2,113 matches
-
-l asumă, ca pe un pariu cu propria capacitate de a face poezie din orice. Dacă în Publitim avem o înșiruire de anunțuri de mică publicitate dintre cele mai surprinzătoare și aberante, Poșta lui Cupidon face pe câteva pagini un insolit inventar al anunțurilor matrimoniale, iar acumulările de-a dreptul burlești ating paroxismul absurdului: "Sună la tel. intermediar OICGOBFDF plus suma datelor tale + nr. PT cu anunțul tău [...] Sună la 094182308 + anul Eclipsei. Sună la BODEAF + anul Revoluției. Sună la BBGHID
Foarță și ziarele by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16330_a_17655]
-
receptiv! Ca în orice labirint al adevărului, important e traseul, care obligă la viețuirea cu tine însuți, dar și cu alteritatea ta. Astfel, postmodernismul e plin deopotrivă de puseuri originale, inedite, extravagante și de detente obișnuite, standard, ordinare. Când remedii insolite, când parafraze ori chiar citate, cu toate însă înserate în regim de surpriză cât mai relevantă. Pe de altă parte, noile arhitecturi post-moderne sunt dependente de atare aluzii ori preluări, în timp ce formele consacrate (de clasicism, romantism, modernism) au încetat, în
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
cînd cineva îl lua în obiectiv. Femeia-păianjen cu șapte sîni și trei rînduri de picioare își făcea și ea simțită adeseori prezența printre călători. Rolul ei era de a atrage privirile, în spatele spectatorilor subtilizatorii de portofele își aveau numărul lor insolit". Papil Mazuru - un alt Bikinski din cealaltă lume - folosește plicul cu timbrul special pe care îl trimite ,cromozomilor" unor bătrîni ca să le aducă aminte ,de vremuri, vai, demult apuse"; pentru Noimann, alcoolul e vehiculul, cel care îl poartă ,în marș
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
întâmplări pe bricul Banbury, adică aura spiritului lui F. Zantman, toate scrise între 1928-1933 și publicate în volumul Memorii din perioada maturizării în 1933, an în care îi moare și tatăl. O ediție lărgită va apărea în 1957 cu titlul insolit Bakakaj (numele unei străzi din Buenos Aires, va deconspira autorul). Precumpănitor negative, ecourile criticii l-au impus totuși cel puțin în atenția colegilor de breaslă. Solicitat de periodicele timpului, începe să publice foiletoane și recenzii în "Polska Zbrojna" , "Gazeta Polska" și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
interlocutor să iasă din imaginea pe care publicul o are despre el. E vorba de a rupe convenția unei discuții previzibile, contrariind orizontul de așteptare al celor care deschid cartea și cu cît contrarierea e mai mare, cu atît tenta insolită a mărturisirii e mai stridentă. Iar interviul mai împlinit. În schimb, fără o încălcare a convenției de tacla politicoasă, riscul de a asista la un schimb de amabilități terne e atît de mare, încît rezultatul e adesea deprimant. Ioana Revnic
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
orașe din Brazilia. Expoziția permanentă de la Fundația „José Saramago” joacă un rol deosebit de important în viața culturală a Lisabonei, asemenea Fundației „Calouste Gulbenkian” și altor instituții similare din Lisabona. În fața clădirii „Casa dos Bicos” atrage atenția trecătorilor un măslin - prezență insolită în peisajul citadin, la rădăcina căruia a fost adusă și depusă cenușa ilustrului scriitor, pe două plăci instalate de o parte și de cealaltă fiind marcate următoarele texte: „José Saramago 1922-2010” și „Nu a urcat la stele, deoarece aparținea pământului
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
cu alte conotații, deși acestuia posteritatea mai recentă i-a proiectat umbre politice dezavantajoase, de al căror efect Bacovia a fost ferit (încă nu i s-a intentat un proces politic sau moral, deși s-ar putea, nu fără dezvăluiri insolite; niciodată nu e prea târziu!). Bacovianismul în poezie, semnul celei mai clare vitalități a unei tematici și a unui stil, are o întreagă, senzațională istorie, neîntreruptă din 1960 până azi. După Victor Felea, Mircea Ivănescu și Ovidiu Genaru, trei dintre
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
pentru Educația Poporului), șantierul propriei creații înconjurat de câmpul vast al lecturilor. Am regăsit în fiecare capitol pasajele care m-au frapat și m-au fascinat citind Jurnalul sau apelând la aparatul critic din Opere. Câteva mi s-au părut insolite și esențiale ca date care surprind personalitatea unică a scriitorului: evocarea nașterii sub o ploaie de stele, cele dintâi amintiri - "luminația" de la un "bal filantropic", ambițiile familiei de a-l vedea învățător, dorința lui de a studia medicina și acceptarea
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
