1,365 matches
-
de Aur, fertile pentru toate domeniile vieții. Mult timp după aceea, Anglia a continuat să fie la fel de coruptă și de slab dezvoltată din punct de vedere socio-economic, în pofida mesajului pseudovizionar al poetului oficial. Bogăția reală a Albionului (trâmbițată de patricienii insulari ca expresie a eficienței unui imperiu luminat) a rămas, cam până în secolul al XX-lea, adică până în perioada în care până și cei mai umili supuși ai Coroanei au început să simtă cu adevărat gusturile narcotice ale prosperității materiale și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sub titulatura de sado sau "calea ceaiului". Desigur, metoda de contemplație rituală mai este cunoscută și sub numele, mai tehnic, de chanoyu sau de "ceremonie a ceaiului" (chanoyu înseamnă, literal, "apa fierbinte pentru ceai"). Prestigioasă încă în cercurile de inițiați insulari, ea și-a pierdut totuși vechea aură inițiatică, fiind practicată de cei mai mulți dintre străinii curioși ca pe un soi de sport popular, la concurență cu judo sau cu sumo. Mărturisesc sincer că extractul din plante al copilăriei mele, celebra tisane
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
occidental, cu parchet, canapele și mobilier greu, casele păstrează invariabil o cameră în stil japonez, cu podea din tatami, uși glisante și, mult mai rar, ro sau apertura din podea, destinată ceainicului utilizat în ceremonia ceaiului. Astfel, în pofida cosmopolitismului asumat, insularii par a-și fi păstrat, ascunsă în însăși fibra intimă a locuinței, un element al tradiției, după cum trupul funcționarului de firmă îmbrăcat în costum nu găsește deloc nefirească poziția formală a samuraiului. Cei întorși de dincolo Filmul de groază în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea slab pentru înălțimea mea. Aici însă, devin aproape voinic dacă aleg să mă compar cu trupurile de hârtie, aplatizate de secolele de vegetarianism, ale insularilor. În Tragedia lui Iuliu Cezar, Shakespeare imaginează unul dintre cele mai savuroase dialoguri posibile atunci când îl pune pe cel ce avea să fie asasinat de Idele lui Marte să-i mărturisească devotatului său prieten, Marc Antoniu, că vrea să fie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de aceeași parte cu britanicii? Jim visă războiul care avea să vină, visă un film de actualități În care el stătea, În costum de zbor, pe puntea unui portavion tăcut, gata să-și ia zborul Împreună cu acei bărbați din națiunea insulară din Marea Chinei, purtat Împreună cu ei peste Pacific de spiritul vîntului divin. 4 Atacul asupra vasului Petrel Un cîmp de flori de hîrtie plutea pe fluxul de dimineață. Se adunaseră În jurul stîlpilor mînjiți de ulei ai debarcaderului, Îmbrăcîndu-i În horbote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Roman chiar de 4 iulie (SUA), sau peisajul domestic de iarnă compus pe un patinoar ce face referire la Brueghel (Olanda), sau spațiul agonal transformat în maidan în care grația sportivă devine scop (Spania). Și seria continuă cu Marea Britanie - imperiu insular mic, dar cuprinzător, Rusia - avânt comunist cosmic ca în imaginea de la Mosfilm, Japonia - peisaj sumbru, ploios și zen, Germania - în care natura și industria articulează un tandem cvasimecanic, Uniunea Europeană - spațiul optimist al celor trei vârste, Franța - peisaj zenital, Moldova - un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
meci de fotbal. Forțată și agasantă este și elogierea Danielei de către editorul ei, Valeriu Bârgău, pe ultima copertă a cărții: „Dacă primul român ajuns în Regatul Unit al Marii Britanii a fost Vlad țepeș - Dracula - care i-a înfiorat pe mândrii insulari, ultimul român sosit în același regat este îngerul Daniela.“ Îngerul Daniela?! Preferam o poetă talentată, ale cărei versuri să ne emoționeze. Să luăm un exemplu: „La «Soclu’ sorții» / amica de( )mentă bea / ce( )ai: / celule decedate în fiece’ secundă / cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Palermo se poate imagina doar într-un cu totul alt film, care se desfășoară ca tragicomedie sub cerul Siciliei, proiectat până la vârsta bătrâneții tremurătoare. Și cu siguranță că tot ceea ce s-a moștenit de la greci, sarazini, normanzi, în acel spațiu insular de depozitat moloz mi s-ar fi închegat într-o masă de material pentru un roman cu încrengături epice. Dorințe care își sunt suficiente și nu trebuie împlinite. Și Danzig? Ce anume mi-ar fi trecut prin cap, în Palermo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru el o 1 Edgar Poe: Ulalume. 