1,822 matches
-
partea din spate a curelei. Atunci a privit În sus și a zâmbit Încântat: soarele se ițea În tăietura falezei, printre crengile pinilor, iar razele sale luminau oblic plaja micuță. A simțit că Îl incomoda ceva Între coaste; durerea se insinua, vestindu-se iar și cerându-și drepturile. Certitudinea l-a făcut să dea din cap, Îngândurat. De astă dată, și-a spus, sosește prea târziu. Înainte de a se Întoarce În apă, a luat una dintre monedele pe care tocmai le
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Demiurgului” (haec cellula creatoris)24? Doar ascetistul riguros, incluzînd encratismul (respingerea căsătoriei), poate ajuta la o asemenea evadare 25, motiv pentru care Tertulian, care nu era partizan al căsătoriei 26, va ajunge totuși să apere matrimoniul sfințit 27. Polemistul va insinua chiar că marcioniții se lasă să moară prin Înfometare (apocarteresis) pentru a-și arăta disprețul față de Demiurg 28. Aici se află, potrivit lui Tertulian, esența Însăși a doctrinei lui Marcion, expusă În lucrarea bine intitulată Antiteze, care Își propune „să arate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se făceau totuși simțite atingerii precum demonii și stafiile. După ce au pornit, s-a ridicat toată Materia cu vînturile, vijeliile, apele, demonii, spectrele, arhonții și puterile toate, căutînd cu toții cu grijă cum să pătrundă În Lumină 33. Îngrijorat poate, după cum insinuează Theodoret și Simplicius 34, Părintele Măreției se găsește În fața unei alegeri: să-i trimită În luptă pe cei cinci eoni ai săi de Lumină, sau să făurească alți războinici. Theodor bar Konai crede că cei cinci eoni, fiind creați pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1958 și 180 În 195922. Există așadar o evaluare a activității „subversive” cu aproape 1.200 de identificări, fapt ce evidențiază dimensiunile fenomenului rezistenței anticomuniste, iar În spatele rapoartelor Întocmite În anii comunismului se legitimizează supradimensionarea aparatului represiv și totodată se insinuează un proces de eroizare a acestuia, atât de necesar panteonului și mitologiei comuniste. Motivații, forme și manifestări ale mișcării de rezistență armată anticomunistătc "Motivații, forme Și manifestări ale mișcĂrii de rezistenȚĂ armată anticomunistă" O analiză din perspectivă morfologică a acestor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
asasini”. Este un vocabular cu tonalități belicoase ce dorea să Întrețină un tonus războinic În rândul organelor de represiune și o legitimare În opinia publică a „răului” Împotriva căruia trebuia luptat și care trebuia eradicat. Agresivitatea acestui tip de vocabular insinua construcția ideologică a unui maniheism pe care regimul comunist trebuia să-l prelungească și să-l acrediteze sub marca unui elementar conflict instalat În istoria imobilă, acela dintre bine și rău, mai ușor acceptat și asumat de percepția publică. În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lungul timpului, precum corpul/mecanism-ceas, automatele, androidul sau robotul antropormorfizat, iar termenul cyborgizare completează suita noțiunilor diacronice de mecanizare, industrializare, sintetizare ori artificializare a umanului. Astfel, sintagma „omul Turing” (vezi Bolter, 1986Ă care, prin relaționarea dintre om și testul Turing, insinuează prezența automatelor inteligente nu poate fi înțeleasă, în întregimea importanței sale diacronice, fără raportarea imagistică a omului la orologiul mecanic, sugerată de pildă de medicul și filosoful Julien Offray de la Mettrie în Omul-mașină în 1747. Sau fără stabilirea legăturii pitagorice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