proză realistă despre o lume rurală deversând de patimi și cruzimi, file de corespondență, contextualizate și comentate succint (scrisori de la Perpessicius, Cioran, Miron Radu Paraschivescu, Al. Călinescu, Dumitru Radu Popa, Emil Brumaru, Dorin Tudoran ș.a., salutări din cărți poștale), dedicații insolite și pline de umor, însemnări diaristice, dialoguri și confesiuni. Dacă am extrage din buchetul materialului autobiografic câteva fire majore, ele ar fi: autoexilul parizian, iubirile și prieteniile, supraviețuirea ca scriitor. De altfel, Ilie Constantin se interoghează, nu o dată, asupra „meseriei
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
mână. Ori de câte ori numele lui Mircea Dinescu a fost invocat între precursorii din umbră ai generației optzeci, membrii acesteia au formulat obiecții. La Dorin Tudoran, nu cred că mai poate cârti cineva. Căci, o dată cu amintita radicalizare, Tudoran pare să descopere o insolită combinație între infuzia de cultură și apelul la real. Cu mici diferențe de dozaj, la aceeași soluție vor recurge, cam în același timp, mai tinerii lui colegi. Lăsat moștenire fiicei, Alexandra, acest Testament e cât se poate de explicit: „tânărul
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
și uzate de limbajul comun, lustruite ori bruscate de versificatorii fără talent, cuvintele își descoperă aici resurse și raporturi secrete, făgașe noi deschise între ele, spre stupefacția admirativă a cititorului obișnuit și delectarea celui rafinat. Unuia i se oferă smaraldul: insolitul, exoticul, prețiosul, simbolicul; celuilalt, piperul vocabularului și al imaginației, grăuntele de realism șocant care face poezia mai iute și mai vie. Să vedem un ultim exemplu de lirism ŕ rebours, extras din cea mai penibilă realitate cotidiană: "Nu mai e
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
sarcina de a purta singurele discuții cu adevărat analitice ale cărții. N-are, deci, nici o importanță că numai unul din interlocutori e om ca toți oamenii, celălalt, deghizat sub numele parlant de Haralambie Motaș, fiind o perspicace felină domestică.) Nici măcar insolita povestire care dă titlul volumului nu rămâne desperecheată, ea vărsându-se, prin arborescențe genealogice, mai încolo, în Harta caporalului Maximilian Scurtu. Reiau, așadar, întrebarea inițială și îi adaug, en passant, răspunsul. Unde, în structura acestor povestiri, apar faliile care justifică
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
sociologică a autorului. Cu alte cuvinte, schemele pe care Bourdieu le aplicase asupra lui Flaubert în Regulile artei - cîmpul literar, originea socială a scriitorului, habitusul etc. - încearcă să le aplice de astă dată asupra lui însuși. Rezultatul este e o insolită cercetare în cuprinsul căreia vedem cum un sociolog se privește pe sine prin firida propriei teorii. Dar, paradoxul uimitor este că Bourdieu, luîndu-se pe sine drept obiect de studiu, devine fără să vrea victima opticii sale, și asta fiindcă teoria
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
medievale românești, depozitară a unor resurse nefructificate încă integral. O bibliotecă poate reflecta fidel mentalitatea unei întregi epoci, dar și personalitatea unui colecționar, după cum filele îngălbenite de vreme au supraviețuit pe rafturi într-un memorial sui-generis. Un jurnal de lectură insolit, a cărui devoalare induce cititorului de azi veritabile delicii bibliofile". Iată promisiunea pe care Eugen Pavel o face în introducerea cărții-studiu Între filologie și bibliofilie, apărută de curând la Editura Biblioteca Apostrof din Cluj. Un asemenea demaraj își seduce imediat
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
3 mai, un articol din chenarul de pe prima pagină în care semnează deținătorii de rubrici fixe. Modalitatea prin care patronul își declară dezacordul față de direcția pe care persoana căreia i s-a încredințat ziarul o urmează e pe cît de insolita pe atît de, să-i zicem, la vedere. Nu i se poate reproșa lui Ion Rațiu că l-a lovit pe la spate pe Ion Cristoiu - gazetărește, patronul s-a folosit de rubrică pe care o are în Cotidianul pentru a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
numai de echidistanta nu poate fi vorba). Ion Cristoiu face proces de intenție omonimului sau, atribuindu-i acestuia ceea ce n-a scris, printr-o interpretare a articolului semnat de Ion Rațiu. La ora cînd Cronicarul își încredințează însemnările tiparului, acest insolit conflict de la Cotidianul e în desfășurare. Dar cum nu e prima oară cînd Ion Cristoiu intra în conflict cu proprietarii publicațiilor unde a fost redactor-șef, elementul comun al tuturor acestor conflicte e că, la un moment dat, Ion Cristoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Revista Vanity Fair a publicat, la sfârșitul săptămânii trecute, un clasament insolit - Top 10 al celor mai proaste Top 10 din anul 2010, potrivit ediției online a publicației. În opinia editorilor revistei Vanity Fair, acest top 10 cuprinde cele mai dezgustătoare, grotești, aberante și idioate topuri publicate în presa americană în 2010
