2,033 matches
-
că el nu se Împotrivea deloc să fie considerat „dușmanul”Ă Ravelstein era tot ce doriți, numai slab de Înger, nu. Eu, unul, nu‑i apreciam prea mult pe profesori În general. Nu au avut mare lucru de oferit În insuportabilul secol care tocmai expiră. Așa gândeam, sau obișnuiam să gândesc. E plăcut să‑mi amintesc de acea săptămână când m‑a vizitat Ravelstein la țară. Liniștita Nouă Anglie contemplată prin cadrele lungi, Înguste ale ferestrelor - lumina soarelui, verdele, straturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parter venise din Rouen ca să se relaxeze și să umble brambura, slobozi, pe la tropice. Înotau În marea mătăsoasă, ca și Rosamund și cu mine. Ne uscam cu toții pe plajă, pălăvrăgind vesel. Dar izurile care se degajau din bucătăria lor deveniseră insuportabile. O Întrebam pe Rosamund: - Ce fel de căcaturi gătesc ăștia? - Ți se pare chiar atât de rău? După care Îi țineam o predică despre declinul bucătăriei franceze. - Pe vremuri, mâncai bine la orice bistrot. Poate că turismul a coborât standardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deviațiilor așa-zis nefirești; ..................................................... .............................................................................................................................................” Kerch lasă deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de scârbă, chiar de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înaintarea pe lateral, ca și cum ar călca pe o cornișă îngustă dincolo de care nu e decât hăul, pianul în care Izabela și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe străzi devenise insuportabilă. Mașinile și sudoarea oamenilor fac ca temperatura din centru să fie întotdeauna mai crescută decât la periferie; sunt mai multe mașini, într-adevăr, străzile sunt mai compacte, și nici nu sunt copaci, și poluarea... mă gândeam la prostii, ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gravitații artificiale date de navă, încât cer stăruitor, odată cu întoarcerea la bază, să li se dea imediat o altă misiune, în cine știe ce colțișor neexplorat. Bieții oameni își închipuie că readaptarea la gravitația și viața socială terestră ar fi un chin insuportabil. Sunt încăpățânați și speră - ba chiar se roagă - să primească un moment magic, care să spele toate zilele cenușii ale carierei lor și să-i transforme peste noapte în eroi. Din păcate momentele de glorie nu se ivesc și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la cadrul sufrageriei unde dormeau fetele; dincolo nu era nimic; poate chiar ele, fără să vrea, îl chemaseră. Iar el, tot neștiutor, simți cum adună într-un singur punct toată rațiunea de-a fi și cum această încărcătură îi devine insuportabilă. Căpăta materialitate și nu suporta deloc senzația. Vru să scape de ea, dar îi fu limpede că pentru asta trebuie să-și depună undeva surplusul. Un impuls îl trase către Ioana, altul spre Elena. Da, era vorba despre ele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acestui fenomen sună astfel: de ce mulți bolnavi apelează la eutanasie? După opinia unora, motivul ar fi teama de a fi lăsați singuri în momentul cel mai dramatic al vieții lor, astfel încât să aibă de-a face cu suferințe tot mai insuportabile. Le-am putea replica celor care văd în eutanasie un „act de caritate” că pietatea și caritatea față de bolnavii terminali nu constă în a-i ucide, ci a-i ajuta ca, prin intermediul tratamentelor paleative și printr-o asistență iubitoare, să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pâine de care nu aveam să mă mai satur În lungi ani de zile. Eram atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late negre, insuportabile. Când eram scoasă la anchetă, căutam să merg pe linia mozaicului ca să nu mă balansez. Dar bieții băieți?” Ca timpul să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate intelectuală. „Timpul se târa lent, secundele păreau zile, ziua
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să mă apese, În mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu Încercă deloc să mă Îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine. Am Început să ne plimbăm de-a lungul lacului, dar asta nu m-a ajutat prea mult. El părea cu gândul departe, preocupat de ceva diferit. — Ce e cu tine ? l-am Întrebat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să mă apese, în mijlocul pieptului. El se posomorî. Nu încercă deloc să mă îmbărbăteze, ci deveni meditativ, iar asta m-a neliniștit și mai mult. Hai să plecăm de-aici, i-am spus eu, căutând să scap de senzația aceea insuportabilă de verde care pusese stăpânire pe mine. Am început să ne plimbăm de-a lungul lacului, dar asta nu m-a ajutat prea mult. El părea cu gândul departe, preocupat de ceva diferit. — Ce e cu tine ? l-am întrebat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința trecea, venea un somn liniștitor, după care, odihnită, Antonia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bărbați. Or tocmai asta Îi lipsise, o iubire nebună, care să Îi ia mințile: altfel s-ar fi rînduit, pe urmă, viața lui; ori s-ar fi ales praful. Ar fi avut familie, copii sau, părăsit, ar fi trăit decepții insuportabile; s-ar fi sinucis, și asta s-ar fi putut Întîmpla. Era viu, singur. Ingrid nu era femeia așteptată, care ar fi putut să Îi schimbe decisiv viața sau să i-o piardă, copiii lui trăiau În case neștiute. Să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să aducă o anume pace, după mici, dar tot mai dese războaie: armistițiile vremelnice prelungeau, de fapt, stări aproape insuportabile: Thomas știa și excepții, dar tocmai acestea - considera - Întăreau regula, făcîndu-l tot mai sigur de faptul că nu se va apropia cu sufletul niciodată, total, de vreo femeie. Și cum să Îi spună Rusoaicei despre lungul șir de strănepoți care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