2 Byron: Ellegra-Though the day of my destiny is over. mare galerie de tablouri murale, didactice și moralizatoare. Decât asemenea viziune realistă, tot mai prețios cântecul fără sex și incorporat al sferelor. Poezia insulară e exact opusul poeziei noastre a continentalilor. Ca să prindeți mai bine antinomia, încercați de gândiți această transmutare imposibilă de inspirații: Laforgue scriind Epipsychideon, Shelley, Complaintele. România nouă, 19 iunie 1921 POETICA DOMNULUI ARGHEZI " Cu încruntare mă-ndoiesc de acest astru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
niște habotnice și niște frigide. Așa cum auziți. Îmi aduc aminte de o mulătriță pe care am lăsat-o În Cuba. Ascultați-mă pe mine, altă lume, ehei, altă lume. Iar femeia caraibiană ți se lipește de trup cu ritmul acela insular și-ți șoptește „ay, papito, dă-mi plăcere, dă-mi plăcere“, iar un bărbat adevărat, cu sînge În vine, ce să vă povestesc... Mi s-a părut că Fermín Romero de Torres, sau cum s-o fi numit de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
UE!”. Ca marinelu’ din povestea de mai jos cu vaporu’. Mi-e teamă că, lăsați de capul nostru, nu vom fi niciodată în stare să facem o lume pentru cea de-a treia categorie decât exact ca și acum: completamente insular. Aș vrea totuși să știu: ce făceai tu la facultate, afară de fetițe, pileală și săpat gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acestei enclave a râsului, iar “personajele râsului grotesc create de el au triumfat într-atât asupra acelei severe cenzuri interioare care a fost dintotdeauna frica omenească în fața sacrului, a interdicției autoritare, a trecutului, a puterii, încât, în ciclul său romanesc, insulară și izolată pare, dimpotrivă, seriozitatea sacrosanctă a oficialității.” Barocul Preocuparea de bază a barocului este aceea a “arătării”, motiv pentru care a fost pus în legătură cu arta spectacolului, cu teatrul, întrucât promovează “valori ale ostentației”, ale aparenței. Dacă pentru spiritul clasic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
decis, cu un sumar poetic mai bogat și mai valoros și cu o atitudine mult mai polemică. Numele revistei indică o atitudine de segregare, de respingere ostentativă a publicului filistin, „burghez”, a comercializării și oficializării artei, a inerțiilor conservatoare. Grupul „insularilor” îi cuprindea pe G. Bacovia, Șerban Bascovici, N. Budurescu, M. Cruceanu, D. Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia Millian, Adrian Gr. Maniu (care debutează și el aici cu o suită de poeme în proză), Eugeniu Ștefănescu-Est, M. Săulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mult decît o notă în plus față de entuziasmul auroral din Revista celor l’alți, rămînînd însă la fel de lipsit de idei originale și de valențe teoretice: „Insulă stranie și enigmatică în oceanul mort și cotidian al reclamei. Sîntem în adevăr insularii desgustați și răsvrătiți (...) Nu mai credem în actualele formule și nici în posibilitatea unei reabilitări a lor. Înțelegem prin urmare să călcăm pe drumuri neumblate și să născocim motive noi. Nu ne temem de singularitate, ci o căutăm. Vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Decadenței: pentru tradiționaliști, cuvîntul „decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem. Theodorescu): „Interview cu statuia lui Ovidiu“ (despre Victor Eftimiu) și „Interview cu boul lui Grigorescu“ (despre Al. Vlahuță și E. Lovinescu); o altă rubrică polemică - „Obsesii contemporane“ - îi ia în colimator pe E. Lovinescu (autor: I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1970, p. 120). Simbolul și debutul „tinerei generații” postsimboliste Acuzată de „înstrăinare” de către Viața românească și salutată de Noua revistă română ca fiind o publicație „deloc simbolistă”, în ciuda titlului, Simbolul (25 octombrie-25 decembrie 1912) reprezintă placa turnantă dinspre simbolismul „insularilor” către postsimbolismul preavangardist; abia o