1,467 matches
-
numeroase încât sistemul să nu poată răspunde (situație numită de obicei supraîncărcare politică) (Rose și Peters, 1977). Însă aceasta ar însemna că parlamentul, executivul sau birocrația nu sunt cu adevărat adaptate la caracteristicile altor structuri ale grupurilor în special. Dincolo de instituționalizarea fiecărei structuri, trebuie să luăm în considerare interconexiunile dintre structuri. Și nu este clar în ce mod pot fi evaluate aceste interconexiuni. Ca o primă soluție, în literatură au fost sugerate două criterii: nivelul diferențierii structurale și gradul de autonomie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sugerează într-adevăr că există o diferențiere mai mare a instituțiilor și grupurilor în societățile mai puțin tradiționale. Al doilea criteriu este legat de una din dimensiunile menționate de Huntington, deoarece, așa cum am văzut, el privește "autonomia" ca dovadă a instituționalizării (Huntington, 1968: 12). Putem susține că acolo unde sunt numeroase structuri autonome există cel puțin posibilitatea unei dezvoltări politice mai semnificative. Diferențiere structurală și autonomie structurală Dincolo de faptul că noțiunile nu pot fi operaționalizate cu ușurință, există totuși dificultăți. Nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
diverse țări este o chestiune controversată, dar dezvoltarea socio-economică pare mai obiectivă tocmai prin faptul că țările pot fi ordonate pe baza veniturilor pe cap de locuitor sau a realizărilor în domeniul educației, în timp ce o ierarhizare pe baza nivelului de instituționalizare a partidelor și parlamentelor nu este posibilă. Al doilea și cel mai important argument constă în faptul că normele dezvoltării economice și sociale, deși discutabile teoretic, sunt dezbătute practic doar într-o măsură limitată. Există mai mult acord în privința normelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dar aceasta se întâmplă de obicei datorită valurilor de imigranți sau schimbărilor în structura socială, de exemplu, ca rezultat al industrializării, care duce la sosirea unui mare număr de muncitori în orașe. Relațiile comunitare se pot dezvolta și pe baza instituționalizării unei entități politice sau administrative precum armata sau birocrația. În astfel de organizații ne putem aștepta la apariția treptată a unui spirit de corp. Ca rezultat, în cadrul instituției se vor dezvolta sentimente de apartenență, instituția devenind o caracteristică a grupului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
arătat că progresul depinde în mod esențial de o analiză sistematică a fiecărui tip de instituție guverne și foruri legislative, forțe armate și birocrații, partide și grupuri înainte ca o teorie să se poată dezvolta în domenii precum legitimitatea și instituționalizarea. Privire de ansamblu Studiul comparativ al guvernării ajunsese să se preocupe aproape exclusiv de structurile constituționale înainte de efortul din anii '60 în vederea dezvoltării modelelor generale. Elaborarea modelelor generale s-a dovedit a fi totuși prematură, deoarece chestiuni fundamentale precum relația
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și dezbaterea privind puterea în comunitate, și elaborarea politicilor, 365-366, 372-373 și factorii socio-economici, 367-368 și incrementalism, 370 și raționament, 368-369 și stiluri de politică publică, 371-374 dezvoltare politică, 61-73 și birocrație, 63 și comunicare, 128 și grupuri, 66-67 și instituționalizare, 65-66 și norme, 65-66 și oportunități, 72 și structuri, 65-68 Polsby, N.W., 66, 105, 168 poliarhie, concept, 368 populism, 52, 169 populiste, partide, Portney, K.E., 375 Portugalia, 50, 159, 166, 167, 179, 185, 212, 231, 253, 287, 329 Powell
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
forțele armate, 329 și partidele politice, 166, 177, 185, 218 și regimul liberal-democratic, 50 și Uniunea Europeană, 253 sprijin, vezi legitimitate Sri Lanka, 82, 97, 98, 182, 183, 185, 302, 303, 340 stabilitate, și dezvoltare, 93, 97 și guvernări militare, 341 și instituționalizare, 65 și partide politice, 210-214 și sistem de partide, 210-214 și stat tehnocratic, 321, 325 Staël, Doamna de, 96, 100 Stalin, 158, 287, 296, 298, 352 stat de drept, 23, 230, 348 Statele Unite, și birocrațiile, 313 și constituția, 230-232 și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
instituțional al educației, nu mergea pînă acolo încît să instituie generalizarea nondirectivității. Conceptul de "pedagogie instituțională" este considerat chiar de pedagogii francezi ca deosebit de ambiguu, chiar impropriu; pe de o parte, se vrea o educație care să cultive "capacitatea de instituționalizare" a clasei, de a realiza o "autogestiune", iar, pe de altă parte, își propune să schimbe instituțiile de educație existente, ,,să elibereze (în măsura posibilului) pe elevi de povara instituțională" (31, p. 124). Deși uneori între pedagogia instituțională și nondirectivitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