maniac al punctualității, mereu cu ochii pe ceas, totul era rigoare; asta Îl obosise, ajunsese să nu mai suporte viața, care era un haos: de aceea, după cum scrisese În jurnalul personal, nu mai avea rost să trăiască. Sub această apăsare insuportabilă se scufundase, probabil, feribotul pe care se afla Împreună cu soția. Thomas pur și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
călăreau, gîfÎind, pentru a lăsa urmași, porcii la fel, maimuțele; nu stricăciunea le mîna pe dobitoace; aveau anumite perioade, În restul anului parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale, bucale devenise aproape insuportabilă, era un scărpiniș general, În cupluri, treimi, În grupuri, tot mai des; probabil Antonia auzea, ca un zgomot de fond, un geamăt neîntrerupt, general. Dar poate acesta era mersul lumii, pentru ca astfel omul să poată Îndura mai lesne războaie, crime
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le mai sărea cîte una din rotițele judecății, unora le săreau aproape toate; ospiciile nu erau doar pentru tarații din naștere sau ramoliți; sfîrșeau acolo și destui dintre cei care, mult prea des și prea intens, fuseseră atinși de o insuportabilă Înțelepciune. Sau primiseră prea multă informație, creierele lor fiind surprinse, probabil, nepregătite. Thomas era un supraviețuitor: doar o clipă-neclipă, atît, știa și ce nu trebuia. Găsise ascunzișuri potrivite În cutele minții sale; de acolo porneau, după o vreme, judecăți salvatoare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gol și din cînd în cînd agit monedele din gamelă. „mai spală-te și tu”, îmi spune Vocea. „Cum vrei să primești un ban cînd miroși atît de urît ?” Dar eu nu mă spăl. m-am obișnuit cu mirosul meu insuportabil și nu mă spăl. Știu că înfățișarea mea și mirosul meu agresează invizibilul. spune-mi ce am făcut în ultimele șase luni. „te-ai declarat rege. Ți-ai instalat reședința în muzeul de artă al orașului, fost palat ducal. ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii. Dacă n-ar fi atenuat chinurile amoroase prin disprețul teoretic pentru femeie, toți amanții s-ar fi sinucis până acum. Știind însă ce e ea, au introdus prin luciditate un element de mediocritate în insuportabilul acelor văpăi. Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adânci emoții religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot. Iubirea? Dar priviți cum fiece rază de soare se-ngroapă într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în luptă cu el, atunci realizează demonia. Tristețea-i unul din agenții de autonomie a răului și de săpare a eticii. Dacă binele exprimă elanurile de puritate ale vieții, tristețea-i umbra lui incurabilă. Creațiile spiritului sânt un indicator al insuportabilului vieții. Tot așa și eroismul. Melancolia-i starea de vis a egoismului. De n-ar exista o voluptate secretă în nefericire, am duce femeile să nască la abator. Spune unui suflet delicat: despărțire, și ai trezit poetul din el. Același
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
precizia lui. Boala e ocupație; plictiseala nu. De aceea seamănă ea unei eliberări - de care am vrea să scăpăm. Acesta-i paradoxul plictiselii: de a fi o absență și de a nu putea fi exteriori ei. Față de boală - o sănătate insuportabilă, iritantă, un bine surd și monoton și care nu e grav decât pentru impresia de neterminabil, de infinit vulgar. O însănătoșire ce nu se mai gată... Plictiseala? O convalescență incurabilă. Viața, în sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de un sânge fără ritm, potrivit în vine spre amintirea unei mări fără valuri și a unei mări numai valuri? Niciodată viața nu mi-a părut demnă de a fi trăită. Ea merită uneori prea mult și alteori prea puțin. Insuportabilă în amândouă cazurile. Sinuciderea din dragoste de viață nu e cu nimic mai neîndreptățită decât cea oficială și curentă. Ba e chiar mai naturală... Raiul este o stare de sinucidere continuă, ca și iadul. Între ele se intercalează starea de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființării ia glas în iadul muzical al sângelui, din aburii căruia se înalță miresmele ei funebre. Plictiseala care ne așteaptă în viitor ne îngrozește mai mult decât orice groază a clipei de față. Prezentul în sine ne dezvăluie viața plăcut insuportabilă. Nebunia este introducerea speranței în logică. Măreția voluptății purcede din pierderea minții. De n-am simți că înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie și un păcat. Nevoia de otrăvuri să nu fie un gust negativ al eternității? Altcum, de ce ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trebui să se omoare pentru toată lumea - acela n-a trăit niciodată. Eroismul consistă în a voi să mori, dar și în a voi să trăiești atunci când fiecare zi te apasă mai rău ca o eternitate. Cine n-a suferit de insuportabilul vieții n-a trăit niciodată. Cu ultimele picături de sânge, melancolia va descrie un semn de întrebare pe o inimă palidă. Căci la ce-ar mai îngropa o inimă subterană? Când porți pe umeri toate Judecățile din Urmă... Luciditatea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]