1,591 matches
-
emisiune muzicală „Metronom”, a neuitatului exilat Cornel Chiriac, la 7 postul de radio Europa Liberă, ce le întreținea românilor rezistența anticomunistă și le păstra neadormită speranța că într-o zi vor scăpa de ciuma roșie. Chiar dacă pare o simplă și inofensivă înșiruire de nume străine și de titluri de cîntece în limba engleză, „lista lui Sorin” are un impact emoțional ieșit din comun, are valoare de document și, ținînd cont de vremea cînd a fost concepută, este o grăitoare dovadă de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
emoțional ieșit din comun, are valoare de document și, ținînd cont de vremea cînd a fost concepută, este o grăitoare dovadă de curaj, întrucît, de frica repercusiunilor, puține astfel de gesturi s-au comis în România postbelică. Și oricît de inofensivă ar părea, lista este o mărturie a rezistenței generației noastre la diabolica îndoctrinare comunistă. Ea arată că noi, cei născuți în jurul anului 1950, reușiserăm să ne îndreptăm atenția și spre Occident, nu doar să „privim mereu spre Răsărit”, așa cum ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prejudecăți masculine, de snobism, de o continuă exacerbare a sinelui. Însuși autorul va conștientiza tratamentul abuziv aplicat personajului. „Această imagine (cea a coniței care privește printr-un face-à main) îmi sugerează acum felul în care mă folosesc de Irina, persoană inofensivă, cu ocazia unor chestiuni așa importante ca viața, moartea, natura sau arta. Alăturând-o unor lucruri așa de mari, de care ea n-avea habar, sunt eu vinovatul. Și eu încă nu întrebuințez pe Irina - cum făcea conița odinioară cu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fără loc. În consecință, vor putea fi considerate lipsite de sens. Este ceea ce se petrece de obicei când lumea celuilalt, a celui străin, aduce în față diferențe cu adevărat radicale. Astfel de diferențe nu sunt decât arareori resimțite ca pașnice, inofensive (Tzvetan Todorov). De regulă, par să 88 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE ascundă ceva suspect, un potențial apt să neliniștească. Iar ceea ce neliniștește în acest fel capătă imediat semn negativ. Însă pentru a vedea în lumea celuilalt însăși sursa răului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
avusese el însuși prilejul de a se apropia mai mult de ea, fiindcă fata lipsea mai toată ziua de acasă, iar când venea, era înconjurată de toți ceilalți. Familiaritatea Otiliei avea o G. Călinescu nuanță protectoare, ca pentru o ființă inofensivă de care nu te temi. Neputând sta cu Otilia, Felix ședea cu lucrurile ei. Îi plăcea parfumul nedefinit pe care-l lăsa ea multă vreme după trecerea ei, dezordinea grațioasă din care reconstituia mișcările ei, semnăturile, lucrurile uitate prin cărți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în stare de orice. Poate să insinueze că a avut impresia că Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul familiar, dar ochii ei erau iluminați, și, pe dată ce sfârșea, alerga la moșier și începea cu el obișnuitele calinerii. Felix rămânea astfel un copil inofensiv, care nu concurează pe oamenii mari. Din această cauză, el se umplu de o gelozie aprinsă și hotărî să lămurească cu orice chip situația. Neîndrăznind să înfrunte oral pe Otilia, se decise să-i scrie. Luă o foaie de hârtie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curajul de a mărturisi. Începu să ghicească rațiunea Otiliei de a iubi pe Pascalopol. Lipsea un glas blând și vesel la ore fixe, omul care făcea cu voluptate bucuria tinerilor și se supunea capriciilor lor. Purtările lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și apoi... Eu, unul, vă ajut din toata inima, crede-mă... Aș fi fericit să vă știu fericiți. Pentru asta nu e nevoie să mă goniți (Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mișcă pe Felix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu, om bătrân, față de tinerețea dumitale? Banii, ah, banii! Când o femeie iubește, ia banii de la cel bătrân și-i dă celui tânăr. Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familiei, sunt boli insidioase care se încep cu o senzație de bunăstare, cu mină bună, cum e de pildă diabetul. Dar nu trebuie să te sperii. E o boală perfect curabilă azi, și la o vârstă ca a dumitale - aproape inofensivă. Câți ani aveți? - O sută cinci! zise Simion foarte serios, izbucnind apoi într-un râs zgomotos. Doctorul râse și el de ceea ce luă drept o glumă. - Nu este exclus să trăiești o sută de ani! - Dar i-am trăit de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tânărului. Acesta se crezu îndatorat să-i dea încurajări morale: - De ce nu renunți la această existență, ai dreptul să iubești... - Oh, astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, darrealitatea le contrazice. Îmi place să fiu pozitivă. Generalul e inofensiv și plin de fidelitate. E discret și delicat. Cu el, lumea mă respectă, fiindcă generalul mi-a promis (nu-ți vine să rîzi?) că mă ia în căsătorie. Fără el, aș fi asaltată de toți, solicitată să-mi ofer grațiile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în jurul mesei cele mai bizare caractere: moș Costache, Aglae - avizi după câștig, Pascalopol blazat și dezinteresat, și Aurica - anostă, uneori absentă la ceea ce e în jur. Spectatorii jocului sunt: Felix, Otilia, care e mereu în preajma lui Pascalopol, și Simion Tulea, inofensiv și taciturn. Jocul de cărți este un bun prilej pentru etalarea gândurilor malițioase ale Aglaei care ironizează, jignește cu premeditare atât pe Otilia cât și pe Felix. Felix observă avariția bătrânului unchi, cochetăria Otiliei, răutatea și meschinăria Aglaei, devenind în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a înecat grădina - o ceață compactă, densă și înghețată, ca la un accident de cazan, într-o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre tânăr. Are să recunoască în fața lui că da, așa este ; că, atâta timp cât viața politică și cea socială merg normal, iar tu însuți ești o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