Vanity Fair prezintă topul celor mai proaste topuri din 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70904_a_72229]
-
nașului său literar - ca nu cumva Casația să-l găsească mai repede în Urmuz decît în propriul lui nume, despicat din Dumitru." Suprarealist avant la lettre (André Breton își publică celebrele Manifeste abia în 1924), Urmuz apare în situația absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele cîteva "însemnări răzlețe" descoperite de Sașa Pană în celebrul cufăr plin de pagini re- și răs-copiate, fac obiectul primei apariții editoriale
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
fi mîndru. Caracterizările criticului se sileau a sfredeli aparențele, a depăși situările comode, spre a contacta dansul subtil al imanențelor. Obiectul era mai întîi demontat cu mare dexteritate în toate particulele sale, spre a fi reconstituit într-un mod frecvent insolit. Astfel, Dominic Stanca propune " notorietate - observăm - întemeiată pe un caz rar de divorț între firea omului, șturlubatică, și gravitatea cu gust de cenușă a poetului, cum și pe ciudatul altoi de îngîndurare blagiană operat pe un trunchi esențialmente nemetafizic. Sau
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
care vrea să-și răzbune o trădare, o altă în căutarea mării iubiri, un mut vagabond și alte personaje solitare își încrucișează drumurile în noaptea metropolei. Cu acesti “îngeri” Kar-wai se vede plasat din nou aproape de Tarantino prin preocuparea pentru insolitul limbajului vizual, abundență efectelor speciale, variațiii de ritm, dar mai ales prin tonul umoristico-jovial al atrocitåților expuse. Regizorul pare că tråiește împreunå cu personajele sale, fascinația descoperirii posibilitåților camerei, într-o perpetuå joacå de-a filmatul. Cannes ul îi rezervă
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
l-am citit de puțină vreme, ne dăm seama că fiica lui Delavrancea se situează la antipodul contemporanei sale, structurată această din urmă pe sensibilitate, pe credință religioasă, pe adorația față de nestatornicu-i soț, Stello, o adorație continuată scriptic, în chip insolit, decenii în șir după decesul lui. Firește, Cella își stăpînește partenerul, asigurîndu-si rolul de "vioară întîi" în căsnicie. Tonul sau este nu o dată nu doar condescendent, ci și plin de consilii, mergînd pînă la imperatie: "Acum Iubitule, iti adresez o
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
dezvoltarea acelei mutații pe care a adus-o în poetica provinciei în chestiune Blaga, preludat de Emil Isac, prin perspectivă cosmică dar și prin culoare, prin introvertire dar și prin hieratism. Trecut prin alambicul poeticii moderne, fondul primar dobîndește valențe insolite fără a dispărea. Aurel Rău continuă a-și măsura obsedant, cu ochii întredeschiși, ușor hipnotic, peisajul natal, aplecîndu-se "mult peste izvorul holtei din pădure, de sub un răzor, din copilărie", constatînd că "și ce umblă să se adune în ațe, tremurări
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
în secolul XXI. Pentru că trebuie spus că o altă cale de reciclare o constituie jocurile video care generează filme sau sînt inspirate de filme, chiar și cu riscul de a scădea rata interactivității, dat fiind gradul mai redus de inedit. Insolitul nu este defel un element de neglijat. Șocul produs la reînvierea dinozaurilor datorită lui Steven Spielberg nu poate fi comparat decît cu propulsarea în mitologia cinematografică a unui cuceritor semicyborg, Matrix, dăruit fanilor SF de către Andy și Larry Wachowski. Plasîndu-se
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
de povara celuilalt. Ieșirile la rampă sunt hazlii, încărcate de tot felul de ticuri, frustrări și sentimente contradictorii. Piesa bufă în care evoluează Dimitrie și Falsul Dimitrie pare să nu aibă nici început, și nici sfârșit. Poetul însuși e personaj insolit, cu personalitate scindată și reacții neașteptate, oscilând între râs și plâns, între sincopă și precipitație ideatică. Ieșirile lui publice stârnesc, de mult ori sfidează, ca și personajele din epoca filmului mut, sublimul și hilaritatea. Lirica sa sincopată are, de asemenea
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind „cortegiul grotesc” de „făpturi hazlii”, „hâtri uriași”, „amestec de naivitate și înțelepciune facețioasă”, conducând la „o viziune a lumii pe dos, înțeleasă à la lettre, cu vorbire anapoda”. Cu frenezia lor contaminantă îl modifică și
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]