presupune posibilitatea de comunicare între toți membrii grupului și la toate nivelurile. Accentul nu se pune pe valoarea și conținutul temei, ci pe acceptarea întîlnirii și a dialogului. 3. Canalul deciziei și al coordonării într-o clasă organizată după principiile instituționalizării, decizia aparține grupului ("autogestiune", "autogirare"). Educatorul propune doar modele de luare a deciziilor și de organizare; el părăsește atitudinea sa empatică doar în situații extreme, pentru a adopta singur decizii. 4. Canalul cooperării și al muncii grupul desfășoară o muncă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
frumosului și al onestului, și fiind în toate apărătorul și sprijinitorul bunelor moravuri". Este latura pe care o viza și G. Barițiu atunci când condiționa adevărata libertate de un bun exercițiu al presei. Asupra acestui punct, mai toți publiciștii din epoca instituționalizării noastre moderne erau de acord, căci ei urmau un model deja experimentat în societățile apusene. "Presa liberă devine un arbitru", spunea Bolliac, atent și el la funcția acesteia de element armonizator. Prin ea se scurg tensiunile acumulate și se decantează
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și ajuns la expresia matură în 1857, cu ocazia Adunărilor ad-hoc. Erau ideile lumii moderne, active demult în Apusul Europei, evocate tot mai insistent și la noi, dar abia acum după criza orientală încheiată cu pacea de la Paris susceptibile de instituționalizare efectivă. Adunările ad-hoc au adoptat noile principii menite a ne pune pe aceeași direcție de dezvoltare cu Occidentul, iar Convenția de la Paris (1858) ne-a oferit cadrul de drept internațional în care să ne putem înscrie opțiunile. O strategie a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi scos de la președinția Tunisiei, deși evident bolnav, decât în urma unei lovituri de stat. Hotărât lucru, puterea e o subtilă otravă și rareori se întâmplă ca deținătorii ei să o părăsească din proprie inițiativă. Tocmai de aceea e necesară o instituționalizare a raportului dintre maladie și rațiunea de stat, mai ales dacă maladia e adeseori tăinuită dacă nu și utilizată ca armă în serviciul guvernanților. Maladia, în asemenea cazuri, nu mai ține de mica istorie, ci constituie o serioasă problemă, plină
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ONG-uri dar și prin implicarea specialiștilor din unele spații universitare. În prezent, practicile de dezvoltare comunitară sunt promovate nu numai de ONG-uri, ci și de agenții guvernamentale sau de instituții locale. Procesul major este cel al profesionalizării și instituționalizării practicilor respective. Un întreg vocabular specific este tot mai prezent în spațiul public prin termeni sau sintagme precum facilitator, promotor local, agent comunitar, participare comunitară, dezvoltare comunitară, dezvoltare comunitară durabilă, capital social, supervizor de proiecte comunitare etc. Volumul de față
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
și administrative în mod particular -, continuă să fie fragile. În aceste condiții, mișcările sociale de tip dezvoltare sau organizare comunitară sunt menite, pe de o parte, să substituie deficitul funcțional al instituțiilor, iar, pe de altă parte, să contribuie la instituționalizări. În genere, perioadele de tranziție societală sunt favorabile instituirii unor mișcări sociale. Confirmarea tipică este dată de rolul pe care l-au jucat „comitetele școlare” în construcția de școli după 1920 sau campaniile „sănătate, muncă, minte, suflet” desfășurate de echipele
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de un proces sistematic de construcție instituțională după modelul Uniunii Europene. Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România, publicată sub egida Guvernului Românei și a Comisiei Europene în 1997, și Legea dezvoltării regionale nr. 151/1998) sunt documentele fondatoare pentru instituționalizarea modelului european de dezvoltare regională. Practica dezvoltării comunitare urmează un drum diferit de consolidare. Este descoperită și promovată mai ales prin ONG-uri conectate internațional. În 1998 este înființat Fondul Român de Dezvoltare Socială, instituție inspirată de Banca Mondială, menită
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
capacitatea dovedită a Fondului de a prelua fonduri de tip grant și de la alți finanțatori și de a-și adapta tehnologia de abilitare a comunităților sărace sau vulnerabile pentru noi segmente sociale, pentru noi tipuri de comunități. Gradul sporit de instituționalizare în practica dezvoltării comunitare la nivelul FRDS, comparativ cu alte instituții românești - asociații, fundații sau agenții - este un factor cu relevanță ambivalentă pentru transferul de tehnologie spre alte instanțe de promovare a dezvoltării comunitare. Pe de o parte, acest spor
