantine citește din poeziile tale! În camera s-a lăsat liniștea. Prietenul a început să citească pe fondul unei arii din „Nabucco”, direct de pe calculator: „Autobiografie M-am născut pe strada anului
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
binelui și Satana sau Lucifer, reprezentantul râului, omul după moarte fiind supus unei Judecați finale universale, iar în urma acțiunilor morale și credinței în Dumnezeu, Jahveh sau Allah, si in Isus Hristos sau Mahomed, se poate mântui veșnic (paradisul) sau chinui-pieri veșnic (infernul). Am văzut până acum că eshatologia pe de o parte a evoluat o dată cu societatea, cultura, tehnologia, la fel ca și religia dealtfel, iar pe de altă are ca temă centrală idea „Judecății de apoi”. Idee respinsă de Apocatastază (restaurare, restabilire
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
asupra fericirii celor mântuiți, intrebarea care se ridică fiind: cum pot mântuiții să fie fericiți o veșnicie atâta timp cât cei dragi (soție, familie, prieteni, vecini, umanitatea în general) nu au acumulat suficiente puncte pentru a câștiga „grația” divină, chinuindu-se în infern? Astfel, aceasta trecere în infinit reprezintă abandonarea naturii umane, a realității materiale cu tot ce reprezinta ea, și deci eliberarea din închisoarea materială. Constantin POPA 1 august 2012 --------------------------------------------- Seria „Condiția umană” este împărțită în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Din lacrimi ce în taină curg Pe-obraji nevinovați, Fă Doamne perle, nestemate, Cât munții să le-nnalti, Apoi cu ele să plătească Pe cei ce i-au făcut Ca-n loc de tihna să trăiască Infernul cel mai crunt... Gândiți că dacă azi ucideți În noi orice speranță, Credința, adevăr, dreptate, Ne-ați luat ultima șansă ? Să nu uitați că totdeauna Ce-n viața nu plătește, Până la ultima suflare Păgânul se căiește... E legea firii ce
LACRIMA DREPTATII de ELENA COTIGA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355120_a_356449]
-
în dimensiunea altor culturi ale pantheonului teatral de până acum. „V-a fost dor de mine?!...” Este o replică fascinantă, bine articulată ca intonație, cu care Silvia Dumitrescu-Timică își începea întotdeauna rolul definitoriu al vieții sale artistice din spectacolul „Micul infern”, o piesă regizată cu geniu de Mihai Berechet și jucată foarte multe stagiuni la rând pe scena Teatrului Nottara din București (până în anul 1992, când, o dată cu cea de-a 250-a reprezentație a acesteia, s-a încheiat și cariera prodigioasă
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
de Dumnezeu alături de ea câteva personalități de mare calibru sufletesc, cea mai importantă dintre acestea fiind Lucia Mureșan, o altă actriță de prestigiu a istoriei teatrului românesc împreună cu care a și jucat în nemuritoarea piesă a lui Mircea Ștefănescu - „Micul infern”. Moartea din 1954 a soțului său însă, marele actor Gheorghe Timică, față de care Silvia Dumitrescu-Timică a simțit o iubire situată dincolo de orice bariere pământești (în interviurile acordate Vioricăi Ghiță-Teodorescu, Silvia Dumitrescu-Timică mereu declara cu un patos nestăvilit: „Da, dar eu
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]