calcului și a simbolului informatic este privită adesea ca un fenomen de impunere a „naturalului” în contextul dispariției „adevăratului” natural, automatul și automatizarea fiind devaluate. În viziunea acestui capitol însă, artificialul de tip cibernetic nu înlocuiește în întregime naturalul, precum insinuează critica de tip Virilio, ci îl completează în formă și/sau în funcție, estetic-formal și/sau pragmatic până la obținerea unei fuziuni funcționale. De asemenea, nu este un simulacru care conduce la dispariția naturalului sau a organicului, cum sugerează teoria critică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în chiar mediul destrupării: Nici un artefact nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile devin entități virtuale și agenți virtuali, aflăm ceva foarte special despre spațiile generate de realitatea virtuală. Întotdeauna am fost în stare să ne cufundăm în lumea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpul uman, de la proiecte medicale (vezi mai jos Visible Human Projectă, reproductive și de sănătate, la igiena socială regulată de etica Internetului sau de diverse tehnologii transumane (vezi transumanismul în capitolul al treileaă. Modalitățile prin care practici ale puterii se insinuează și docilizează trupul și identitatea (postăumană nu trebuie ignorate în contextele demonstrate ale legăturii dintre cunoaștere/experiență și putere. Oportunitățile de autocontrol asupra propriului corp grație biocybertehnologiilor nu sunt lipsite de latura întunecată a autodisciplinării, a pseudolibertății de comportament și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aplicarea lor era și Încununată de succes. Cel mai adesea, metoda aplicată În cercetarea adevărului de către Învățații scolasticii era cea a analogiei, metodă care solicita un travaliu complicat și era, de cele mai multe ori, expusă eșecului, deoarece În derularea ei se insinuau o mulțime de sofisme. Renunțarea la metoda analogieiTC "Renunțarea la metoda analogiei" \l 4 Deși respinge scolastica și metodele acesteia, cartezianismul nu poate fi Înțeles fără o punere continuă În paralel cu ea, mai ales că, În confruntarea pe care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
suflet, dar nu mă oprisem de loc să iau seamă la ce este acest suflet, sau, dacă mă oprisem cumva, mi-l Închipuiam drept o rară materie subtilă, asemenea vântului sau flăcării ori unui aer foarte pătrunzător, care s-a insinuat și s-a răspândit În membrele mele cele mai mari. Pe de altă parte, cu privire la corp, nici măcar nu mă Îndoiam de natura lui; ci socoteam că Îl cunoșteam În mod foarte lămurit, pe care, dacă cumva Încercam să-l descriu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați luciditatea se insinuează pentru a amplifica lui Ilie Popescu tensiunea conflictuală a tragicului și derizoriului coșmarul acelei dezbateri alternate în prăbușire pe balansul grețos al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oțet și mămăliguță rece... Atît îmi amintesc... Vera: Da, și eu țin minte asta. Mina: (după o pauză) Îmi pare rău... Cu toate că ea stătea acolo și eu aici, știam că este, că nu sînt singură. Acum o să fiu singură. Vera: (insinuînd) Erai la fel de singură și-nainte. Și așa o să fii mereu. Mina: Tu nu ești singură? Vera: Ei, află că nu sînt. Mina: Te invidiez. Știi, m-am gîndit la soluția cu serviciul... Aș sta mai mult printre oameni... Vera: Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acestea sînt foarte discrete, depistarea lor în imaginea scenică presupunînd un ochi exersat și experiență din partea spectatorului. Deși demarează greoi, spectacolul are un crescendo dramatic susținut, căpătînd adîncime în partea a doua și o tensiune puternică în final, unde se insinuează concluzia descurajantă a lipsei de ieșire din lagărul grotesc în care ne aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul învelit în cele mai bune intenții comunitare binele și prosperitatea familiei care, al rîndul ei, este celula societății, moralitatea intangibilă a certificatului-contract de căsătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ales că atunci cînd în vizită vine Popescu 2, cel ce furnizează mereu deplasările spre trecut: fie prin "terfeloage" adică albume cu fotografii din spectacolele de altădată ale celor doi, fie prin promisiunea unor reviste porno (în care trecutul se insinuează prin "impotența" prezentului), fie prin dosarele de securitate obținute de Popescu 2 printr-un fin și eficient șantaj. Momentul acesta al dosarelor este nodul piesei, dramaturgul centrîndu-și toată desfășurarea acțională pe urmărirea efectelor psihologice ale acestei unice întîlniri: întîlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o trezire de conștiință. Florin Faifer Singurătatea plurală din "Salonul nr.6 bis" În fiecare zi, cinci personaje vin într-o clădire ce seamănă cu cea a CNSAS. Nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În căutarea lui Alexa Visarion Mă înarmez cu un microscop subiectiv și privesc obosită și îmbătrânită în interiorul lui tânăr, căci tineri eram atunci, în timpul lucrului la O noapte furtunoasă sau Woyzeck. Alexa Visarion a fost un regizor vampir care se insinua în temperamentul actorilor cu care lucra, actori speciali, capabili să accepte perfuziile și transfuziile cu sânge , plini de furtuni și gata de sacrificiu, să-și lepede pielea, carcasa. Și actorii și regizorii aveau nevoie de un curaj nebun să reușească