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Dezvoltare Comunitară (ARDC), a organizației Albamont sau a FRDS, World Learning și Banca Mondială au format și alte „valuri” de facilitatori locali - în Botoșani, Vâlcea, Alba etc. - unii fiind și în prezent colaboratori ai FRDS; vezi și World Learning (1999). Instituționalizarea și răspândirea modelelor de facilitare a avut loc la sfârșitul anilor ’90, prin prezența și contribuția unor finanțatori/programe care au inclus dezvoltarea și facilitarea comunitară printre prioritățile de intervenție: Fundația pentru o Societate Deschisă și Soros Open Network; prin
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Weber, vrem să nuanțăm această afirmație arătând că, printr-o mișcare de jos în sus, charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât este vorba de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
relațiilor sociale viitoare. Diferite forme de rutinizare se prezintă atunci: introducerea unor norme de recrutare și educație, "norme de punere la încercare"; integrarea în sfera schimbului economic și adaptarea la formele fiscale de acaparare monetară; tendință spre durată și siguranță. Instituționalizarea și integrarea pe piață constituie alte aspecte ale rutinizării. Ele răspund transformărilor de stare, calitate și dispoziție, impunerii controlului administrativ, profesional și social. Se regăsesc, aproximativ, în toate procesele în care "etica de responsabilitate" (competența) sfârșește prin a înlocui "etica
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
piață constituie alte aspecte ale rutinizării. Ele răspund transformărilor de stare, calitate și dispoziție, impunerii controlului administrativ, profesional și social. Se regăsesc, aproximativ, în toate procesele în care "etica de responsabilitate" (competența) sfârșește prin a înlocui "etica de convingere" (cauza). Instituționalizarea educației și reproducerea cunoștințelor Formarea specializată oferită în școlile de arte frumoase și în conservatoare rămâne mută în fața problemei ridicate de transmiterea charismei. Pot fi indivizii "învățați" să creeze, dincolo de simpla tehnică, li se poate transmite "harul", "geniul", "stilul", când
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Totuși, nici o educație nu este posibilă fără a se configura ca un ansamblu organizat și administrat: programe de formare, numirea profesorilor, concurs de admitere pentru studenți. Ea presupune un spațiu de exprimare, locuri administrative, formări specializate. Toate acestea participă la instituționalizare, care se traduce de cele mai multe ori prin: crearea unui corp profesoral. Artiștii creatori devin adesea ei înșiși profesori. Se trece atunci de la producere la reproducere. Școala se constituie ca un corp de cunoștințe specializate, ea aplică modalități stricte de învățare
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interzicând apariția altor forme artistice. Organizându-se, învățământul a transformat condițiile sociale ale vieții artistice, fără să rezolve problemele ultime ale artei și originii formelor culturale și fără să fie în măsură să se pronunțe asupra calităților estetice ale operelor. Instituționalizarea școlilor de artă Primele schimbări au constat în trecerea de la un organ de recunoaștere socială ca "pictor al regelui" la un organ de formare (1648). Cursurile de desen sunt completate cu unele de anatomie, de perspectivă și de istoria antichităților
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
artă Primele schimbări au constat în trecerea de la un organ de recunoaștere socială ca "pictor al regelui" la un organ de formare (1648). Cursurile de desen sunt completate cu unele de anatomie, de perspectivă și de istoria antichităților. Procesul de instituționalizare și de rutinizare conduce la un procedeu de selecție tradițional: concursul de admitere, concursul cu premii ca încununare a formării. Minoritatea exclusă va obține de la Napoleon al III-lea, în 1863, un loc de expoziție care va fi numit "Salonul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în solda academicienilor; de cealaltă parte, creatorul "refuzat" de instituții și denunțat de critică, dar susținut de un mic grup de fideli inițiați, adunat în jurul unui negustor "luminat". După Monique Segré, 1993. Profesionalizarea Începând cu Durkheim, sociologii au investigat tema instituționalizării legăturii sociale. La fel, Simmel (1897) căuta să descopere cum se mențin formele (sociale). După el, acestea se cristalizează în monumente, obiecte, practici, proceduri, instituții, pe scurt, se obiectivizează. • Criteriile De atunci, această problemă a fost mult aprofundată de sociologia
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Infrastructură / suprastructură, 36. Inovație, 46, 97, 245, 297. Instituție, 10, 24-25, 39, 44, 70, 73, 81, 85, 94, 96, 101-104, 109, 147, 150-151, 168, 182, 184, 189, 191-192, 199, 202, 209-210, 218, 246, 248, 254, 266, 273, 294, 299, 310-311. Instituționalizare, 181, 187-189. Intelectual, 39, 52, 78, 170-173, 254, 274, 283, 289. Intelectualism, 75, 285, 305. Intenție, 10-11, 24-25, 28, 44-45, 81, 106, 126, 138, 141, 225, 237-238, 278, 281, 286. Interacționism / simbolic, 184, 263, 292, 302-303, 306. Intercomunalitate, 208-209. Interes
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]