presimți că nici într-o sută de ani n-au s-o eclipseze luminile unei adevărate metropole... O halucinație a auzului sau, într-adevăr, un țârâit de sonerie ? Trezit deodată din visare, ascult încordat, și liniștea casei se umple de inofensive foșnete - un scârțâit de ușă, un trosnet de podele undeva la etaj, un pas atât de ușor încât s-ar părea că pe scară coboară o pisică. Nu mai urmează însă niciun alt țârâit... Poate a fost un ștrengar atras
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
angelicata, dintr-un irepresibil instinct, îi va aduce (de obicei, înjumătățită sau modificată cu abilitate) domnului și stăpânului ei orice veste ce a răzbătut până la ea din lumea largă ? Ce femeie este aceea care nu a reușit, prin ciripitul ei inofensiv, să modifice, cu fapte observate doar de ochiul ei inocent, părerea lui mai veche despre rude sau buni amici ? Astfel, doar, crește solidaritatea cuplului, astfel se împrospătează aerul dormitorului conjugal, care, tot mai lipsit fiind de parfumurile sălbatice ale primelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mine fără să știu nimic despre ea ? A fost ca și când, printr-o ușă întredeschisă, întrezărisem ceva ce nu voiam de fapt să văd, așa că am închis-o repede. Asemenea abisuri de cruzime să zacă în orișice om cultivat și inofensiv ca mine sau trăiesc umilința de a fi un exemplar degenerat al umanității ? Gândindu-mă pe urmă, nu am știut ce să-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da, începuse a se umple de norișori albi și au trebuit să treacă câteva clipe până să îmi dau seama că acești norișori ce se umflau ca bășicuțele, de un alb verzui, catifelat și intens, erau cu totul altceva decât inofensivi nori de vreme bună. Și în coada ce o vedeam tot mai de aproape lumea observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
permanent în spațiul prostiei ca încremenire în proiect. Toată lumea încremenește în Proiect, deci toată lumea este prostită. Scleroza societății comuniste este totală. Se poate înțelege lesne că printr-un asemenea mod de a concepe prostia sîntem foarte departe de biata prostie, inofensiva prostie, de care facem atâta caz când se întîmplă ca cineva să ne spună: Nu vezi că ești prost?" Prostia cealaltă, prostia gravă, istorică, ce ne-a angajat viața și ne-a mutilat-o din adânc, în numele căreia ne-am pierdut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să facă totuși ceva, dacă tot nu putea să spună nimic și se pregăti să asiste la scenă, milionar din cap pînă-n picioare și agasat la culme. Primul fum pe care-l trase În piept Îl convinse că Arminda era inofensivă, iar al doilea, că Julius era imbecil din naștere. În schimb, Susan, foarte curioasă și transpunîndu-se din nou În ambianța hipodromului, urmărea deschiderea pachetului cu un entuziasm delicios și fals. Nu era prea ușor de spus dacă va putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
persoană străină! Nu se făcea să-i duc ghiozdanul lui Elisabeth. Și de ce, mă rog? Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
celor ce nu pot înțelege), fata reclamă apoi imperios deslușirea misterului : Oricare ar fi taina și groaza, vreau să știu (I 1). Punând-o în gardă cu privire la riscurile cunoașterii (de taina care ucide, stăi departe), doica îi arată că secretele, inofensive cât sunt știute doar de sclavi, vor declanșa reacții cumplite când vor fi date la iveală de cineva cu sânge regal : Sclavii nu vorbesc./ Închid într-înșii taina și pier cu dânsa-n suflet./ Tu ești fiică de rege și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
deschidă gura, nu mai sunt atât de nemulțumiți. Nici vorbă de explozie. Se poate spune câte ceva, și atunci revendică toți libertatea cuvântului (II, p. 109). El îi arată elevului său diferența dintre dușmanii închipuiți și cei reali ai regimului : oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă hotarul dintre admis și interzis (II, p. 110), în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid, poate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
observat eu. — Ei bine, uneori aceste ilustre instituții oferă una sau două burse pentru copiii grădinarului sau ai vreunui lustragiu, pentru a-și arăta astfel măreția spirituală și generozitatea creștină, zise Fermín. Modul cel mai eficient de a-i face inofensivi pe săraci e să-i Înveți să-i imite pe cei bogați. Asta-i otrava cu care capitalismul Îi orbește pe... — Acuma să nu te pornești pe doctrina socială, Fermín, fiindcă, dacă te aude unul din preoții ăștia, o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
așa cum se acționează de obicei, adică neîntrecând măsura într-un mod prea excentric. Dar tocmai aici i-a fost lui Toțki de folos ochiul experimentat: a izbutit să-și dea seama că și Nastasia Filippovna înțelegea foarte bine cât de inofensivă e în sens juridic, dar că are cu totul altceva în mintea și... în ochii ei scânteietori. Nepăsându-i de nimic și mai ales nepăsându-i de propria ei persoană (pentru a-și da seama în momentul acela că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]