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
anecdotica și psihologia personajelor. Pe scenă nu se derulează filmul unor biografii, personajele fiind în primul rând niște purtătoare de idei, încarnări ale unor atitudini sociale și politice, ceea ce nu înlătură tensiunea și dramatismul. Dimpotrivă. [...] Încă înainte de ridicarea cortinei se insinuează o neliniște, se iscă semne de întrebare pentru că, în timp ce-și ocupă locurile, spectatorii văd în avanscenă un cearșaf alb sub care se mulează formele unui corp omenesc. După ridicarea cortinei, în întuneric, un far de motocicletă își plimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care le provoacă, anii '80 sînt martorii apariției unei distanțe față de aceste poziții. Dacă începuturile grupului se caracterizează printr-o anume naivitate și prin voința de a construi un proiect de societate bazat pe cunoștințele științifice, în anii '80 se insinuează neîncrederea față de "tehnoștiință". Rezistă, totuși, o atracție veritabilă pentru toate noile tehnici de comunicare și modul de reprezentare informațională a vieții, teoria informației constituind un instrument discursiv ce le permite unora să viseze la o societate unificată. Această ambivalență se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
vreme. Numeroasele detalii ale îmbrăcăminții eroului vizează și ele o schimbare dramatică a statutului social, o cădere în marginea societății, adaptarea la existența trudnică a unui hamal. Statura impozantă a personajului, ținuta lui sugerează însă o demnitate sobră, discretă care insinuează ideea unei origini elevate. Limbajul neologic (să degajeze, sacou, eroziune, amortizare) care ia treptat locul discursului în registrul colocvial citadin (petice, bocanci, gumilastic) suge rează de asemenea proveniența aristocratică a personajului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța alegerii unui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de exprimare, mai ales în rândul adolescenților, care „asortează“ muzica cu starea lor de spirit, pentru că, de cele mai multe ori, muzica este abrevierea emoției pe care o simțim. La rândul ei, muzica influențează stările noastre sufletești. Astfel, sunetul unui flaut se insinuează durabil în inima ascultătorului, cel al unui saxofon dintrun blues „vorbește“ minții acestuia, în timp ce tonul, când tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă din viața
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
are un mare păcat: e intolerant!"; păcatul există însă și la Furdui!...), Gh. Zamfir, Marin Preda, Gigi Dinică, Papaiani, Ilarion Ciobanu, Colea Răutu (născut Rutkovski!), Mihăilescu-Brăila, Amza Pellea (care, zice Furdui, nu numai că nu fusese exterminat de Ceaușescu, cum insinua un zvon, dar chiar își dorea să devină... membru în C.C.!), Tudorel Popa, A. Teică, Ludovic Antal ("invidios, turnător"), Fănuș Neagu, Petre Bărbulescu, Richard Oschanitzky (excelent portretizat, cu dragoste și cîntărire a cuvintelor!), Petre Țuțea, Cioran, Pîcă, Săraru, Paler, Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide", ironia (mecanism abia înfățișat de narator) încoronează victima comică. Degeaba a jucat Ioanide pe balansul semnificațiilor, pînă la ridicarea vălului: "spunea toate aceste enormități pe un ton de badinaj, dorind parcă să insinueze că e conștient de neseriozitatea lor". Gaittany nu receptează sensul, se pătrunde de obstinată încredere, "închipuindu-și că un om ca el [Ioanide, n. n.] poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul". Deși supralicitată ("Ioanide însă nu părea el
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]