notiță strecurată în numărul 3 scoate din anonimatul inițial echipa redacțională: „cu toată partea redacțională a revistei noastre este însărcinat numai dl S. Samyro”; nucleul dur e alcătuit dintr-un grup de elevi bucureșteni: S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost conceput ca o paradă sau ca o sală de baie în care accesul e general și în care artistul e un funcționar, pus să servească după gustul și plata clientului. (...) publicul a devenit singurul educator al teatrului”. Tinerii insulari pledează pentru „decabotinizarea actorului” și „reintegrarea textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se Îngăduie niciodată unui scriitor să se instaleze În minusculul apartament ocupat odinioară de paznic. Faptul că era irlandez nu intra În discuție. Bătrînii de aici erau neîncrezători față de străini, oricine ar fi fost aceștia. Pentru a fi acceptat de insulari, trebuia să fii cel puțin breton, preferabil născut aici. Ca mine. Deși cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ne ia drept niște bădărani, asta e tot. Dar, pînă la urmă, tu hotărăști. Pentru Christian, lucrurile erau deja hotărîte. Dacă acest Patrick Ryan izbutea s-o facă pe soră-sa să zîmbească, era bine-venit, fie că era sau nu insular. Berea curgea gîrlă de cîteva ceasuri cînd sosi scriitorul. Dădu roată cu privirea peste sala unde tăiai fumul cu cuțitul, văzu mica orchestră improvizată, tava plină de halbe de bere care părea că se mișcă singură pe deasupra capetelor și zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o investise Într-o fabrică de faianță tradițională: boluri cu toarte și figurine celtice. Întreprinderea ajunsese astăzi la o cifră de afaceri pe care o invidiau numeroși concurenți și oferea locuri de muncă la mai bine de jumătate dintre insulari. Geloșii șopteau că setea de succes a celor din familia Le Bihan nu cunoștea limite. În realitate, Gwen reușise s-o convingă pe maică-sa să mărească Întreprinderea, ceea ce necesita fonduri și terenuri. Primele fuseseră obținute cu ușurință de la bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi fost cumva bine să vorbească despre acest lucru cu Marie, apoi Își spuse că era mai bine să păstreze amănuntul ăsta pentru el. Putea fi oricînd de folos. Bătrînul castelan asista arareori la nunta sau la Înmormîntarea vreunui insular. Lăsa În general grija asta În seama fiului său, Pierre-Marie, și a nurorii, Armelle, o persoană foarte atentă la obligațiile legate de numele pe care-l purta și la poziția pe care acesta i-o conferea, astfel că de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pavată cu marmură, birou din sticlă transparentă, canapea largă și joasă din piele albă. Decor minimalist și lipsit de viață. Singura notă discordantă: o mobilă lungă, străveche, care ocupa o Întreagă parte a peretelui, memorie vie a trecutului medical al insularilor timp de mai multe generații, scrupulos Întreținută din tată În fiu. Printr-o ușă Întredeschisă, se zărea sala de consultații aferentă. Yves Își ridică ochii. - Știu că asta e o problemă, dar nu puteam face mai mult În mod decent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se simtă inundat de o sudoare rece. Marie Împinse portița cu grilaj a terenului de tenis și străbătu cîțiva metri pînă ce soția lui Yves, concentrată pe lovitura de dreapta, Își dădu seama de prezența ei. Parizianca. Așa o numeau insularii Între ei cînd vorbeau despre Chantal Pérec. Cu toate astea, ea trăia la Lands’en de douăzeci de ani. Mai mult decît unui ostracism Întru cîtva meschin, ea datora porecla asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate pentru gustul localnicilor, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai continue. - De fapt, nu mai știu, nu era nimic... Lumina furtunii, desigur... Îmi pare rău, sînt obosită... Fata asta știa cu siguranță mai multe decît spunea, gîndi Lucas. Cine știe dacă nu cumva Își acoperea familia sau pe niște insulari. Încă de la venire, Îi simțise atît de Închiși și de solidari În neîncrederea lor față de străinul care era el... Adoptă un aer amabil. - Îți mulțumesc pentru vizită. Marie făcu imediat stînga-mprejur spre ieșire. Lucas se ținu după ea, continuînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]